Liderul liberalilor britanici, Nick Clegg, a respins recent ideea ca laburistii sa dea un prim-ministru. In show-ul lui Andrew Marr, la BBC, Nick Clegg, un soi de „revolutionar al bunului simt” britanic si sustinator al sistemului proportional se referea la faptul ca sondajele îi dau laburisti pe locul trei la votul popular, dar ca numar de mandate s-ar putea sa fie pe locul doi. Intr-adevar, circumscriptiile par cu mestesug decupate.

„E pur si simplu absurda ideea ca un partid care e pe locul trei ca numar de voturi sa aiba dreptul de a se instala în Downing Street No. 10. Un partid care a ajuns pe locul trei, abandonat de milioane de oameni, a pierdut alegerile în mod spectaculos si nu poate pretinde postul de prim-ministru în aceasta tara”, spunea Nick Clegg.  Parea rational.

Pe de alta parte, partidul revolutionarului Clegg pare sa iasa pe locul doi la vot popular si pe trei ca numar de mandate (dupa conservatori si laburisti). Asta nu-l impiedica pe acelasi Nick Clegg sa se viseze prim-ministru. Asadar daca esti pe locul trei la vot popular nu ai voie sa pretinzi functia, o poti pretinde însa de pe locul doi.

Seful conservatorilor britanici, David Cameron, a subliniat gândirea „încâlcita si confuza” a liberalilor: ce vor face ei, liberalii (care înclina spre alianta cu laburistii cu un alt premier decât Gordon Brown) daca laburistii ies pe locul doi la vot popular (dupa conservatori) si pe primul loc ca numar de mandate?

In Romania, o situatie asemanatoare a fost excelent descrisa de un vulpoi batrân precum Radu Berceanu atunci când revolutionarul bunului simt Crin Antonescu, clasat pe locul trei, pretindea postul de prim-ministru: „Asta e România bunului-simt: când pierzi ceri mai mult decât ai fi obtinut daca ai fi câstigat.”