Anul acesta, în discursul de Anul Nou, premierul Danemarcei, Lars Løkke Rasmussen, a vorbit în special despre problema dificilă a imigrației care, a spus el, provine din faptul că au fost primiți în țară, ca de altfel peste tot în Europa Occidentală, mult mai mulți imigranți decât puteau fi integrați.

În același discurs, premierul a anunțat o nouă politică, mult mai tranșantă, prin care încearcă să rezolve ce se poate rezolva din problema imigranților, dar, în același timp, a spus el, „trebuie renunțat la iluzia că societatea paralelă și ghetourile vor dispărea” – cel puțin în condițiile legale de la acel moment. Lars Løkke Rasmussen nu s-a sfiit să vorbesca direct despre dărâmarea cartierelor ghetto și împrăștierea locuitorilor lor, ca măsură plauzibilă.

Urmând noii direcții politice, în primăvara acestui an, Folketing (parlamentul de la Copenhaga) a început să adopte o serie de legi care ar trebui să accelereze integrarea imigranților, în special a celor din țările islamice. La sfârșitul lunii mai a fost interzisă burka, ori niqab, adică veșmântul islamic ce acoperă chipul femeilor. În aceeași perioadă, legislativul danez a continuat cu dezbaterea și adoptarea legii conform căreia copiii ghetourilor, începând de la vârsta de un an, vor fi separați obligatoriu de familii, cel puțin 25 de ore pe săptămână, pentru a învăța, în clase speciale, valorile culturale daneze – incluzând aici, fără excepție, tradițiile de Crăciun și de Paște, alături de limba daneză. Cei care nu se vor supune noilor reglementări vor pierde, printre altele, dreptul de a primi ajutor social.

Legile drastice sunt adresate direct imigranților neintegrați, care locuiesc în majoritate covârșitoare în cartiere cu criminalitate mare și cu șomaj ridicat pentru o țară dezvoltată (peste 40%), cartiere numite acum explicit în discursul oficial ca „ghetouri”. O altă lege radicală propusă ar aduce pedepse duble pentru cei care săvârșesc infracțiuni într-una din „zonele subprivilegiate” (cum mai sunt numite ghetourile) din zecile recunoscute oficial în țară. Altă propunere de lege cere pedepsirea cu patru ani de închisoare pentru imigranții care își trimit copiii în excursii extinse de „reeducare” în țările de origine. Una dintre măsurile respinse la dezbaterea parlamentară a fost interzicerea ieșirii din casă după ora 8 seara a copiilor și tinerilor sub 18 ani din cartierele in discutie, lucrul acesta putând fi controlat prin purtarea de brățări asemănătoare celor purtate de cei condamnați să își ispășească pedepsele la domiciliu.

Așadar, politicienii danezi care sunt acum la guvernare recunosc dificultatea extremă de a-i integra pe cei veniți din lumea islamică, care trăiesc în cartiere cvasi-închise cu viață proprie, paralelă celei a țării gazdă, și înțeleg că doar cu măsuri de o duritate fără precedent pot mișca lucrurile într-o direcție bună.

Interesant de observat este faptul că politicienii danezi văd în sfârșit că este necesar să afirme și importanța culturii creștine în definirea identității naționale, într-o Europă în care politicenii de la Bruxelles evită din ce în ce mai mult să recunoască identitatea culturală a continentului numit cândva „Creștinătatea” și fac ce le stă în putere pentru a permite Islamului să câștige influență în tot Occidentul.

ACP

foto: Ilvy Njiokiktjien pentru NYT