Nominalizarea lui Marius Bostan, un apropiat al În Linie Dreaptă, ca ministru în Guvernul Cioloș, a fost folosită de coaliția comuniștilor de la Critic Atac pentru a porni o nouă campanie publică împotriva ILD. Extremiștii politici din România – socialiști, comuniști internaționaliști, național-comuniști și legionari – s-au repezit să inunde spațiul public cu mesaje despre pretinsul nostru extremism. Toată această zbatere a avut scopul de a a izola dreapta conservatoare din spațiul virtual românesc și a unifica sectele stângii împotriva unui inamic comun. Mobilizarea a dat însă greș. Într-un text trimis redacției, Horațiu Trif a pus un diagnostic activismului ratat al Stângii românești: prostie abisală. (Vlad M.)

Corectitudinea delirului extremist

de Horațiu Trif

Grupul În Linie Dreaptă este denunțat de personaje precum V. Ernu sau C. Vîlcu drept un grup ideologic „rasist”, echivalent cu „noua România Mare”, „naţionalist-fundamentalist, xenofob”, „o platformă ce promovează un discurs al urii profund discriminatoriu”, „în contradicţie cu valorile şi cerinţele formulate (…) că nu au promovat şi nu promovează un discurs discriminatoriu, bazat pe ură”. Mai mult, odată cu numirea lui Marius Bostan ca membru în guvernul Dacian Cioloș la portofoliul Comunicațiilor, s-a înaintat o petiție pentru retragerea lui Marius Bostan dintre cei nominalizați ca membri ai Guvernului.

ILD a denunțat și a demascat neîncetat avatarurile genocidare, dictatoriale și frauduloase ale stângii (fie ea „moderată” sau „extremă”), precum și pericolele iminente și intimidante ale islamului. În același timp, ILD a denunțat în mod constant metamorfozele extremei „drepte”, arătând că această orientare a atacat în mod la fel de feroce și de constant ca și stânga principiile occidentale moderne de organizare și funcționare a societății și a statului.

Unul dintre punctele cele mai importante ale acestor referințe a fost revelarea fără înconjur și ezitare a legăturii ideologice și praxeologice, precum și colaboraționismul, dintre cele două extreme politice. Mai mult, ILD a arătat cu deosebită forță identitatea ultimă de conținut dintre extrema „dreaptă” și cea „stângă”, ba chiar faptul inconturnabil al filiației fascismului și național-socialismului din mișcarea marxistă.

În aceeași cheie, ILD nu a ezitat să demaște și orice manifestări sau infiltrări ale ideilor legionare sau neolegionare în spațiul public românesc. Astfel că a denunțat în mod sistematic orice mascaradă a naționalismului și demagogiei extremiste și liberticide care își dă silința să se machieze sub chipul patriotismului. Indicând în mod precis cu orice ocazie alianțele perfide ale neoleninismului, național-comunismului și neolegionarismelor de toate culorile, de la Partidul și Revista România Mare sau mișcarea Noua Dreaptă și până la FSN-PSD, grupul Criticatac sau mișcări și ONG-uri precum „Uniți Salvăm Roșia Montană”, ASUR sau „Miliția Spirituală”.

O astfel de poziție curajoasă și pertinentă nu putea fi trecută cu vederea de către reprezentanții neoextremismului. Personaje afiliate direct orientărilor marxiste ori fasciste sau unor organizații de paravan sau de ramificație militantă au înțeles rapid că sarcina lor de a manipula oameni și fapte și de a îndoctrina subreptice opinia publică în favoarea agendei lor perfide avea să fie mult îngreunată de existența și activitatea ILD-ului. Motiv pentru care au declanșat cu orice ocazie campanii de denigrare, de fraudare, de linșaj public la adresa grupului ILD încercând fără succese notabile să-i maculeze imaginea.

Or, consecințele care urmează din asemenea gugumănie vicleană — a acuza grupul ILD ca rasist, fascist, xenofob, neolegionar, naționalist-fundamentalist — sunt exemplare:

1. Cei care o fac s-au distins în spațiul public prin luări de poziție pro-socialiste, pro-fasciste, pro-etatiste și chiar pro-totalitare, încercând să justifice când regimul Putin, când diverse dictaturi și organizații teroriste africane, palestiniene sau sud-americane, când marxismul de-a dreptul. Deși pe față se arată deosebit de îngrijorați de soarta oamenilor simpli, fără apărare, de dezmoșteniții sorții, de proletari, săraci și nefericiți și proclamă respectarea drepturilor omului, în realitate aceste triste personaje nu sunt decât cutia de rezonanță a pulsiunilor celor mai totalitare.

