Continuare din Ce bine le zice Chomsky (1).
Către final Chomsky trage din toate poziţiile.
The United States regards Israel as virtually a militarized offshot, and it protects it from criticism or actions and supports passively and, in fact, overtly supports its expansion, its attacks on Palestinians, its progressive takeover of what remains of Palestinian territory, and its acts to, well, actually realize a comment that Moshe Dayan made back in the early ’70s when he was responsible for the Occupied Territories. He said to his cabinet colleagues that we should tell the Palestinians that we have no solution for you, that you will live like dogs, and whoever will leave will leave, and we’ll see where that leads. That’s basically the policy. And I presume the U.S will continue to advance that policy in one or another fashion.
Realitatea e alta. Administraţia Bush a fost prima administraţie americană care şi-a asumat drept obiectiv crearea unui stat palestinian viabil care să co-existe paşnic alături de Israel. Principiile iniţiale au fost formulate în discursul lui Bush din 24 iunie 2002. Un cvartet internaţional alcătuit din ONU, Uniunea Europeană, Rusia şi SUA a preluat ideile expuse în acel discurs şi a pus la punct un plan eşalonat de condiţii şi responsabilitaţi în scopul stabilirii etapelor unui traseu care să ducă în final la încetarea violenţei şi stabilirea unui stat palestinian.
| Palestinieni | Israel | Statele Arabe | Comunitatea Internaţională |
|---|---|---|---|
| Clădesc o democraţie bazată pe toleranţă şi libertate. | Sprijină formarea unui stat palestinian credibil şi viabil. | Siria încetează să sprijine organizaţii teroriste din afară şi expulzează toate organizaţiile teroriste de pe teritoriul său. | Ajută pe palestinieni să creeze un cadru constituţional nou şi o democraţie funcţională. |
| Aleg noi conducători şi reprezentanţi necompromişi de participarea în activităţi teroriste. | După înregistrarea unui progres vizibil în privinţa securitaţii se retrage la poziţiile avute înainte de 28 septembrie 2000. | Participă la stabilirea de legături diplomatice şi comerciale strînse cu Israel, îndreptîndu-se spre normalizarea completă a relaţiilor cu Israel. | Creşte asistenţa umanitară către palestinieni. |
| Stabilesc o economie de piaţă liberă. | Stopează orice activitate de colonizare în Gaza şi Cisiordania, conform recomandărilor comisiei Mitchell. | Stopează transferul de bani, echipament şi recruţi către organizaţii teroriste al căror scop este distrugerea Israelului, în special către Jihadul Islamic, Hamas şi Hezbollah. | |
| Crează o nouă constituţie care prevede separarea puterilor în stat. | Pe măsura ce scade violenţa permite mişcarea liberă a palestinienilor. | Stopează transporturile de echipament iranian către organizaţii teroriste şi se opune regimurilor care sprijină terorismul. | |
| Crează un sistem juridic echitabil pentru pedepsirea criminalilor, inclusiv terorişti. | Deblochează veniturile palestiniene şi le transferă palestinienilor care asigură o administrare responsabilă şi transparentă. | Rezolvă neînţelegerile legate de statutul Ierusalimului, problema refugiaţilor palestinieni şi finalizează pacea între Siria, Liban şi Israel. | |
| Colaborează cu Israel în scopul rezolvării divergenţelor rămase. | Colaborează cu palestinienii în scopul rezolvării divergenţelor rămase. | ||
| Finalizează soluţionarea problemelor de securitate cu Israel, Egipt şi Iordania. | Se retrage complet şi definitiv în cadrul unor graniţe recunoscute şi sigure. |
Etapa finală ar fi trebuit să se încheie in 2005, dar în fapt s-a ales praful de planul cvartetului. Neîncrederea reciprocă dintre israelieni şi palestinieni şi interpretările divergente date prevederilor stabilite au rezultat într-un blocaj permanent al negocierilor. Cea mai debilitantă a fost însă lipsa din foaia de parcurs a unor criterii clare de măsurare a concordanţei dintre obiectivele fiecărei etape şi realitatea din teren, împreună cu lipsa menţionării consecinţelor atrase de nerealizarea angajamentelor asumate. În aprilie 2004, pe fondul stagnării negocierilor şi al creşterii violenţei, Ariel Sharon a luat decizia de retragere unilaterală a forţelor israeliene din Gaza şi sectorul Samaria din Cisiordania. Hamas a preluat controlul fîşiei Gaza şi rezultatul a fost intensificarea atacurilor cu rachete împotriva Israelului şi a traficului clandestin de arme si muniţii prin tunelele subterane de la graniţa cu Egipt. That was basically the policy. Între isteria lui Chomsky şi realitate (chiar marcată de eşec) nu există nici un punct comun. Pentru o înţelegere mai detaliată a foii de parcurs către pace recomand analiza lui Dennis Ross – diplomat, negociator direct şi responsabil de iniţiativele americane pentru Orientul Mijlociu sub administraţiile Clinton şi Bush. Am două observaţii în privinţa citatului atribuit lui Moshe Dayan. Nu am găsit surse independente care să îl confirme. Dacă e adevărat, aparţine aceleiaşi perioade istorice în care Arafat declara:
We shall never stop until we can go back home and Israel is destroyed… The goal of our struggle is the end of Israel, and there can be no compromises or mediations… the goal of this violence is the elimination of Zionism from Palestine in all its political, economic and military aspects… We don’t want peace, we want victory. Peace for us means Israel’s destruction and nothing else.
