Au fost odată ca niciodată trei purceluşi care trăiau împreună în respect reciproc şi în armonie cu mediul înconjurător.

Utilizând materiale autohtone zonei în care locuiau, fiecare şi-a construit o casă minunată. Un purceluş şi-a făcut o casă de paie, unul o casă din beţişoare şi crenguţe, iar ultimul o casă dintr-un amestec de bălegar, argilă şi vrejuri de viţă-de-vie căruia i-a dat forma unor cărămizi coapte într-un cuptor mititel. Când şi-au terminat casele, purceluşii s-au declarat satisfăcuţi de munca lor şi s-au mutat în ele pentru a trăi în pace şi auto-determinare.

Curând însă viaţa lor idilică le-a fost spulberată. Într-o zi, a venit în împrejurimi un Lup mare şi rău cu idei expansioniste. El i-a văzut pe purceluşi şi dintr-o dată i s-a iscat o cumplită poftă de a se hrăni, atât în sens fizic cât şi în sens ideologic. Când l-au zărit pe Lup, cei trei purceluşi s-au refugiat în casa de paie. Lupul se repezi la casă şi începu să izbească în uşă strigând: „Purceluşi, purceluşi, lăsaţi-mă să intru!”

Purceluşii i-au strigat Lupului: ”Tactica ta de navă de război nu provoacă nicio frică purceluşilor care îşi apăra casele şi cultura.”

Dar Lupul considera că nu i se putea refuza ceea ce considera că era destinul său manifest. De aceea a început să se umfle şi să sufle până când a spulberat casa de paie. Purceluşii înfricoşaţi s-au refugiat în casa de beţişoare şi crenguţe, urmăriţi îndeaproape de Lup. Unde a fost odată casa de paie, alţi lupi au cumpărat teren şi au pus bazele unei plantaţii de banane.

Aflat la uşa casei de beţişoare, Lupul a început să izbească din nou şi să strige: ”Purceluşi, purceluşi, lăsaţi-mă să intru!”

Purceluşii i-au răspuns astfel: ”Sa piei în iad, tu opresor carnivor şi imperialist!”

Auzind acestea, Lupul a chicotit condescendent şi şi-a spus: „Ei sunt atât de copilăroşi în modul lor de a fi. Este o ruşine să dispară, dar progresul nu poate fi oprit.”

De aceea Lupul a început să se umfle şi să sufle până când a spulberat casa de beţişoare. Purceluşii au fugit în casa de cărămizi, urmăriţi îndeaproape de Lup. Unde a fost odată casa de beţişoare şi crenguţe, alţi lupi au pus bazele unei staţiuni de vacanţă pentru lupi cu dare de mână şi au construit un condominiu în proprietate time-share, cu fiecare unitate de locuit din fibră de sticlă imitând perfect casa de beţişoare de altădată, pe lângă care s-au adăugat shop-uri cu curiozităţi autohtone şi au înflorit firme de explorări subacvatice pentru turişti şi câteva delfinarii.

La casa din cărămizi, Lupul a început din nou să izbească în uşă şi a strigat: „Purceluşi, purceluşi, lăsaţi-mă să intru!”

De această dată purceluşii au răspuns prin cântece de solidaritate şi au scris memorii de protest adresate Naţiunilor Unite.

Lupul a devenit furios datorită refuzului purceluşilor de a vedea situaţia din punctul de vedere al unui carnivor. De aceea el se umflă şi pufăi, se umflă şi pufăi, apoi şi-a cuprins pieptul şi se prăbuşi mort din cauza unui atac de cord provocat de îngurgitarea în timp a prea multor mâncăruri pline de grăsimi animale.

Cei trei purceluşi s-au bucurat enorm că justiţia a triumfat şi au dansat puţintel în jurul cadavrului Lupului. Pasul următor a fost să-şi elibereze pământurile natale.

Au adunat o şleahtă de alţi purcei care fuseseră evacuaţi de pe pământurile lor. Noua brigadă de porcinistas a atacat cu mitraliere şi aruncătoare de grenade staţiunea turistică şi i-a măcelărit pe cruzii opresori lupi, trimiţând un mesaj clar restului emisferei ca să nu se mai bage în afacerile lor interne. Apoi purceluşii au inaugurat un model de democraţie socialistă cu educaţie gratis, asigurări sociale de sănătate universale şi locuinţe la preţuri subvenţionate pentru fiecare.

Subliniere. Lupul din această poveste a fost o construcţie metaforică. Niciun lup nu a avut de suferit în timpul scrierii acestei poveşti.

Puteți citi și:
Scufiţa Roşie – variantă corectă politic
Greierele şi furnica – varianta contemporană