CTP este un caz notoriu de talent jurnalistic sugrumat de sofismul afectelor joase si emfaza mirarilor rudimentare. Tele-evanghelist ascetic al beznei si, deopotriva, un saman al disperarilor colectiviste, CTP are oricând la dispozitia ascultatorilor sai un set de presimtiri enorme si de vedenii monstruoase. (…)

Dupa necesarele campanii împotriva restauratiei neocomuniste din anii 1990, AMP a ales treptat logica însingurarii printre contemporani. Orice pagina de jurnal asternuta în vazul tuturor ne-a lasat cu impresia ca tara natala, România, spre deosebire de restul emisferei occidentale, n-o merita si n-o pretuieste cu adevarat. (…)

Cu orice interventie publica, AMP se invita atât la negocierile Guvernului cu FMI, cât si în Consiliul de Administratie al TVR; ar da lectii la Cotroceni, ar face cutarui ziar schema sedintelor de redactie, participând si la deliberarile Curtii Constitutionala. Tot AMP ar fi prima capabila sa deosebeasca binele si raul în arhivele CNSAS, ca si adevaratele amenintari nationale la întâlnirile CSAT. Dupa consultarea unui profesor oxonian ar face fisele de post la Institutul Diplomatic Român, trimitînd câte o telegrama spre vârful ierarhiei MAE. Doamnei AMP nu i-ar scapa nici lacunele programelor scolare de la Ministerul Educatiei; s-ar grabi apoi sa tina un speech în Parlamentul European, pe lânga discursuri de mobilizare în cercurile activistilor meta-politici. Tot ea, da, ea ne-ar juriza cartile-debut la Uniunea Scriitorilor, oficiind câteva seminarii despre tranzitie la dineurile cu oficialii UE. Doamna AMP vrea sa salveze România si cineva, cu mintea îngusta, se opune. Ce trista ignorare a unei multilaterale dezvoltari si ubicue perspicacitati! Text integral pe blogary.ro