Costi Rogozanu către Dan Alexe: Hai Sictir! Comparația CriticAtac

CELE MAI CITITE

Adrian Papahagi: Basarabia în UE va fi de facto pe jumătate unită cu România

Razboiul Săbiilor de Fier

Anatol Șalaru: Referendumul este pentru R. Moldova o a doua independență față de Moscova. Securitatea României, nu mai începe la Prut, ci la Nistru

6 September 2013

AnticomunismCritic AtacIpohondrii ecologiceManipulareValori Morale

Costi Rogozanu s-a enervat pe Facebook și i-a șuierat lui Dan Alexe un “Hai Sictir!” la afirmația acestuia că pe platforma CriticAtac contributorii:

“Au devenit echivalentul lui InLinieDreaptă invers… iar nouă, democraților, nu ne plac extremele.”

Pentru democratul Dan Alexe pretextul de a-și expune ura față de Inliniedreaptă.net a fost discuția generată de refuzul Victoriei Stoiciu de a mai colabora cu CriticAtac pe baza faptului că este de un “fals radicalism”. A sta la pândă și a aștepta momentul prielnic este o caracteristică a lui Dan Alexe, un personaj de altfel lipsit de curaj și coloană vertebrală. Pus în fața înjurăturii lui Costi Rogozanu, Alexe a scos un scheunat jalnic și i-a replicat că este “disgrațios” și apoi a adăugat slugarnic că “auzise că scrie bine”. În “sprijinul” lui Dan Alexe a sărit intelectualul pro-USL Florin Iaru cu afirmatia ca platforma CriticAtac a devenit “sectară si aproape nefrecventabilă ca ILD”. Cel care se bate cu Ioan Ghișe pentru postul de măscărici agresiv la Antena3 și-a mai dovedit încă o data vocația, de data asta pe Facebook.

Oh! Pardon! După o retragere strategică s-a răsculat și Dan Alexe – tot pe Facebook – punându-i la colț pe Costi Rogozanu, Stelian Tănase și Florin Iaru:

“Ce cocotă e Rogozanu… M-a blocat. Credeam că numai Stelică Tănase și Iaru sînt capabili de atâta lașitate…
Treaba lui… Acum se va simți vinovat că mă va citi în ascuns, ca alcoolicii care beau singuri acasă.”

În legătură cu motivul Victoriei Stoiciu de a nu mai colabora cu CriticAtac, eu o cred că își dorește acțiune, a și demonstrat-o ieșind în fruntea protestatarilor contra proiectului Roșia Montană. Poate că nu este lipsit de interes faptul că în ultimele nopți protestatarii hipsteri indignați au trecut la acțiuni in forță contra forțelor de ordine. Îl cred și pe Costi Rogozanu care nu ar fi vrut ca discuția să se țină pe net, cei care pun ceva la cale în stradă trebuie să se țină un pic departe de ochii celorlalți. Pe cine nu pot să cred este Dan Alexe, care face o confuzie gravă între extremism și exprimarea unor adevăruri legate de valorile spirituale, morale și democratice.

Afirmația lui Dan Alexe conține două părți, prima fiind cea legată de CriticAtac iar cea de-a doua legată de echivalarea cu ILD pentru extremism. Dan Alexe are dreptate să susțină că platforma CriticAtac este extremistă deoarece aici s-au promovat ideologii și acțiuni înrudite cum ar fi comunismul, trotkismul, maoismul, occupyismul, sunt adăpostiți anarhiști-adversari ai statului român, negaționisti ai Holocaustului (Claude Karnoouh) și susținători ai Rusiei Sovietice și ai Rusiei lui Putin (Vasile Ernu) etc.

Faptul că Dan Alexe voia să îi intre în grații lui Victoria Stoiciu printr-o așa-zisă delimitare de politica extremistă a CriticAtac demonstrează că a înțeles exact pe dos mesajul troțkistei. Victoriei Stoiciu îi este silă de neacțiune, ea vrea să se treacă la asaltul societății, și-ar dori o “violență sistematică” și nu “o mișcare Flower-Power”. Iată ce a scris în articolul Criza Stângii – Criză a Capitalismului?:

“Succesul unei mişcări populare nu stă în capacitatea maselor de a ucide, ci în dorinţa lor de a muri pentru un ideal – o spune eternul revoluţionar, Leon Trotsky. Câţi oameni sunt azi gata să îşi dea viaţa pentru o lume mai bună? Câţi vor fi dispuşi să o facă mâine?”