Washington Post, 29 martie 1970
În al doilea rînd, oricît s-ar strădui, Chomsky nu poate să demonstreze că din anii ’70 nu s-a schimbat nimic în politica israeliană vizavi de palestinieni, decît cel mult să arunce şopîrle retorice în speranţa că cititorul a petrecut ultimele decenii într-o peşteră.
Urmează ultimul paragraf:
Olmert announced his annexation program, what’s euphemistically called „convergence” and described here often as a „withdrawal”, but in fact it’s a formalization of the program of annexing the valuable land, most of the resources, including water, of the West Bank and cantonizing the rest and imprisoning it, since he announced that Israel would take over the Jordan Valley.
Întrebare la Radio Erevan: Este adevărat că lui Ivan i s-a dat o maşină?
Răspuns: Da, este adevărat, dar nu este vorba de cetăţeanul Ivan ci de cetăţeanca Ludmila, nu este maşină ci este bicicletă, şi nu i s-a dat ci i s-a confiscat.
Contrar mitului drag progresiştilor potrivit căruia Israel fură apă de la palestinieni, în realitate Israel livrează apă palestinienilor, sudului Libanului si Iordaniei. Conform studiului făcut de Committee for Accuracy in Middle East Reporting in America, Israel exportă anual 40 de milioane de metri cubi de apă către teritoriile palestinene, apă provenind din acvifere situate în interiorul graniţelor dinainte de războiul din 1967.
Şi acum ultima minciună. În mai 2006 Ehud Olmert a ţinut un discurs în faţa congresului american şi, printre altele, a spus:
For thousands of years, we Jews have been nourished and sustained by a yearning for our historic land. I, like many others, was raised with a deep conviction that the day would never come when we would have to relinquish parts of the land of our forefathers. I believed and to this day still believe in our people’s eternal and historic right to this entire land.
Acesta este pasajul la care face referinţă Chomsky cînd declară emfatic că Israel va anexa Valea Iordanului. Însă Olmert a continuat imediat cu:
But I also believe that dreams alone will not quiet the guns that have fired unceasingly for nearly 100 years. Dreams alone will not enable us to preserve a secure democratic Jewish state.
Jews all around the world read in this week’s Torah portion, „And you will dwell in your land safely, and I will give you peace in the land, and there shall be no cause for fear, neither shall the sword cross through the promised land.”
Painfully, we, the people of Israel, have learned to change our perspective.
We have to compromise in the name of peace, to give up parts of our promised land in which every hill and every valley is saturated with Jewish history and in which our heroes are buried.
We have to relinquish part of our dream to leave room for the dream of others so that all of us can enjoy a better future.
Din acelaşi discurs:
The Palestinians will forever be our neighbors. They are an inseparable part of this land, as are we. Israel has not desired to rule over them, nor to oppress them. They, too, have a right for freedom and national aspirations.
Noam Chomsky şi Hassan Nasrallah, terorist şef la Hezbollah – mai 2006
Chomsky îşi bazează afirmaţia pe un singur pasaj complet scos din context. Olmert afirmă credinţa sa în dreptul istoric al evreilor la pămînturile străbune şi în acelaşi timp recunoaşte că această revendicare legitimă este eclipsată de nevoia de compromis pentru a permite şi altora să-şi realizeze visul naţional. Olmert nu neagă sub nici o formă aspiraţiile naţionale ale palestinienilor şi dreptul lor la libertate. Ceea ce susţine Chomsky este o fabricaţie de trişor.
Asta-i tot. New York Times l-a apreciat odată pe Chomsky drept cel mai influent intelectual în viaţă. Probabil. În orice caz, are nevoie grabnică de o vidanjă. E plin de rahat.
4 Comments
emil
31 July 2007Ion zice pe blogul lui Traian Ungureanu:
emil
31 July 2007Cristi S. răspunde pe blogul lui Costi Rogozanu:
Imperialistu'
31 July 2007Raspunsurile celor doi sunt pe langa rau de tot si nu merita prea multa atentie. Din pacate, nu cred ca poti sa ai pretentii de la cineva care s-a uitat la „Peace, Propaganda and the Promised land” si a crezut minciunile sfruntate aruncate cu dezinvoltura in fata unui public (de cele mai multe ori) ignorant. Acelasi lucru este valabil si pentru Ion care foloseste pentru afirmatiile sententioase ale lui Chomsky expresii eufemistice gen „doar o opinie a lui Chomsky”.
Imperialistu'
31 July 2007In ceea ce il priveste tovarasul Noam Chomsky, salut desfiintarea sa in cele doua entries si te anunt amuzat ca si Bin Laden se pare ca il citeste (http://hotair.com/archives/200…..list-icon/)
Marile corporatii, capitalismul, incalzirea globala (!). Semne bune anul are. Dupa Hugo Chavez, aflam ca mai are un fan cel putin la fel de faimos – OBL. Necunoscute sunt caile lui Allah.