Mă întreb şi vă întreb. Am ascultat mii de răspunsuri şi tot nu aş putea să lămuresc pe cineva şi cu atât mai mult pe mine însumi despre ce este vorba. Am privit statisticile dar acestea nu ne spun drama sau fericirea din spatele celor peste 22 de milioane de avorturi înregistrate oficial de când s-au legalizat. Am privit feţele celor care ne explică savant sau popular de ce este aşa şi nu altfel, am ascultat şi am citit rapoarte, am văzut imagini din spitale de stat şi din clinici particulare, dar tot nu am înţeles.
Discutăm la televizor, la radio, în ziare despre mijloacele contraceptive, despre educarea în şcoală a copiilor cu privire la modul în care trebuie să se ferească de sarcinile nedorite, mamele şi taţii îşi dispută întâietatea în a le spune răspicat fetelor ca nu cumva să rămână gravide sau în a le spune băieţilor ca să nu fie fraieri să fie agăţaţi de vreuna să le facă un copil. Definiţia pe care am găsit-o văzând, ascultând şi citind este una singură: copilul sau copiii sunt un rău. Pe o scară valorică, – deşi nimeni nu se va încumeta să facă o asemenea cercetare – copiii sunt situaţi imediat după cancer.
Decât să aibă un copil, foarte mulţi oameni ar prefera nu ştiu ce alt rău, să-şi piardă serviciul, să se mute în provincie sau să înfrunte o boală, inclusiv pe cea mai rea. Chiar dacă se căsătoresc cu acte, cuplurile amâna decizia pentru copil aproape de momentul în care este foarte posibil că să nu-l mai poată avea. Sunt mii de emisiuni şi sute de cărţi care ne învaţă cum să ne menţinem silueta, dar micile magazine cu jucării şi haine pentru copii aproape că au dispărut. Sute de şcoli s-au închis şi urmează altele şi altele, profesorii şi învăţătorii protestează când li se aduc mai mulţi copii în clasă, grupurile de patru bunici care-şi împart dragostea unui nepot sau al unei nepoate sunt din ce în ce mai multe.
Au devenit din raţiunea existenţei familiei cel mai temeinic motiv de înţelegere dintre soţi. Pentru a nu-i avea, aici sunt de acord cu toţii. Dacă o familie din clasa medie are trei copii este subiect de amuzament pentru prieteni. Dacă o familie din aceeaşi clasă medie are doi copii, este mai mult că sigur o greşeală care este explicată la o cafea. A avea un copil, mai exact un bebeluş – cuvânt care aduce mai mult a gadget decât minunea fiinţei umane, fiind mai aproape de ipod sau mobil de ultimă generaţie -, este marea concesie făcută de oamenii care nu duc lipsuri materiale. Săracii cu copii sunt consideraţi mai săraci, ei sunt temeiul conferinţelor şi politicilor făcătorilor de bine organizată, a planificatorilor distribuţiei de mijloace şi de suspine pe umărul celor “defavorizaţi de societatea de consum”. Săracii fără copii sunt invidiaţi de cei din alte grupuri pentru că sunt liberi, pentru libertatea de a fi singuri. Bogaţii fără copii au o singură ultimă grijă, să discearnă în înghesuiala vânătorilor de averi.
Sunt sute de mii de oameni sau familii care au făcut sau fac împrumuturi pentru care plătesc două sute, trei sute, patru sute sau mai ştiu eu câţi euro pe lună, timp de douăzeci şi cinci sau treizeci de ani pentru a-şi cumpăra o căsuţă sau o viloaie. Sunt alte sute de mii care-şi cumpără în leasing maşini de lux şi plătesc trei ani, sau patru, sau cinci. Sunt sute de mii de inşi care-şi fac împrumuturi pentru a pleca în vacanţe sau pentru cumpărături la mall.
Dar câţi copii locuiesc în uriaşele cartiere rezidenţiale de la marginea capitalei sau de la marginea marilor oraşe? Vile uriaşe cu piscine adăpostesc proprietari din ce în ce mai vârstnici, boom-ul imobiliar nu înseamnă decât ziduri mai multe, şcolile sau grădiniţele din sutele sau miile de noi cartiere sunt de numărat pe degetele de la o singură mână. Dar să nu disperăm, sunt mai multe pe hârtie, pe planuri, pe PUG-uri, bune de arătat la conferinţe de presă sau la turnarea vreunei pietre de temelie făcute de niscai oficialităţi.
Avem fundaţii şi ONG-uri cu nemiluita pentru apărarea sau pentru promovarea a orice, avem instituţii guvernamentale care se ocupă de mama şi copilul – oare de ce mama şi copilul şi nu copiii? -, avem alocaţii, avem corn şi lapte, avem cărucioare haioase şi pamperşi, dar nu avem cui să dăm jucăriile care ne-au rămas de la copiii noştri sau de la nepoţii noştri.
