S-a vorbit mult în ultimele luni despre nevoie de claritate morală în înțelegerea invaziei ruse din Ucraina. S-au făcut glume și s-a avertizat în fraze lungi și întortocheate că e vorba de o născocire “totalitară” și o “plagă” care pregătește un mare Reset și o mică vizită în Gulag celor care gândesc independent. “Independent” de logica elementară (o Ucraină victorioasă este un scut pentru România în fața amenințării rusești) și “independent” de orice formă de compasiune pentru drama umană uriașă care se petrece azi la câțiva kilometri de granița noastră. Claritatea morală poate fi definită pozitiv, ca discernământ, dar poate fi definită mai ales prin ceea ce nu e – nu e confuzie, nu e cinism, nu e autism moral și împietrire a inimii. Dincolo de orice abstracțiune, vedem concret în confuzia care întunecă atâtea minți din jurul nostru cum arată lipsa clarității morale.

Invitat la TVR să vorbească despre invazia din Ucraina, generalul Ștefan Dănilă, fost Șef al Statului Major al României între 2011 și 2015, a făcut o figură jalnică.

---

“Nu există bun și rău nici în scenariile următoare”, spune la TVR generalul Ștefan Dănilă, “pentru că putem să avem doar două scenarii, unul în care au câștigat rușii, unul în care au câștigat ucrainenii. Nu este chiar așa. Cel în care au câștigat ucrainenii, ce-au câștigat? Au reușit să îi împingă pe ruși dincolo de granițele lor… dacă au câștigat rușii, au puterea politică în Ucraina, au rămas cu ce au reușit să pună mâna până acum, cele patru regiuni plus Crimeea, parte a Federației Ruse, și ce-or mai vrea ei, sau…

TVR: Nu știm ce e bine, ce e rău în acest război?
Gen. Dănilă: Am spus că nu putem să ne poziționăm de-o parte sau de alta… sau să vedem lucrurile doar că sunt bine și rău pentru că la un moment dat trebuie să știm pentru ce ne pregătim, care sunt scenariile pentru viitor, pentru noi. Suntem aici și avem un vecin, Ucraina. Noi trebuie să avem o relație bună cu Ucraina pentru că sunt vecinii noștri. Această relație trebuie construită, trebuie să o construim de pe acum. O Ucraină care ar intra sub dominația rusă, dacă rușii ar învinge, ar fi o Ucraină NU mai periculoasă decât Ucraina care este pro-occidentală și atunci, noi de care parte putem să fim? Nu putem să fim împotriva Ucrainei, n-avem cum să fim împotriva Ucrainei pentru că Ucraina este vecinul nostru și trebuie să ne respectăm pe noi în primul rând, adică să avem obiectivele noastre. (…) Zelenski a deranjat când a spus ca Ucraina luptă și pentru noi. E posibil ca opinia publică din Europa și SUA să spună, “dar cum luptă Zelenski pentru mine? Că eu nu mai am curent, mi-a crescut prețul la combustibil, e criză economică din cauză că el se războiește cu Putin.” (video, TVR Info, 16 ianuarie 2023)

Deși avem după Bucea și Mariupol o imagine clară despre cum arată o ocupație rusească, de 11 luni abundă poveștile despre o Românie strivită între ciocan și nicovală, între doi coloși neprietenoși și despre cum toate problemele noastre se pot rezolva mâine cu un pic de curluntrism. Să ne poziționăm “pragmatic” și “înțelept” la mijloc între Rusia și Occident, între dușmanul și prietenii noștri, între căplău și victimele sale, cu fundul în două luntri. Așa cum face și generalul de mai sus, care nu știe dacă Rusia sau Ucraina este dușmanul nostru mai mare. Dar România nu este pusă azi să aleagă între două rele, ci se află într-o situație în care tabăra BINELUI este cum nu se poate mai limpede, mai clar și radical delimitată de RĂUL monstruos cu care se confruntă. Teama paralizantă care răzbate din cuvintele confuze și contradictorii ale generalului e absurdă și pentru că România se află acum, pentru prima dată în istorie, în interiorul Occidentului și în cea mai puternică alianță militară din istoria omenirii.

