„Ei dau turma în gherele lupilor”.

Ajuns acum la 86 ani, venerabilul cardinal Joseph Zen nu-și înnăbușe revolta. Și nu-și cruță nici confrații înalți ierarhi. Nu are de ce.

Din Hong Kong, cardinalul chinez denunță recentul acord al Vaticanului cu China comunistă drept un act de „trădare” a catolicilor din catacombe. Cere demisia secretarului de stat de la Vatican, cardialul Parolin, negociator șef al acordului.

Întors de la Chișinău, unde a participat alături de Dodon la un congres al familiilor sponsorizat de oligarhii ruși -aceiași care au susținut financiar anexarea Crimeii, ocuparea estului Ucrainei- și deranjat, probabil, de acuzațiile de „trădare”, secretarul de stat Pietro Parolin îl avertizează pe cardinalul Joseph Zen: „oricine e liber să gândească ce dorește, dar trebuie să o facă respectuos”.

Criticii acordului sunt doar „o minoritate gălăgioasă”, „oameni care vor să tulbure apele”, a declarat și Marcelo Sánchez Sorondo, cancelarul Academiei Pontificale de Științe și Studii Sociale, cel care lăuda China pentru succese în „lupta contra sărăciei și poluării” și zicea că Beijingul „implementează cel mai bine doctrina socială a Bisericii”.

• Vatican bishop rebukes critics of China deal: Communist nation ‘observes the common good’

„O capodoperă de vorbe goale”

Oficial, despre acordul realizat de Vatican cu Beijingul nu se știe mare lucru. Există o declarație a Vaticanului. „O capodoperă de vorbe goale”, spune Joseph Zen.

Neoficial se știe că Vaticanul îi va recunoaște drept episcopi legitimi pe cei șapte chinezi sfințiți, mai recent, de Partidul Comunist Chinez. Sunt „episcopi” în cadrul așa-numitei „Biserici Patriotice”, o clonă făurită de comuniștii chinezi, nerecunoscută până acum de vreun papă.

O „biserică patriotică” au încercat să facă și comuniștii români aici după ce i-au băgat în pușcării pe toți episcopii legitimi ai catolicilor. Și în Polonia (mișcarea „Pax”). Nu au reușit. În estul Europei, comuniștii s-au mărginit la racolare de preoți „pentru pace”, „democrați”. Nu au făcut episcopi. Episcopul romano-catolic Marton Aron a supraviețuit pușcăriei și , după 1956, i-a mazilit ori tras pe linie moartă pe preoții colaboraționiști. Greco-catolicii și-au asigurat, în clandestinitate, continuitatea ierarhiei – episcopii sfințiți clandestin sau cei dinainte de 1948 supraviețuitori ai pușcăriilor au sfințit alți preoți, tot clandestin (spre deosebire de romano-catolici, biserica uniților era cu totul interzisă). „Sărutăm lanțurile celor întemnițați” le scria într-o scrisoare emoționantă Papa Pius XII catolicilor români la apogeul perioadei prigoanei comuniste.

• „Sărutăm lanțurile celor întemnițați.” Pius XII către greco-catolicii prigoniți

La fel au făcut-o și catolicii chinezii hirotonind episcopi și preoți în catacombe cu mari, uriașe jertfe, torționarii chinezi depășind cruzimea și imaginația torționarilor din lagărul sovietic.

În vremea lui Pis XII, regimurilor de democrație populară din estul Europei nu le trecea prin cap că „episcopi” numiți de regim ar putea fi vreodată recunoscuți. Dar, spre deosebire de cei români ori polonezi, comuniștii chinezi au gândit pe termen lung. Au reușit în anii ’50 crearea „bisericii patriotice”, cu „episcopi” puși de Partid, în timp ce comunitățile clandestine catolice, cu episcopi legitimi, dar nerecunoscuți, erau aspru reprimate. Papa Benedict vorbea despre trei tipuri de epicopi în Cjina: cei clandestini considerați „păstori legitimi”, cei care, sub presiune, au cedat și au acceptat sp fie făcuți episcopi fără acordul Romei dar au cerut apoi să fie primiți în comuniune cu Papa și, în fine, cei care nu au cerut să fie în comuniune cu Papa sau nu au primit această comuniune. Aceștia sunt „clonele”. Acesta este contextul în care apare acordul.

Acum, prin acord, cei șapte „episcopi de partid” vor fi recunoscuți de Roma. Se pare că doi dintre episcopii clandestini vor trebui să se retragă în favoarea clonelor. Poate vor fi admiși doar ca „episcopi emeriți” – clona va avea întâietate. Catolicii clandestini vor trebui să recunoască autoritatea celor care i-au persecutat, să iasă din catacombe. Vor fi pradă ușoară unui regim necruțător, satanic (citiți in acest sens aceste zguduitoare Nouă comentarii despre Partidul Comunist Chinez publicate de Epoch Tmes). Acordul, cum am spus, e încă secret. E doar înșiruirea de „vorbe goale” din comunicatului Vaticanului de care vorbea episcopul emerit de Hong Kong, cardinalul Joseph Zen.