În orice discuţie copii sunt prezentaţi ca o greutate, ei limitează mişcările părinţilor, taţii nu-i doresc pentru că nu se mai pot întâlni cu prietenii, mamele nu-i vor decât o dată pentru cel mult 9 luni şi, cu siguranţă, cu cezariană estetică. Bunicii de pe vremuri au dispărut, ei erau gata să stea de dimineaţa până seara cu nepoţii şi poate că unii ar sta şi acum. Dar să fim bine înţeleşi: şi aceşti bunici sunt deja o minoritate. La rândul lor au suferit în timpul regimului de tristă amintire şi au fost obligaţi să facă, să producă noile vlăstare de atunci. De aceea şi-au educat nedoriţii lor copii că să nu aibă copii, că, nu-i aşa, copiii sunt o pacoste, o greutate?
Oriunde te duci afli asta: copiii costă. Iar dacă este un cost, atunci miile de activişti ai soluţiilor pentru costuri spun: statul trebuie să dea bani, statul trebuie să plătească alocaţii, statul trebuie să aibă grijă, statul trebuie să le dea educaţie, medicamnente sau haine, statul trebuie să le asigure tot ce le ese necesar.
Principalul drept derivat din libertate este ca potenţialii părinţi să opteze pentru a nu fi părinţi. De aici statisticile cu 22 de milioane. Deranjează strâmbatul din nas al educatorilor veniţi de aiurea sau de pe strada X care spun că este revoltător acest număr, dar nu pentru că numărul în sine reprezintă o catastrofă a naţiunii, ci pentru că acest număr dovedeşte că suntem needucaţi şi nu cheltuim destul cu metodele contraceptive moderne. Pilula a fost pusă pe un postament şi s-au făcut demersurile pentru a o beatifica, este sursa şi reţeta, este biletul de voie şi paşaportul către fericire. Dacă vreţi să ascultaţi o poveste de groază, vedeţi ce îşi spun prietenele despre o ea care “vai dragă a uitat să o ia o dată şi uite că s-a trezit în 5 luni”! Întrebarea de după este unde să meargă, că toată lumea e de acord cu soluţia.
Copilul este un cost, copilul este o greutate, copilul este o pacoste, copilul împiedică o carieră, copilul este duşmanul nostru individual, dar şi colectiv. De ce să plătim noi, de ce rămânem cu copilul când potenţialii taţi nu vor să audă de aşa ceva şi îşi doresc doar distracţie? Ca de altfel şi prezumtivele sau posibile mame.
Oricum am aborda acest discurs, rămâne o mare problemă referitoare la dragoste. Ce mai este dacă se rezumă doar la o relaţie fizică? Iar dacă se rezumă la atât, ce mai este fericirea, cum s-ar putea defini? Nu întreb nimic de sensul vieţii pentru că nu mai există.
Dar nu disperaţi, există o speranţă! O să se găsească o pilulă ca să ne umplem de fericire zilnic când, tineri sau bătrâni ne vedem singuri, înainte de a merge la serviciu sau la party-uri, sau înainte de a închide ochii, doar pe noi, cei mari, realizaţi, cu cariere, plimbaţi şi nestresaţi. Mint, pilula există, este unisex, se găseşte deja, dar nu în lanţurile de farmacii şi supermarketuri, această pilula este în sufletele noastre. Şi pe asta nu uităm să o luăm niciodată.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
32 Comments
Alex Nicolin
2 June 2011Socialismul este religia mortii. Fie ca e vorba de milioane de crime savarsite in GULAG de regimuri totalitate, sau pe mesele de operatie, in virtutea unor “drepturi” dobandite “democratic”, ori de instaurarea unei mentalitati de facto anti-viata, prin pervertirea stimulentelor individului in cadrul statului asistential, rezultatul este acelasi.
Corneliu
2 June 2011@ Alex Nicolin
Domnule, in contextul acestui articol afirmatia d-tale e absurda.
Situatia e comuna unui numar mare de tari, cu grade diferite de aranjamente sociale.
Ceeace determina situatia este dorinta de a face cariera, comoditatea si dorinta de a avea cat mai mult timp disponibil, sau pe scurt, cultura individualismului, a egoismului.
O mentalitate si nu altceva.
Mentalitatea aceasta a fost si devenit un mod de viata.
Iata exemple de cifre de natalitate din tari diverse, diferite indiscutabil intre ale dpdv al legilor sociale (nasteri/an/1000 loc.):
SUA (indiscutabil foarte “socialista”) 13,8
Australia (deasemenea… ) 10
Franta (chiar socialista pe bune) 12,2
Israel (cu o larga legislatie sociala) 19
QED
Vlad P.
