Traian Ungureanu revine asupra temei Rosia Montana. Daca in urma cu doua luni, confruntat cu ofensiva liberalo-socialista care cerea in Parlamentul European interzicerea mineritului pe baza de cianuri, se întreba „Ce e mai periculos: o revarsare ipotetica de cianura sau o epidemie reala ?i activa de prostie?”, acum Traian Ungureanu are o curiozitate legitima: „cîte din trusturile media si harnicele ONG-uri aparatoare ale firului de iarba, gîzei si musetelului ca generator de locuri de munca vor face public punctul de vedere al Comisiei Europene în materie de minerit cu cianuri?”
„Punctul de vedere al Comisiei e, practic, o constatare elementara: mineritul cu cianuri e strict reglementat si, în lipsa unei alternative superioare sub raport ecologic, ramîne singura varianta operationala în materie de minerit aurifer. Simplu. (…)
Ecologismul corporatist e o realitate înca mai toxica decît preupusa cabala industriala a capitalistilor cu trabuc în coltul gurii si cecuri la discretie. Excesele industriale pot sau nu conduce la poluarea mediului si produc, mai întotdeuna, locuri de munca. Cultul ecologic produce cu siguranta o poluare morala ireversibila si garantata, întotdeuna, locuri de munca pentru directori de constiinta autoproclamati. Aici e diferenta între dezvoltare si naturismul paranoic al ego-urilor în cautare de însemnatate”, scrie Traian Ungureanu.
Iata, via ITMorar, si raspunsul Comisiei Europene, dupa ce Parlamentul European a adoptat o Rezoluţie care cere interzicerea mineritului cu tehnologie bazata pe cianuri:
„In urma unei analize aprofundate a problemei, Comisia considera ca interzicerea totala a cianurii in activitatile miniere nu este justificata din punctul de vedere al mediului si al sanatatii.
Legislatia existenta, in special cea cu privire la managementul deseurilor extractive (Directiva 2006/21/CE), include cerinte precise si stricte, care asigura un nivel adecvat de siguranta a facilitatilor de management al deseurilor miniere. Valorile limita pentru stocarea cianurii, prevazute de Directiva, sunt printre cele mai stricte cu putinta, iar in practica aceasta presupune o etapa de neutralizare a cianurii inainte de stocare. In lipsa unor tehnologii alternative mai bune (care sa aiba un impact mai redus asupra mediului), o interdictie generala a utilizarii cianurii ar presupune inchiderea minelor existente care opereaza in conditii de siguranta. Aceasta ar fi in detrimentul locurilor de munca, fara a aduce o valoare adaugata pentru mediu si sanatate. Comisia intentioneaza sa urmareasca in continuare indeaproape posibilele dezvoltari tehnologice din acest sector, pentru a se asigura ca sunt aplicate in practica „cele mai bune tehnici disponibile” (BAT), in conformitate cu cerin?ele Directivei.
In plus, Comisia considera ca trebuie sa se acorde prioritate asigurarii implementarii depline a Directivei de catre Statele Membre. In calitate de gardian al Tratatului, Comisia intentioneaza sa ia toate masurile necesare care tin de competenta sa pentru a se asigura ca aceasta Directiva este aplicata in practica in totalitate si in mod corect.”