Să-și dea viața ca să ucidă, nu-i așa? A și spus-o mai înainte. Necazul Victoriei Stoiciu nu este capacitatea și amploarea crimelor pe care le-ar putea produce masele dezlănțuite ci faptul că nu prea găsește oamenii care “să-și dea viața” ca să ia alte vieți.

Poate ca aceasta este – pe lângă partea de regret – și o invitație explicită la coagularea unor grupuri formate din oricine este îndeajuns de furios și de capabil de a trece la asaltul fizic al societății actuale, cea capitalistă. Demolarea capitalismului, luarea în derâdere a personalităților dreptei, proclamarea necesității revoluției violente și negarea crimelor comunismului sunt principalele caracteristici ale sitului CriticAtac. O spune și Costi Rogozanu în lista de excepții la tematică platformei sale:

“Încă o arzi anticomunist şi faci compuneri inteligente cu echivalenţele dintre comunism şi nazism? Pa.”

Costi Rogozanu este un artist al scuturatului țigării și al aruncatului cu sticlute de acid în fața dușmanului de clasă. El le spune supușilor:

“Puteţi alterna cum vreţi „marş”, „pa”, „adio”, „la revedere”, „ te pup” după cît de pluralişti şi politicoşi sînteţi.

La o asemenea dovadă de toleranţă și politețe față de ai săi, e musai că se transmite un mesaj, avem de-a face cu un șef, un șef de haită care își strunește camarazii.

Nu, pentru CriticAtac nu există o echivalență a crimei între nazism și comunism. Pentru Rogozanu & Cooperativa CA nazismul este rău și comunismul este bun, cu toate că s-a demonstrat că a ucis între 80 și 120 de milioane de oameni.

Trecând la partea a doua din afirmația lui Dan Alexe, cea referitoare la ILD că platforma a extremismului, faptul că îl criticăm pe Cabalistul din Kabul pentru părerile sale nu înseamnă extremism, ci dorința de a contribui la însănătoșirea morală la care are dreptul societatea într-o perioadă în care o mulțime de indivizi de acest calibru vor să ne rupă de tradiții, religie, memorie, valori.

Este ușor să arunci cu cuvinte și să declami brusc echivalența morală între susținătorii crimei și adversarii ei atunci când ești parte a primului grup. Lipsit de profunzime și de har, Dan Alexe este una din multele voci din corul celor care visează și propun ciudățenii. Orice haită are un șef, adjuncți ai șefului, soldați și potăi fără valoare, puși sau lăsați acolo ca să fie numărul mai mare. În cadrul haitei fiecare își știe locul și nu este misiunea noastră ca să îi facem fericiți pe cei care nu ne iubesc. Le spun doar că locul lor este pe maidan și acolo să-și asculte șeful și să se gudure cu spor. Haita trăiește în post-comunism: de la fiecare după posibilități și fiecăruia așa cum îi tună lui Costi Rogozanu. Sau lui Vasile Ernu. Sau lui Claude Karnoouh. Sau Victoriei Stoiciu.

Cocote și javre, mincinoși, lași și extremiști, toți se lasă conduși de Costi Rogozanu (sau clonele sale), un “arogant incult și imprudent” – după cum spune tot Dan Alexe – pe drumul revoluției hipsterice.

Le place împreună, nu-i așa?

Daniel Francesco

Articol anterior Destinul unui patriot: Gheorghe Brătianu

Articol următor Tot ce populația emo-eco nu vrea să știe despre cianuri și minerit

5 Comments

Costin Andrieş
6 September 2013

Am ţinut cu minerii
vezi toate articolele de Costi Rogozanu
14 Jun 2010 la 13:20 61 comentarii 1792 vizualizari.
Iunie 1990. 12 ani, clasa a 6-a, Focşani. Fotbal non-stop, în fiecare zi. Libertate, suc la dozator cît vroiai. Abia pe seară, după ultimul meci de pe maidan am văzut la televizor că minerii făceau ravagii în Bucureşti. Normal. Doar golanii începuseră primii. Am strîns puţin din ochi la primele imagini cu tineri prinşi şi bătuţi groaznic. Dar am trecut peste destul de uşor.