2 June 2011”copiii sunt situaţi imediat după cancer”
Francesco,
zguduitoare rânduri, extrem de percutante. Ce bine aduce acea ”pilulă” cu ideologia stângistă, cu retorica fericirii programate și asistate. De-ar înțelege lumea mai repede acest flagel. De-ar înțelege generațiile tinere, care au prins episoade din comunism. Dar nu, se pare că-s bătuți în cap. Marea lor problemă e cum să militeze mai abitir pentru toleranța față de cretini și pentru multiculturalism față de primitivii ce proclamă obligația noastră de a-i integra. Nu observă absolut deloc că dragostea pentru viață a ajuns o poveste, tocmai în inima civilizației clădite pe Taina Iubirii
DUHUL RĂULUI… sau ce ar putea provoca gânduri necreştinești unui creştin
Vlad P.
2 June 2011Corneliu, ba nu e absurdă DELOC. Citește Cum statul asistenţial a corupt Suedia
Mentalitatea asta de ”fericire programată” ni se trage din mentalitatea de asistați:
Rosu
2 June 2011Offf… Trist, demolator chiar.
Eu am doi copii si ma bucur cand vad strada sau parcul pe care zburda ai mici ca imi vad un viitor. Au existat ani (anii 90, 2000-2005/6) cand strazile erau pustii, parcurile – multe dintre ele nu existau… Acuma au mai aparut copii, parcuril risete, plansete, se striga “mamiiii!” pe strada si ies 5-6 femei la fereastra ???? Generatia mea a trecut prin anii aceia de dupa inflexiunea din 1989 fara frati mai mici. Eu am avut in locurile unde am crescut copii mai mari, mai mici, exista un continuum al copilariei, un sir nevazut, dar real, al transmiterii de folclor si spirit copilaresc. Dupa noi a venit ruperea. Abia la maturitate generatia mea a incercat sa readuca ceva macar din normalitatea in care am fost crescuti… Si aceea era o normalitate perceputa doar, pentru ca fata de generatia buncilor (bunica ce ma traieste imi povestea ca ei i-a ingaduit Dumnezeu numai trei copii – va dati seama:NUMAI TREI) generatia parintilor nostri a fost una care a cazut in capcana revolutiilor de tot felul si a adoptat un fel de “a treia cale”, imbinand intr-un mod ciudat cerintele unui regim tembel si ateist cu o traditie persecutata si desfigurata.
Da, asa este. Se vorbeste despre contraceptie ca singura cale “civilizata” de a “te feri”. Se vorbeste despre copii ca despre ceva ce are rolul combinat de trofeu/medalion sau eu mai stiu ce… Se vorbeste si se afirma ca oricum suntem prea multi pe pamant si ca oricum viata e grea, ca oricum trebuie resurse materiale serioase pentru ca “trebuie sa ii asiguri totul, altfel cum”… De parca toata omenirea trebuie sa fie scolita la facultati. Desigur suntem ipocriti, nu recunoastem asta nici ni ruptul capului. NU pentru ei, copiii amanam conceptia (de parca suntem noi insine creatori de viata si nu Domnul Vietii), ci din motive pur egoiste, ce tin de “dezvoltarea personala” si pervertirea sensului vietii. Ne dorim concedii, sa “vedem lumea”, ne dorim luna de pe cer, iar copiii sunt o piatra de moara pe care ar trebui sa o ducem de gat, impiedicandu-ne din “devenire”… Dar nu ne recunoastem asta, ne mintim ca e bine si pentru ei, nenascutii, ca astfel vom putea sa le oferim si lor mai mult…
Am ucis dat la minim flacara sperantei, credinta am inchis-o cu lacate grele, iar dragoste mai avem numai pentru noi insine multa, pentru ceilalti numai cand sunt clipuri lacrimogene la teve…
Cristian
2 June 2011Foarte interesant articol, felicitari autorului.
Voi incerca o opinie, referindu-ma strict la situatia Romaniei. Daca gresesc, corectati-ma.
Cred ca dupa lovitura de stat din 1989 – pardon, revolutie…- s-a petrecut o schimbare majora in mentalitatea romanilor. Anii de lipsuri ne-au transformat in simple animale avare, disperati fiind sa acumulam mai mult, din ce in ce mai mult: mai multe camere, mai multi cai-putere, mai multi inch pe diagonala tv-ului, etc. Ca sa intram in posesia acestor lucruri am incercat sa ne facem “cariere de succes” in multinationale, unde programul “democratic” de lucru tinde spre sclavie.
Se adauga starea crancena a economiei – nu sunt locuri de munca, iar cei putini care reusesc sa-si gaseasca un job cat de cat bine platit imediat dupa facultate sunt nevoiti sa-si dedice aproape tot timpul firmei. Vreau sa spun ca realizarea profesionala si o stabilitate oarecare se atinge dupa ani multi in Romania.
