Jurnalista Bess Twiston Davies, specializata în probleme religioase, a abordat pe blogul Faith Central al ziarului The Times problema celibatului preotilor catolici vazut de presa progresista ca fiind la radacina scandalurilor privind pedofilia unor preoti catolici: Will abolishing celibacy end abuse scandals in the Church?

Il redam aici într-o traducere rapida, urmat de câteva scurte comentarii:

Papa, arata BBC, tocmai a aparat celibatul preotilor, o regula de viata pe care o descrie drept „un semn al devotiunii totale” pentru Biserica Catolica. Nicio surpriza. In mod traditional, învatatura catolica vede preotia ca o casatorie spirituala cu Biserica, Mireasa lui Hristos.

Fara îndoiala însa ca stirea îi va oripila pe aceia care cred ca celibatul este de vina pentru valul de scandaluri de abuz care zgâltâie Biserica în Germania. Ieri, Arhiepiscopul Austriei, IPS Christoph Schonborn, parea sa fi sugerat ca abandonarea celibatului ar putea vindeca Biserica de aceasta boala (chiar daca ulterior purtatorul de cuvânt a clarificat ca nu era aceasta intentia).

E oare cazul? Un preot sau orice alt barbat înclinat sa abuzeze un baietas poate fi vindecat de aceasta rea-pornire prin casatoria cu o femeie adulta?

Dar dincolo de aceasta logica, este limpede ca problema fundamentala e una despre bine si rau. Cu siguranta, abuzul de orice fel si sub orice forma nu este tolerat în doctrina catolica; avertizarea „Orice veti face celui mai mic dintre acesti copii ai Mei, îmi faceti Mie”, aceasta întelegere a faptului ca Isus este în fiecare fiinta umana, este fundamenatala în învatatura catolica, este chiar la temelia conceptului de pacat; adica orice rau îi faci altuia, i-l faci lui lui Hristos care este prezent în el.

Asta nu e negociabil. Aceasta întelegere a caracterului pacatului nu trebuie sa-i fie nimanui mai clara ca unui preot. Intre toti oamenii, un preot trebuie sa stie ca abuzul este rau, de ne-scuzat, un rau care schilodeste pe viata victima. Adevarata problema este de ce preotii care au comis abuzuri au constiinte si inimi atât de moarte în fata pacatului si a suferintei pe care astfel de actiuni le pot cauza altora? As paria oricât ca aceasta este problema la care reflecta acum Papa. Ce credeti?
Bess Twiston Davies

Faptul ca unii preoti s-au înrobit atât de grav pacatului (pe care altfel trebuiau sa-l discearna si sa-l vindece credinciosilor în numele lui Hristos în scaunul de spovedanie) ridica îndoieli grave în primul rând privind selectarea vocatiilor preotesti, dar si legate de formarea în unele seminarii din Biserica Catolica. Caci, dincolo de procesul de selectie dubios din unele seminarii, mai ales din lumea anglo-saxona (tema abordata si de Olavo de Carvalho în O suta de ani de pedofilie), este limpede ca pâna si oameni ai Bisericii sunt atinsi de pierderea simtului pacatului, o caracterisca a lumii post-moderne „eliberate” (un articol interesant pe aceasta tema în Der Spiegel: Triumful pacatului si sfârsitul libertatii).

Chiar înainte de a ajunge Papa, Cardinalul Ratzinger a denuntat puternic „dictatura relativismului care nu recunoaste nimic ca defnitiv si a carui masura suprema este propriul eu si satisfacerea poftelor.” Apoi, în repetate rânduri, Papa Benedict XVI a avertizat asupra „pierderii simtului pacatului”, mergând pe tema deschisa de Pius XII care, în 1940 arata ca „Pacatul Secolului este pierderea simtului pacatului”.

De aceea as spune ca Bess Twiston Davies, o fina cunoscatoare a Bisericii Catolice, nu risca foarte mult în al sau random bet privind gândurile Papei asupra motivelor care au dus la împietrirea constiintei si inimii acelor preoti care au abuzat atât de grav de niste copii, incapabili sa-si înfrânga pofte nefiresti, nici sa mai discearna binele de rau. Iar asta, evident, nu are nicio legatura cu celibatul, ci cu Pacatul. De aceea, si solutiile Papei Benedict la aceasta grava problema a Bisericii nu vor fi nicicum pe placul elitei „eliberatoare” care îl pune pe Benedict XVI la zid pentru ce nu a facut, dar îl exonereaza pe Roman Polanski pentru ce a facut. (GMT)

PS. Un prim exemplu de reactie a Papei Benedict XVI: numirea lui Jose Gomes, membru al Opus Dei, ca Arhiepiscop de Los Angeles care-i va pastori si pe catolicii din Hollywood.

The Times: Pope’s ‘revenge’ as LA gets Opus Dei bishop.

The appointment was described as the Pope’s revenge on Hollywood for filming The Da Vinci Code.

Benedict XVI’s choice comes after Colombia Pictures depicted Opus Dei as a secret society of murderous monks who, according to author Dan Brown, were trying to cover up the truth of Jesus’s secret affair with Mary Magdelene.(…)

One of Archbishop Gomez’s primary tasks will be to deal with the fallout from the abuse crisis.

None of the 2,000 priests of Opus Dei, which has the status of a „personal prelature” of the Pope, has ever been embroiled in a sexual scandal.

The Archdiocese of Los Angeles, however, is one of the worst afflicted by the clerical sexual abuse crisis that has convulsed the US Church since 2002.

Three years ago Cardinal Roger Mahony, the reigning archbishop, agreed to a record-setting £430 million settlement with more than 500 alleged victims of clergy abuse.

PS: Parintele Thomas Brundage, fost vicar judecatoresc al Arhiepiscopiei Milwuakee calitate în care a anchetat si judecat mai multe acuzatii de pedofilie aduse unor preoti face profilul acestor indivizi:

„As a volunteer prison chaplain in Alaska, I have found a corollary between those who have been incarcerated for child sexual abuse and the priests who have committed such grievous actions. They tend to be very smart and manipulative. They tend to be well liked and charming. They tend to have one aim in life — to satisfy their hunger. Most are highly narcissistic and do not see the harm that they have caused. They view the children they have abused not as people but as objects. They rarely show remorse and moreover, sometimes portray themselves as the victims. They are, in short, dangerous people and should never be trusted again. Most will recommit their crimes if given a chance.”

Fostul vicar judecatoresc este cel care a judecat cazul unui preot acuzat de pedofilie, Lawrence Murphy, în care New York Times s-a straduit sa-l târasca si pe Papa Benedict XVI. Desi numele sau aparea în zeci de ziare, desi era si citat de pe internet în acest caz devenit celebru prin asocierea de numele actualului Papa, parintele Thomas Brundage a dezvaluit ca niciun jurnalist nu l-a contactat pentru a afla informatii direct de la sursa. Si a adaugat ca

„Pope Benedict XVI has done more than any other pope or bishop in history to rid the Catholic Church of the scourge of child sexual abuse and provide for those who have been injured. (…) With regard to the role of then-Cardinal Joseph Ratzinger (now Pope Benedict XVI), in this matter (cazul Murphy), I have no reason to believe that he was involved at all. Placing this matter at his doorstep is a huge leap of logic and information.