Pentru Nafigulla Ashirov, co-preşedintele Consiliului Muftiilor din Rusia, era un Salman Rushdie rus. Predicând contra exceselor islamului într-o ţară cu peste 20.000.000 de musulmani şi două războaie de gherilă nedeclarate – în Cecenia şi Ingusetia – părintelui Daniil Sisoiev i s-a aplicat fatwa lui Khomeini pentru Rushdie şi a fost ucis în biserica Sf. Toma din Moscova la data de 20 noiembrie. Ucigaşul – un individ care purta o banală masca anti-gripă – a tras trei gloanţe în timpul slujbei după ce a întrebat cine este Sisoiev şi preotul a răspuns ca el este.

Atentatul a fost revendicat pe data de 26 decembrie pe situl islamist kavkazcenter.com unde au apărut următorul anunţ:

„Unul din fraţii noştri, care n-a fost niciodată în Caucaz, a prestat un jurământ emirului musulmanilor Abou Oussman (fostul preşedinte cecen Doku Umanov, n.tr), exprimându-şi dorinţa de a-l executa pe blestematul Sisoiev.”

Anunţul de pe kavkazcenter.com mai conţinea informaţia că execuţia „a fost filmată cu un mobil” şi că „oricine îşi va permite să deschidă gura în Rusia pentru a denigra islamul şi musulmanii va împărtăşi soarta lui Sisoiev”. Doku Umanov – inamicul public nr 1 al Rusiei – s-a autoproclamat emir în 2007 şi conduce lupta gherilelor islamiste pentru instaurarea unui stat mahomedan în Caucaz.

Islamiştii erau doar o parte din lunga listă de inamici pe care îi avea părintele Sisoiev: stalinişti, ultranaţionalişti, adepţi ai mişcărilor oculte, membri ai unor secte religioase, neopăgâni. În ochii islamiştilor, vina părintelui Sisoiev era agravată şi de publicarea celor două cărţi, „Un răspuns ortodox la Islam” şi „Căsătoria cu un musulman”, în care neagă compatibilitatea şi posibilitatea dialogului dintre creştinism şi mahomedanism. Pentru Sisoiev, profeţiile lui Mahomed erau opera diavolului iar statutul inferior al femeii în islam era scandalos.

Citez din scrisoarea soţiei părintelui Sisoiev, Matuşca Iulia Sisoieva:

“Părintele Daniel şi-a prevăzut moartea cu câţiva ani înainte de a se întâmpla. Întotdeauna şi-a dorit să fie demn de coroana martirilor. Aceia care l-au ucis doreau, ca de obicei, să scuipe faţa Bisericii, aşa cum odinioară au scuipat faţa lui Cristos. Ei nu şi-au atins scopul pentru că este imposibil să scuipi faţa Bisericii. Părintele Daniel şi-a urcat Golgota în acea biserică adevărată pe care a construit-o, biserica în care şi-a petrecut tot timpul şi şi-a dedicat toată puterea. Ei l-au ucis la fel ca pe profeţii din vechime, între templu şi altar şi a fost într-adevăr demn de chemarea martiriului. El a murit pentru Cristos, pe care l-a servit cu toată tăria.”