Societatea este si ea complet “defecta”, liderii adevarati de opinie au disparut, exemplele din jur sunt 99% negative…
Un lucru imbucurator (dar trist in aceeasi masura) este ca un cuplu cat de cat cultivat isi pune intrebarea daca va putea pe viitor sa-i ofere copilului o viata decenta. Atentie, am spus decenta, nu luxoasa ! De partea cealalta sunt anumite categorii sociale care toarna plozi pentru a-i creste statul sau pentru a-i scoate la cersit/mezat…
Cazul meu: am terminat facultatea (am fost coleg cu sotia) la 24 de ani. Pana la 29 rezidentiatul. Dupa, cauta-ti post. Sotia o vreme naveta. Eu de la o firma la alta, pana am reusit sa gasesc ceva “stabil”. Am implinit 33. Intre timp ne-am mutat cu chirie de vreo 5 ori. Am reusit sa avem ulterior un locsor al nostru – pentru care vom plati inca vreo 10 ani.
Ne doream extrem de mult un copil. Dupa ce ne-am asezat la casa noastra am decis sa-l avem – nu s-a putut, probleme medicale. Implinisem deja 35. Dar nu am renuntat, si de 2 ani si 4 luni suntem parintii unui baietel adoptat, care este toata viata noastra.
Si autorul are mare dreptate cand spune – peiorativ – ca un copil costa. Costa extrem de mult – sufleteste si material. Noi nu am fost pregatiti material atunci cand ar fi fost ideal.
Spuneti-mi daca aceste motive pentru care am asteptat pana la aproape 37 de ani sa avem un copil sunt false sau puerile – nu ma supar…
Alex Nicolin
2 June 2011@Corneliu
Individualismul si egoismul sunt doua lucruri complet diferite. Din punct de vedere semantic, opusul individualismului este colectivismul, conceptie care pune societatea mai presus de individ. Deasemenea, opusul egoismului este altruismul, adica depunerea de eforturi pentru a imbunatati situatia celorlalti. Dupa logica ta insa, colectivismul este aproape intotdeauna asociat cu individualimsul, lucru infirmat de practica. Egoismul tinde mai degraba sa apara in societatile in care individul e privat de libertati si implicit de responsabilitati, cum sunt cele conduse dupa ideologii colectiviste, constituind un mecanism de aparare al acestuia impotriva sistematicei spolierii economice, etice, si morale la care este supus de catre institutiile cladite pe baze coercitive.
Socializarea responsabilitatilor, prin predarea acestora catre institutiile “abilitate”, adica cele ale statului, produce pe termen lung o atenuare pregnanta a responsabilitatii indivizilor, care asteapta ca statul sa se ocupe de tot: de copii, de siguanta locului de munca, de bunastarea lor pe termen scurt (VMG) sau pensie. Tocmai distrugerea repsonsabilitatii fata de viitor este una din cauzele crizei demografice din statele puternic asistentiale. O alta cauza, este, bineinteles, una de strict legata de costurile intretinerii mecanismului redistributiv, prezente (taxe) si mai ales viitoare (datoriii publice). In ultimul caz, decidentii actuali sunt chiar incurajati sa arunce costurile pentru bunastarea prezenta, in spinarea generatiilor viitoare.
“Bunastarea” sub un astfel de regim este nu numai iluzorie, ci mai ales trecatoare. Prosperitatea este devorata in mod implacabil de ineficienta cu care sunt alocate resursele, caracteristica tuturor institutiilor bircoratice, precum si de distrugerea stimulilor de a crea, de a fi productivi, ai indivizilor, care, in general, nu pot pastra si aloca pentru ei insisi decat o mica parte a avutiei pe care o genereaza. Rezumand, taxele ridicate, impreuna cu factorii sociali de diminuare a responsabilitatii pentru viitor, generati de sistemul redistributiv, sunt cel mai eficient contraceptiv cunoscut de lumea “civilizata”.
“Confiscarea” timpurie a copiilor de catre sistemul etatist de invatamant, si “educarea” lor in spiritul ideilor marilor ingineri sociali postmoderni duce la slabirea legaturilor naturale din cadrul familiei. Practica atomizarii societatii este comuna tuturor formelor de socialism, pentru ca doar astfel poate fi creat “omul nou”. Fie ca e vorba de deportari, de dezradacinari fortate, sau pur si simplu de dizlocuirea subtila a apropiatilor ca parteneri, si inlocuirea lor cu abstractia numita stat, socialismul sapa incontinuu la radacina societatii. In lipsa unei familii solide, dorinta de a creste si educa copii scade firesc. Cresterea monoparentala a copiilor nu este nici pe departe la fel de buna ca cea intr-o familie intreaga. Mai mult, in locul parintelui lipsa, statul isi face usor-usor loc, mai ales in prima parte a vietii copilului, atunci cand este cel mai vulnerabil conditionarii.