În rest, discursul era acelaşi peste tot în jur: am votat, i-am ales pe Iliescu şi ai lui, Iliescu ne-a eliberat de Ceauşescu, cum îşi permit ăia din Piaţa Universităţii să o ţină langa cu folk (folk!)!? Aici era şi o chestiune de muzică în care nu intru acum.

Ţara asta era compusă 90% din mineri în cuget şi-n simţiri. Bucureştenii i-au întâmpinat cu bucurie şi flori. Ăia din cartierul meu din Focşani îi iubeau pe mineri şi pe Iliescu, cu mici excepţii pe care le-am aflat mai tîrziu, la liceu. Nu mi se pare aberantă teoria lui CTP cu Piaţa Universităţii ca efect compensator (mi-ar plăcea să povestească însă mai mult cum a rezistat în acea redacţie Adevărul, mare producătoare de mizerii în legătură cu aceeaşi Piaţă – nu o spun cu reproş, ci cu real interes pentru istoria momentului şi pentru nuanţe, nu pentru eroizări) – lasitatea de dinainte compensata cu un protest post-factum. Efectul Piaţa a ajuns acum un simplu spor de statut şi de stipendiu – e plin de intelectuali plătiţi de stat care ţin treaz spiritul.

Nu mai departe de o lună, Romania liberă titra “Vin minerii” – se refereau la 100 de amărîţi care s-au prezentat la un miting al sindicatelor în Piaţa Victoriei. Efectul a fost deci perfect: minerii folosiţi ca trupe de manevră (despre trupele paramilitare, baieti infiltrati etc – s-a scris enorm, nu insist) au rămas victime în continuare, oamenii care au reprezentat primitivismul poporului român şi ne-au scos din Europa. Exact ca într-un film al lui Pintilie, cu minerul din peşteră – o timpenie. Laşitatea restului ţării s-a ascuns în spatele lor, după ce o altă parte, cea elitistă, s-a ascuns în spatele Pieţei Universităţii.

Să revin. De ce am ţinut cu minerii, eu şi oamenii de pe strada Constituţiei din Focşani? Prea izolaţi, prea proşti, prea neinformaţi, prea manipulaţi? Da, dar nu explică tot. Istoria nu se face cu teste de IQ. De aia cred că e importantă şi o mărturie din asta simplă: în anii 90, pe cînd eram prepuber, am ţinut cu minerii pentru că vroiam linişte şi program normal la televizor. Trecuseră 6 luni de la schimbare şi în continuare se dădeau puţine desene animate şi filme, şi se difuzau prea multe taclale politice. dezordinea democratică nu avea cum să-mi placă, nu ştiam ce-i aia. Şi cred că nu eram singur.

Am ţinut cu minerii pentru că mesajul din Piaţa Universităţii nu ajungea la mine şi la vecinii mei în nici un fel. Sigur, putem spune simplu: voi ăia din Focşani eraţi nişte imbecili (poate şi pentru că sînteţi moldoveni). Sau putem spune şi mai simplu: ăia mulţi şi proşti au avut poate un bun-simţ implicit care nu i-a lăsat să fie brusc anti-comunişti după ce au fost toţi membri de partid… Accelerarea ipocritei rezistenţe anticomuniste postdecembriste a lăsat atunci în offside 80% dintre cetăţenii României. Şi eu am fost unul dintre cei prinşi în offside, deşi n-am apucat decât statutul de pionier. Mă rog, poate e o mărturie importantă pentru cercetătorii neocomunismului care vor constata astfel că pînă şi copii de 12 ani au avut conştiinţa pătată cu sânge.