Nu rămâne mare lucru dacă încercăm să despicăm vorbele bălmăjite ale generalului Dănilă. Și e cu atât mai grav cu cât acest om vorbește, în mijlocul războiului, din poziția de fost șef al Armatei Române chiar în momentul în care Rusia anexa Crimeea și invada Ucraina în prima etapă, 2014. E vorba de cineva de la care publicul român așteaptă explicații, clarificări și mai ales soluții, nu filosofeli melancolice și confuze. În schimb, el spune la televiziunea națională că nu e sigur dacă e bine sau e rău ca ucrainenii să respingă invazia și să îi împingă pe ruși dincolo de granițele lor, contribuind astfel definitiv și la siguranța României. Dincolo de dezertarea de la responsabilitatea față de public, bâlbele de la TVR par și o încercare de asigurare că, în cazul în care rușii câștigă în Ucraina și intră în România (pentru că România fiind înconjurată de dușmani, NATO ne va abamdona rușilor), când vin să îl ridice, are pregătite citate prin care demonstrează că nu le-a fost niciodată dușman (misterioasa referință la “un moment în care trebuie să știm pentru ce ne pregătim, care sunt scenariile pentru viitor, pentru noi?”). Cât despre un posibil câștig al Ucrainei, vorba maestrului Cristoiu, anunțat ca posibil candidat PSD la prezidentiale, “dracu ne ia pe toți“.

Știm cu toții cum arată Ruski Mir, în detalii pe care am fi preferat să nu le vedem vreodată cu ochii noștri, dar fostul șef al Armatei Române încă spune că nu poate distinge binele de rău acolo unde răul e gigantic și monstruos, are imaginea peisajului apocaliptic de la Mariupol, iar victima lui e un lung convoi cu milioane de femei și copii. România sprijină totuși Ucraina, dar generalul întoarce și acest lucru cu roțile în sus și dă de înțeles că o face din constrângerea externă, care ne face imposibilă “neutralitatea” atât de dorită.

Aliații generalului în această operațiune specială de creat confuzie și pâclă morală nu sunt puțini. Avem profesori universitari, jurnaliști, experți militari, pianiști, filosofi și legiuni de ratați de internet ascunși prin beciuri, care se uită toți la gropile comune de la Bucea și cad răpuși de toropeală și plictis.

Curluntrismul acesta paralizant e, în mare parte, ecoul întârziat peste decenii al “diplomației” comuniste a lui Mircea Malița, care ne este încă prezentat ca un reper major de experți din Academia Română, ca Dan Dungaciu, politicieni apropiați de Academia Română, cum e chiar George Simion, și trăzniți excentrici rusofili, cum e Călin Georgescu. Ecourile malițiene răsună, iată, și din bălmăjelile unui șef al Armatei Române. Aceeași gândire de om crescut, format și pornit în cariera de curluntrist în epoca Ceaușescu, care nu mai paote gândi alt fel, s-a reprodus cu succes și după caderea comunismului.

“Școala Malița” a învățat generații întregi de funcționari, politicieni și militari că disimularea și viclenia sunt dovezi de inteligență superioară, generații care au umplut structurile statului cu oameni convinși că demnitatea se trăiește târându-te pe burtă și principialitatea este o forma de duplicitate. Curluntrismul e micul machiaverlâc al provincilialului complexat produs de comunism, care din viclenie își fură singur căciula, uitănd cum a sfârșit Ceaușescu: cel mai viclean fiu al poporului.

P.S. Sabin Orcan imi atrage atentia asupra urmatorului text publicat de generalul Dănilă pe 5 martie 2022:

“Continuarea susținerii militare a Ucrainei, în acest moment este o mare eroare, ar trebui să înceteze. Conducerea politică a Ucrainei a primit sprijin din partea SUA și ar trebui să se refugieze de urgență, pentru propria sa protecție, dar și pentru viitorul Ucrainei. Martirii nu vor fi utili într-un stat răvășit, distrus de război. Pentru a limita pierderile de vieți omenești și a distrugerilor irecuperabile, ar trebui ca ucrainenii să renunțe la rezistența armată, iar principalele sale forțe militare să se refugieze în statele membre NATO. Astfel vor rămâne o amenințare pentru ocupanți, dar nu vor da pretextul pentru continuarea distrugerilor și vor salva vieți și tehnică militară importantă.” Las aici linkul, să n-avem discuții: https://recomandari.blog/2022/03/05/ucraina-un-stat-atacat-nu-trebuie-sacrificat/