Vlad M.
2 June 2011Alex Nicolin, cred ca problema este ceva mai complicata. Sunt intru totul de acord cu tine ca sistemele economico-sociale de tip socialist invita la iresponsabilitate (subscriu la evaluarea ta), dar imi pare ca si individualismul are partea lui de vina pentru ca promoveaza ideea ca totul se reduce la interesele proprii, de multe ori intelese cu totul deformat, ca fiind ceva distinct de cele celorlalti (“suntem tineri, dar nu vrem copil, asa ca il vom avorta pentru ca libertatea noastra trebuie sa fie totala”). Aici nu cred ca exista stanga sau dreapta, doar devianti de la normal.
Individualistul si colectivistul sunt la fel de departati de echilibru: individualistul neaga ca dincolo de sine ar mai exista ceva, in timp ce colectivismul recunoaste totul mai putin sinele. Ambele sunt exagerari, devieri, si nu este lipsit de relevanta ca individualismul este produsul direct al anarhismului, o alta perla nascuta, ca si colectivismul, pe filiera stangista.
sym
2 June 2011Frumos scris!
Dar ăsta e adevărul, un copil e foarte scump, mai ales pentru clasa de mijloc. Și ca bani, dar și timp, și libertate. Asta e!
O corelație interesantă este cu vârsta medie la care oamenii își permit prima casă. În Marea Britanie a ajuns la 38 de ani.
Cine face un copil trăind cu chirie? Pare cam riscant. În condițiile în care o chirie aproape peste tot în Europa costă cât o ipotecă, sau chiar mai mult, să te angajezi la o astfel de cheltuială dramatică cum presupune un copil te poate lăsa perpetuu în chirie.
Speranța de viată mai lungă (se pare că va ajunge la 100 de ani în medie pentru tinerii actuali), dispariția tradițiilor, costul extrem de piperat, contracepția facilă, stiluri de viață care împletesc în mod ciudat supra-munca cu henodismul, toate acționează împotriva ideei de a avea copii.
Apoi, investiția e clară. Returul e neliniștitor. Nopți pierdute, nervi, caca și vomă, lucruri distruse, stres, curat și mâncat după program fix (nu după chef), îngrijorare, vacanțe care par un full-time job, ieșit în oraș doar cu planificare și baby-sitter, doctori, bani cheltuiți în puzderie, școli proaste, angst adolescentin, droguri, sex, mai multă îngrijorare, iar după toate asta, iese ceva de calitate?
Corneliu
2 June 2011Domnule Nicolin, pai legislatia de sprijin social este in masura numai sa incurajeze natalitatea, dupa un rationament de bun simt, caci ea contine tocmai elementele de ajutor a familiei cu copii.
Cauza este, cum am spus, mentalitatea egoista, de comoditate, de aspiratie aproape exclusiva spre realizarea personala, de multe ori intr-o goana si concurenta frenetica si stresanta, in disociere totala de rolul traditional familiei in asigurarea continuitatii omului ca specie sau neam.
E mult mai simplu decat speculatiile care ocolesc acest aspect.
Uitati-va numai la cele cateva date statistice la care le-am spicuit in graba pentru exemplificare. SUA, tara fara vreo contaminare socialista remarcabila, are deasemenea o natalitate cu care nu se poate lauda (cresterea populatiei fiind provenita mai mult din imigrare), iar Israelul care dispune de o legislatie destul de avansata in domeniu, are o natalitate aproale dubla decat Europa, fara a fi o tara din lumea a treia
Orice aparitie a notiunii de “social” ii face pe unii sa li se zbarleasca blana si s-o asocieze in mod automat cu toate relele posibile, dar zau, fenomenul nu are nicio legatura cu acest aspect.
Scaderi drastice ale natalitatii au fost cunoscute dealungul intregii istorii si nu pot fi puse pe seama unor legislatii de sprijin social…
sym
2 June 2011@Corneliu
“Cauza este, cum am spus, mentalitatea egoista, de comoditate, de aspiratie aproape exclusiva spre realizarea personala, de multe ori intr-o goana si concurenta frenetica si stresanta, in disociere totala de rolul traditional familiei in asigurarea continuitatii omului ca specie sau neam.”
N-aș fi așa de categoric în a arunca piatra. Dvs. folosiți termenul “mentalitatea egoistă”, dar, sincer, nu văd unde este egoismul în a nu face copii și altruismul în a face.
Apoi cred că e discutabilă implicația dvs. că rolul individului este acela de a asigura continuitatea speciei, neamului etc. Poate pentru animale. La oameni e ceva liber asumat.
Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt un avocat al ideii că nu mai trebuie să facem copii. Ba din contră, dar cred că soluțiile n-au nimic de-a face cu discursul superior-moralizator despre egoism și datorie.