2014: Vasile Ernu, unul dintre acuzatorii ILD, relativizând, alături de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, opțiunea Chișinăului pentru Occident.

Vasile Ernu, unul din acuzatorii ILD, participant la o conferinta organizata in 2014 de Partidul Comunistilor din Republica Moldova. [/caption]Pe site-uri precum Critic Atac sunt în mod sistematic denunțate sau prezentate distorsionat și mincinos valorile iudeo-creștine, proprietatea privată, capitalismul și libertatea de expresie. Și sunt favorizate relativismul cultural, postmodernismul și ecologismul juridic de extracție marxistă, incriminarea sau sugrumarea sistematică a inițiativei și libertății economice printr-un intervenționism etatist tot mai galopant, îngrădirea libertății de expresie sub acuza halucinatorie și autocontradictorie a „respectării drepturilor minorităților” și a „combaterii rasismului”. Mai mult, în cercurile patronate sau afiliate Critic Atac mișună numeroși nostalgici ai legionarismului sau ai celui mai leșinat naționalism comunist. Ba chiar ai ceaușismului sau maoismului sau cheguevarrismului ș.a. Fără să mai aducem în discuție cochetăria cu năbădăi pe care Noua Stângă CriticAtac o practică față de dinozaurii comunismului și ai mafiei politice românești, cum este PSD-ul.

Urmează că, dacă ILD-ul luptă împotriva comunismului, nazismului, fascismului, corupției, islamismului, rasismului și xenofobiei etc., iar ei incriminează ILD-ul pentru asta, tocmai ei sunt cei care se acuză singuri, întrucât susțin pe invers tocmai ce acuză.

2. Cum spune Paul Dragoș Aligică: se demonetizează fascismul și mulți tineri ajung să creadă că fascismul este ceva pozitiv. Dar mai este un aspect: acuza de fascism la adresa unor opozanți ai fascismului din partea unor personaje care în esență susțin opinii fasciste. Ceea ce duce la celălalt efect: opiniile cu adevărat fasciste ajung să fie socotite ca opinii normale, criterii legitime ale normalității politice și morale. Astfel că efectul este apoi într-o nouă sinteză, și mai perversă: ceea ce este de bun simț trece drept fascism și imoral, crimă la adresa păcii sociale; iar ceea ce este abnorm, pervers și distructiv ajunge să fie considerat ca normal, dezirabil.

3. Cei care au asemenea inițiative de a încerca sugrumarea dreptei autentice, a conservatorismului liberal, reprezentat în mod eminent de ILD în spațiul public românesc mai arată ceva – o prostie abisală. Această prostie relevă, o dată, de subestimarea inteligenței celor cărora li se adresează sau pe care vor să-i antreneze în mișcarea lor; a doua, din oligofrenia conceptuală, terminologică și morală de care se arată capabili pentru a manifesta o simplă mișcare propagandistică de manipulare trivială.

Așa stând lucrurile, dacă stânga nu ar avea o constantă ascendență instituțională și politic electorală aproape peste tot în lume, în mod normal ea ar trebui să sucombe sub greutatea propriilor sale contradicții și greșeli de concept de care, cum se vede, este profund atinsă. Motivul pentru care acest lucru încă nu se petrece, motivul pentru care instituțional și electoral ea încă are o aderență atât de înverșunată sau încăpățânată poate fi investigat sociologic, politic și economic. La rigoare, ar putea fi taxat și juridic. Dar cred că motivul profund al acestei prevalențe relevă mai degrabă de o enigmatică providențiere în negativ a distorsiunilor istorice. Fapt ce indică nu doar o intenționalitate subiectiv viciată, dar și o simptomatică răsturnare a rectitudinii ontologice a reperelor. Fapt pe care conservatorii și liberalii autentici trebuie să-l ia la cunoștință întrucât o astfel de torsiune fundamentală cere o schimbare de atitudine la nivelul praxeologiei istorice și politice.

* Imaginea reprezentativă – Critic Atac 2011: Vasile Ernu, Victoria Stoiciu (trecută între timp la SocialEast.ro, unde scrie despre probleme anticomunismului), Ovidiu Țichindeleanu, Costi Rogozanu, Ciprian Șiulea.