Caracteristicile principale ale PNL-ului sunt îngâmfarea țâfnoasă și afirmarea categorică a unei superiorități morale în numele unor așa-zise principii liberale, principii care nu se concretizează niciodată într-un set de valori provenind din liberalismul clasic, ci reprezintă un soi de secret al unor indivizi dintr-un cerc strâmt care își acordă credit unii altora. De la președinte la parlamentari și până la ultimul bloger, liberalii au o mârâială specifică atunci când își recită din două în două vorbe titlul partidului în care vine accentuat numele de Liberrral.

De la înființare și până în prezent, talentul politic principal al liberalilor a fost unul dublu: să-și sape aliații sinceri, mai întâi PNȚCD și mai apoi PDL, și să-și întărească comuniunea de idei și interese cu urmașul direct al PCR, actualul PSD. Este practic singurul partid care prin forța evidenței nu-și reproșează decât perioada scurtă de oarecare confuzie când a avut printre membrii săi și oameni devotați ideii de partid cu ideologie clară de dreapta, opus unei stângi grupate în jurul lui Ion Ilici Iliescu și a epigonilor săi.

Alunecarea PNL în șanțurile prin care curg dejecțiile becaliste nu este un fenomen de o zi-două. Totul a început în 1990 odată cu propunerea lui Radu Câmpeanu ca fostul rege Mihai I să fie candidatul partidului la alegerile prezidențiale. Din greșeală în greșeală, PNL a ajuns să fie condus de un ins care toată viața a fentat munca.

George Crin Laurențiu Antonescu este un intelectual imens, cu zero operă și activitate la fel, al cărui merit principal este că a dat semnalul luptei contra intelectualilor de marcă ai țării asupra cărora și-a asmuțit pitbullul Marga zis Mangafaua de la Institutul Caloriferului, fostul ICR.

Ziua de vineri 19 octombrie reprezintă data de la care PNL reia lozinca lui Corneliu Vadim Tudor, dar un pic altfel: „Sus mafia, jos patria!”. Crizel Antonescu i-a pus pe liber pe șefii filialelor partidului din Mehedinți, Dâmbovița și Sectorul I al Capitalei.

Normal, îmbătat ca de o chintă roială de senzația de putere pe care i-a dat-o viermuiala guevaristă de pe Arena Națională, prezidentul Liberrral trebuia să-și cheltuiască excesul de adrenalină. Ținta lui Antonescu este Călin Popescu-Tăriceanu, un alt Liberrral falnic și viteaz, mare risipitor al banului public și campionul fugii de pe frontul luptei antiteroriste. În jurul fostului premier a început să se coaguleze o grupare anti-Crizel, în rândurile căreia îi avem pe Ludovic Orban, Andrei Chiliman și Vlad Moisescu.

Crizel a lovit scurt și pătimaș. Antonescu i-a acuzat de trădare în favoarea lui Traian Băsescu, dar nu i-a dat afară din partid. Răspunsul acestor Liberrrali pur-sânge a fost că actualul președinte al Senatului este un mincinos, că nu are caracter, că este o javră, dar că ei rămân în partid ca să lupte -€“ ghiciți? – contra lui Traian Băsescu! La fel că și fruntașii comuniști duși la zid de călăii aflați în slujba lui Iosif Visarionovici care strigau înainte de a fi împușcați „Trăiască Stalin!”, actualii Liberrrali au un singur fior, o singură dorință: „Jos Băsescu!”. Crizel le trage șuturi și ei strigă „Jos Băsescu!”.

Spre norocul lui, Călin Popescu-Tăriceanu a tăcut demn. Normal, am spus doar că este falnic și viteaz.

Pe lista propunerilor directe sau implicite ale lui Crin Antonescu pentru posturi în parlament găsim adevărate faruri morale cum ar fi: turnătorii Sorin Roșca Stănescu, Ioan Ghișe și Dan Voiculescu; pe fostul admirat de apaciste Petre Roman, resetat ca soț al alteia și din PD-ist ca Liberrral; foștii PDL-iști („portocalii hoți, murdări, bandiți” etc. când erau la Boc, acum excelenți Liberrrali) din cvartetul etic Plăcintă-Popa-Frunzăverde-Prigoană al II-lea; celebrități DNA cum ar fi Relu Fenechiu ori Daniel Chițoiu, o altă celebritate care a semnat pactul de desființare a Curții Constituționale și a DNA cu milițiile colonelului Dogaru. Au rămas pe dinafară Cristian Țopescu și Adriana Săftoiu, cea din urmă având același of – „Jos Băsescu!”.

Toți Liberrrali, dar toți foarrrte Liberrrali! Conștiințe cu sincope, liberali cu derogare, revoluție a obrazului gros. Curat-murdar, coane Crizel, “Victorie, victorie pentru USL”!

Aștept ziua în care George Becali va face prima declarație în calitate de membru al Partidului Național Liberrral în care se va referi la valorile partidului. Până și oile cred că se vor rușina…

În numele celor care cred în tezele liberalismului clasic, le dedic tuturor Liberrralilor două strofe din poezia Epigonii de Mihai Eminescu în care ar trebui să se regăsească:

„Iară noi? noi, epigonii?… Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

Şi de-aceea spusa voastră era suntă şi frumoasă,
Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă,
Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!”