PS: Israelul este un stat aflat în război, a cărei securitate, integritate teritorială și chiar existență fundamentală e în pericol permanent. Nu e de mirare că au o natalitate mai bună decât țări dezvoltate care nu au parte de conflicte militare pe teritoriul lor sau la graniță, cu atât mai puțin unele permanente.
Cristina G
2 June 2011Exista un timp al tacerii si un timp pentru a vorbi! Daca macar unui singur om ii este de folos ceea ce spunem, cred ca merita sa “spargem tacerea”! Ceea ce multe femei nu stiu, atunci cand se folosesc de “dreptul asupra trupului lor”,( trup pe care il folsesc fara respectul ce i-l datoreaza, ca templu al Duhului Sfant ), este ca celula aceea minuscula, zamislita in fiinta lor, este din prima clipa a conceptiei inzestrata de Dumnezeu cu suflet! Cum acest sufletel nu apuca sa primeasca lumina Sfantului Botez, el ramane “incarcat” cu pacatul stramosesc, si cum :”nimic necurat nu intra in Imparatia lui Dumnezeu”, nici acest copil nu ajunge in Rai! Sufletelul lui striga la Dumnezeu sa fie razbunat sangele lui nevinovat si dreptatea lui Dumnezeu aduce in viata familiei respective necazuri grele, boli la copiii care au fost lasati sa traiasca! Aceste greutati de viata aduc omul in pozitia de a se apropia de Dumnezeu, de Biserica, de Tainele ei si, astfel, intra intr-o randuiala – prin Spovedanie, indeplinirea canonului randuit de catre parintele duhovnic, Impartasanie, participarea la Sfanta Liturghie, botezarea de prunci, in locul celor omorati si ajunge sa-si schimbe viata, sufletul, mintea si inima! Primeste iertarea de la Dumnezeu,care scoate din intuneric si sufletele copiilor avortati! Aceasta este pedagogia divina! Asta la nivel personal! La scara unei natiuni, atata sange varsat, atata relativitate morala, nu-L poate lasa indiferent pe Dumnezeu, care, dupa ce a creat tot ce-i era de folos, L-a creat si pe om!Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”-(Facerea-1.26-28)
Si-atunci de ce ne-am mira de inundatii si de toate problemele din societatea noastra? Suntem artizanii lor, in orice cheie am judeca lucrurile, nu doar crestina!
@Francesco, felicitari pentru articol si ,mai ales pentru o constatare de o finete deosebita Oricum am aborda acest discurs rămâne o mare problemă referitoare la dragoste
Da, avortul este o rana a iubirii! A increderii in mila si purtarea de grija a lui Dumnezeu! As cita aici din parintele Cleopa, Dumnezeu sa-l randuiasca in ceata sfintilor, din “Filosofia paianjenului” : “Vezi păianjenul. Dacă-i micuţ, îşi face şi el o pânzişoară acolo, după puterea lui. Dacă-i mare, face una mai mare. Dar de ce? Auzi ce spune Scriptura: Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui, la Cuvântul pentru pronie al Marelui Vasile.Cum se întinde pronia lui Dumnezeu, adică purtarea de grijă, până la păianjen. Păienjenelul cel mic după ce a făcut o plăsuţă se retrage: „Dă-mi, Doamne, mâncare! Eu mi-am făcut datoria! Cel mai mare, tot aşa. Şi pronia lui Dumnezeu, Câte a făcut Dumnezeu, pe toate le iubeşte şi de toate poartă grijă(Eclesiast), la cel mic îi dă o muscuţă mică, iar la cel mare, Dumnezeu îi trimite o muscă mai mare, că are pântecele mai mare.” Si-atunci, noi de ce nu ne incredintam milei si purtarii de grija a lui Dumnezeu, facandu-ne partea noastra de treaba, panza noastra? Copiii se cresc greu, este adevarat – de aceea este si mantuitoare cresterea pruncilor, -dar copiii nu au nevoi atat de exagerate pe cat credem noi! Daca au dragoste si liniste in camin, in familie, daca sunt imbisericiti si au pace duhovniceasca, daca sunt educati sa respecte valorile morale, daca sunt ascultati si daca simt ca ne pasa de ei si facem tot ce e mai bine pentru ei- si asta nu inseamna ultimul tip de masina- ei pot trai si mai modest! Si, de fapt, goana dupa banii ce le-ar oferi o viata mai buna, ii lipsesc de prezenta noastra! Psihologii spun ca, dincolo de hrana nesanatoasa, obezitatea copiilor are si aceasta cauza psihologica: parintii nu-i mai “vad”, iar ei, inconstient, incearca sa devina vizibili, ingrasandu-se! Ii abandonam in fata TV-ului, PC-ului si-a strazii, care-i “creste” in felul ei!