Avocatul Diavolului

Până să apară și textul acordului, apare însă o problemă gravă. Principalul promotor al „deschiderii” către Beijing a fost arhiepiscopul american McCarrick, fost cardinal.

McCarrick a trebuit să-și dea demisia în vară din Colegiul Cardinalilor, în urma unui scandal provocat de publicarea investigației procurorilor americani privind abuzuri sexuale asupra unor minori, seminariști, tineri preoți.

Înainte de 2010  în urma altei investigații, bisericești de această dată, privind conduita homosexuală și abuzuri asupra seminariștilor, Papa Benedict al XVI l-a tras pe linie moartă pe McCarrick. I-a impus penitență, să părăsească seminarul în care locuia în care abuzase seminariști și să nu mai slujească în public, a dezvăluit luna trecută fostul nunțiu la  Washington, arhiepiscopul Vigano. Aceste sancțiuni au fost nesocotite, în parte, de McCarrick, care a părăsit doar seminarul. Mai mult, acuză fostul nunțiu Vigano, Papa Francisc l-a reconsiderat pe McCarrick și l-a readus în prima linie.

• Papa refuză să comenteze dezvăluirile fostului nunțiu la Washington privind sacțiunile la care trebuia supus cardinalul McCarrick

În ultimele două decenii, McCarrick a fost de cel puțin opt ori în China pentru discuții cu regimul și reprezentanții acestuia din „biserica patriotică”, în ultimele vizite despre care se știe oficial – chiar ca emisar al papei.

Promotorul entuziast al acordului Vatican-Beijing, arhiepiscopul McCarrick – pe atunci era și cardinal –  făcea declarații în 2016 de care s-ar rușina și Adrian Năstase ori Victor Ponta.

„Multe dintre lucrurile care preocupă China, îl preocupă și pe Papa Francisc – grija pentru săraci, bătrâni și copii, pentru civilizația noastră și în special pentru mediul înconjurător. 

Văd că se petrec multe lucruri care vor deschide cu adevărat multe uși, pentru că Președintele Xi și guvernul său sunt preocupați de aceleași lucruri care-l preocupă și pe Papa Francisc”, a declarat McCarrick în 2016 pentru Global Times.

Similitudinile dintre Papa și Xi Jinping pot fi „un dar special pentru omenire”, relata publicația chineză că a mai zis arhiepiscopul McCarrick cu ocazia interviului.

• Under Pope Francis and President Xi, hopes rise for a thaw in ties.

Acestea sunt declarații de la vizita lui McCarrick din 2016. Vizita a avut loc imediat după ce secretarul de stat al Vaticanului, cardinalul Pietro Parolin, anunțase negocieri cu Beijingul. Ce mesaje o fi trimis din partea Papei Francisc? Ce informații i-a oferit Papei la revenire? Publicația chinezească menționa la acea vreme opt vizite deja făcute în China de arhiepiscopul McCarrick. Se știe că McCarrick s-a întâlnit cu „vechi prieteni”, cu ministrul pentru culte din China, cu un fost șef al bisericii patriotice. În cel puțin două din vizitele sale a stat în seminarul „bisericii patriotice”.

Pe de altă parte, e de menționat că după 2005 conduita lui homosexuală, abuzivă, în relație cu seminariști și tinerii preoți devenise un „open secret” în cercurile ecleziale. În 2005 și 2007, două dieceze din arhiepiscopia de New Jersey făcuseră deja două înțelegeri financiare pentru ca foști seminariști, victime ale abuzurilor homosexuale ale lui McCarrick, să păstreze tăcerea. De aceea a și fost scos din seminar și trimis în penitență de Papa Benedict XVI în 2009.

Acum, are cineva vreo îndoială că serviciile secrete chineze nu știau toate acestea despre promotorul „deschiderii” Vaticanului și emisar al papei către China? Și că, odată știute aceste informații și apucături, nu au fost exploatate?

Investigația procurorilor americani a arătat lucruri și mai grave despre fostul cardinal McCarrick, decât hărțuirea sexuală a unor tineri preoți și seminariști. Sunt și două acuzații de abuzuri contra minorilor în dosar, și chiar Papa Francisc, în urma acestor acuzații, i-a impus lui McCarrick, ca și predecesorul său acum 9 ani, izolare și penitență.

Nesăbuință diplomatică

Trimiterea unui om cu vulnerabilitățile grave ale lui McCarrick la negocieri, „deschideri” către un regim totalitar cu servicii secrete puternice a fost un act nesăbuit al Vaticanului.

În acest moment, orice norme morale, instituționale sau chiar de minimă prudență ar impune oprirea imediată a acestui acord care a fost promovat entuziast, și chiar discutat în parte, de un om lesne șantajabil.

Trebuie investigată derularea negocierilor și puse sub semnul întrebării toate cele convenite de McCarrick în China, mesajele transmise de acesta, nicidecum mers mai departe cu aplicarea unui acord promovat entuziast de o astfel de persoană.