Nu ai ce sa schimbi, ce sa afli din perioada aia, ce sa interpretezi cu adevarat profitabil pina nu vom recunoaste că multi ca noi, ca mine copil fiind, am tinut cu minerii. Şi am iubit-o puţin, nu mult – că eram deja mare, pe Sandy Bell. Dar suntem încă în stadiul în care nimeni nu-şi asumă decît o insuportabilă puritate sufletească – toată lumea e Sandy Bell acum, de la Iliescu, pînă la anti-iliescieni. Îmi pare rău, nu mă ajută cu nimic să-mi înţeleg copilăria.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=322436074567833&set=a.131550683656374.36478.131484626996313&type=1

Reply
DanCanada
6 September 2013
V-am zis acu’ ceva timp ca ar trebui un tab ‘CritikktWatch’ ???? Baietii maninca cu polonicu’, mai nou cineva chiar i-a luat in serios si le-a spus ca sint totusi tari bine-mersi care n-au avut de-a face cu mizeriile socialiste: “Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Olanda, Elvetia si Austria”.
La care guru-ul ‘nimeni’ raspunde: “Toate tarile enumerate de Dvs au probleme si vor decadea. Inca nu este vizibil, dar dezechilibre exista si in economiile lor si se vor accentua. Democratie si inegalitate sociala nu pot exista simultan.”

Hă hă hăăă !!!

Reply
John Galt
6 September 2013
Bai nene, ca sa vezi, il enerva “dezordinea democratica” si a vrut liniste, asa ca a dat cu ciocanul in cap celorlalti ca sa se uite la desene animate linistit. Ce maimuta nazista.

Reply
ioana h
6 September 2013
Daniel:
Domnule, eu nu pot urmari logica acestor dramolete intre acesti …. nici nu stiu ce sunt ( jurnalisti? publicisti? doar pentru ca publica?) gen Dan Alexe, Cristi Rogozanu, Florin Iaru. Nici nu ma intereseaza. Sunt lamurita cu imposturile lor. Sa fie la ei.

Pe de alta parte, insa, nu pot decat sa-ti multumesc pentru linkul catre articolul Victoriei Stoiciu. Nu stiu cum si cat e platita blonda pentru asemenea “creatii”. Nici pentru “actiunile” ei. Si nici ce-o anima/satisface/necajeste in general; poate ca are tulburari hormonale; poate ca are o viata privata tragica sau grea; poate c-a avut o copilarie grea si a ramas traumatizata; nu stiu, nu-i treaba mea.
Dar un lucru e cert: eu asa delir sistematizat n-am mai citit de mult. Reuseste sa intoarca tot, da’ chiar toate sensurile ( capitalism, keynesianism, New Deal) pe dos. Pe dos fata de realitate. Asta nu se poate premedita. Nu atat de bogat ( e lung articolul), nu atat de coerent; nebunii cu delir sistematizat sunt foarte coerenti pana la un punct; ala in care hop! deraiaza. Desigur, ea derapeaza pe final, la concluzie ( la care, recunosc, nu m-am putut abtine si am ras copios).
E caz patologic.
Prin urmare multam de link. E de diagnostic si e util. Acum stiu cu cine avem de-a face. N-am avut pana acum rabdarea sa citesc articolele ei; am inceput doar unul in care ii aducea un omagiu lui trotki, “marelui revolutionar”; nu mai stiu cand, cred ca prin iarna; am obosit pe la jumatate. Acum am parcurs pana la sfarsit si m-am lamurit.
util ????

Reply
Nautilus
6 September 2013
Bai nene, ca sa vezi, il enerva “dezordinea democratica” si a vrut liniste, asa ca a dat cu ciocanul in cap celorlalti ca sa se uite la desene animate linistit. Ce maimuta nazista.

După care a adoptat de bunăvoie şi nesilit de nimeni meseria de profesor. Ca să poată face ce fac profesorii, comportamentul de maimuţe (istericale în clasă, scandaluri, beţii, şpăgi şi ciubucuri, căşuneala stupidă pe câte un elev fiindcă nu le place faţa lui etc) de care nu se atinge nimeni fiindcă în ochii lumii proful e un nobil modern, are sânge albastru ????

Reply