Despre contraceptive, care pot avea si efecte abortive:
http://www.youtube.com/watch?v=IWePvHTcjWs&feature=player_embedded
*Pentru mame: Dumnezeu a pus in locul cel mai ocrotit de pe Pamant copilul, astfel incat mama sa-si apere cu propriu-i trup pruncul…De aceea, avortul nu ramane fara efecte in plan sufletesc: tristetea, depresia, somnul nelinistit, cosmarurile, sentimentul vinovatiei si a lipsei de valoare umana si o anumita atractie spre moarte ii raman mamei drept “bonus”!
*Pentru parinti, in general, recomand cartea: “Pacatele parintilor si bolile copiilor”-K.V.Zorina aratand dreptatea – greu de primit – a lui Dumnezeu, care-i pedepseste pe parinti prin copii lor nevinovati: prin durerea pe care-o simtim, ne reamintim pacatul si facem ceea ce trebuie pentru impacarea cu Dumnezeu, care gandeste la scara eternitatii, nu la a celor cateva zeci de ani de viata ai nostri!
* “Un val, un ocean” – Bert Hellinger (initiatorul “Constelatiilor Familiale”)
“Copiii avortati sunt intotdeauna importanti pentru parinti. Exista o dinamica comuna, prin care fie mama, fie tatal doreste sa urmeze copilul avortat in moarte sau ispaseste pentru avort prin (auto)interdictia fericirii ulterioare .De exemplu ei nu vor mai fi capabili sa se implice intr-o relatie autentica sau n-o pastreaza.Dar aceste lucruri nu fac decat sa inrautateasca lucrurile pentru copilul avortat. Solutia ar fi ca acesti parinti sa dea un loc acestui copil in inimile lor, sa-l recunoasca in totalitate, sa-i spuna in interiorul lui:”dragul meu copil”.In loc sa fie respins, acestui copil i se da un loc in viata parintilor lui, in arborele genealogic familial si permite ca durerea pierderii sa iasa la suprafata, sa nu mai fie negata, iar copilul sa fie recunoscut. Iubirea poate curge astfel intre parinti si copil si aduce alinare. Este important ca energia ce vine din vinovatia legata de el sa fie transformata in ceva pozitiv si bun, de exemplu aratand generozitate cuiva intr-un mod semnificativ (cum ar fi botezarea altui copil -nota mea). Copiii in viata pot avea aversiune instinctiva fata de mama, pentru uciderea fratilor lor.
Ar mai fi de spus despre tristetea reprimata a tatalui! Aceasta durere poate fi preluata – empatic- de catre copil! As reaminti aici, pentru ambii parinti, parcurgerea etapelor doliului psihologic:
http://www.psychologies.ro/Dosar-Psihologie/Cunoaste-te/Doliul-psihologic-1286958#Doliul_psihologic
Iar pentru cei care sunt in Biserica sau “in tinda ei” :
http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/69
http://www.sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand
Va cer iertare pentru acest lunga “reteta”, dar e gratuita si poate mamele nu stiu sa le spuna copiilor lor despre implicatiile de tot felul ale deciziilor care nu respecta viata! A lor si-a celor nenascuti! Doamne ajuta!
Nu considerati nedreapta pedeaps
Cristina G
2 June 2011Erata:)
“Pacatele parintilor si bolile copiilor”-K.V.Zorin, aratand dreptatea – greu de primit – a lui Dumnezeu, care-i pedepseste pe parinti prin copiii lor nevinovati.
Am tot restrans textul si am omis sa sterg ultimul rand!
Costin A.
2 June 2011am mai multi prieteni si cunoscuti care mi-au spus ca nu vor copii. I-am intrebat pe toti de ce, iar raspunsurile au fost de genul:
– nu vreau sa aduc pe lume un copil in aceasta lume nesigura in care nu stii daca miine vei mai avea de lucru (desi dpdv economic, romania nu a dus-o mai bine in ultima jumatate de secol sau mai bine, mai ales ca cei cu care vorbeam erau cu studii si competente peste medie. Viata in Romania a fost in putine momente mai putin confortabila ca acum, si mai exista si alternativa lucrului in occident.)
– nu vreau sa fac copii intr-o lume in care exista atitea conspiratii si deruta, cu care sa se confrunte si ei.(iar, este infinit mai usor sa te informezi si sa aflii ce se intimpla cu adevarat acum decit in orice alt moment din istorie)
– nu vreau sa aduc INCA un copul in aceasta lume in care sintem si asa prea multi.fara comentarii.
– sint tinar/a, am 30 de ani, sau aproape, vreau sa ma distrez.
– prea multa responsabilitate
– prea multa bataie de cap
– nu sint fraier/a sa ma leg la cap cind nu ma doare
– un copil e o crima impotriva mamei gaya, incalzirea globala, co2, gunoaie, lumea a treia.
– vreau cariera
– n-am timp. Fac unul, doar prostii fac mai multi
– liberte, fraternite, egalite.
O lista superficiala si intocmita rapid, dar care acopera 90 la suta din cazuri.
Provita
2 June 2011Bune randuri,zdravan alcatuite. Propun de vazut un film: http://www.strigatulmut.ro
The Silent Scream | Strigătul mut (Romanian subtitles) from provita on Vimeo.
Revin maine.
ateu
2 June 2011Problema e ca doar oamenii inteligenti au suficient discernamant si autocontrol incat sa analizeze dincolo de placerile de moment. Din acest motiv avem parte de rezultate disgenice, prin care cei prosti sunt cei care fac copii, inlocuind treptat populatia educata.
Avortul trebuie interzis pentru cei cu IQ peste 95 (cu exceptia pericolelor pentru sanatatea mamei sau in cazul in care fetusul da semne de grave probleme de sanatate care ar conduce la o viata in chinuri), dar cu posibilitatea de a da copilul spre adoptie si cu intretinerea viitoarei mame de la buget cel putin pe perioada primei sarcini; dar avortul trebuie si incurajat si oferit gratuit pentru prostime. Daca cei mai putin inteligenti dintre noi vor dori copii, sa faca un sacrificiu pentru binele pe termen lung al societatii si sa adopte copiii oamenilor inteligenti! Cred de-asemenea ca femeile cu un IQ sub medie sa primeasca din partea statului o suma de bani in schimbul sterilizarii (suma proportionala cu cate puncte de IQ e sub media de 95 aferenta Romaniei.
Folosind eugenia, Romania se poate transforma din codasa balcanica a Europei intr-un nou Israel (evreii europeni au un IQ mediu de 110 si se vede, la cate premii Nobel primesc raportat la numarul lor)
Provita
2 June 2011@all
Interesante discutii. Simteam nevoia sa intervin, dat fiind ca suntem in domeniul de activitate al miscarii provita romanesti (asa anemica precum este, exista totusi).
– Francesco pune punctul pe ”i”, integrand contraceptia si avortul (care sunt rude bune, al doilea fiind copilul de suflet al primei) in ceea ce se numeste aversiunea fata de procreere. Intr-adevar, copilul a devenit marele dusman al societatii.
– Tin sa intaresc spusele lui @Alex Nicolin de la #1: avortul este inventia socialismului. Va reamintesc ca prima tara care a legiferat avortul liber a fost URSS (1922), la indicatiile directe ale lui Lenin, care considera destructurarea familiei traditionale, ruperea femeii din rolul sau firesc, acela de mama si aruncarea ei pe santier ca fiind cruciala pentru reusita revolutiei bolsevice. Calea cea mai sigura era liberalizarea avortului, care sa dea femeii independenta fata de barbat si familia sa. Ceea ce s-a petrecut ulterior, prin inventarea si promovarea pilulei ca fuga de responsabilitate pentru o relatie intima tot mai indepartata de sensul sau originar, nu e decat urmarea logica a celor de mai sus. Intr-adevar, stanga, fiind ideologia mortii, este principala responsabila.
– In ce priveste mentiunile lui @Corneliu de la #2 – desi nu reiese direct din indicele statitstic dat, va pot spune eu ca tarile mentionate, cu exceptia Israelului, au natalitatea sub pragul de inlocuire de 2,1. Asta inseamna ca populatia lor scade si imbatraneste, iar echilibrul natural se clatina pana la rupere. Cu Israelul (2,96 indice fertilitate) e alta poveste si nu putem face comparatii. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca asa-numitul “model suedez” in promovarea natalitatii, constand in clasicele subsidii socialiste, NU functioneaza decat foarte limitat. Deci nu avem motive sa aplaudam aceasta abordare.
– In ce priveste strict Romania, dupa mai bine de 6 ani de cand (noi, la Provita Bucuresti) ne ocupam de acest fenomen complex al feririi de a mai face copii, putem afirma ca situatia e dincolo de sensul mai mult sau mai putin metaforic al expresiilor uzual folosite. Natiunea romana este profund bolnava, atat fiziceste – recursul continuu la avort si anticonceptionale afectand grav sanatatea romancelor – cat mai ales sufleteste. Noi cunoastem fenomenul avortist in toata grozavia lui si putem spune ca acesta a intrat in firesc, devenind prima natura a comportamentului de cuplu. Avortul este in marea majoritate a situatiilor prima si singura optiune pentru sarcina nadorita. Legea, si-asa una din cele mai liberale din lume, este continuu fortata si violata in contextul aprobarii tacite din partea intregii societati si-al paraliziei autoritatilor. Vezi recentul caz de la maternitatea Giulesti, unde un copil cu Down a fost omorat printr-un avort ilegal: http://provitabucuresti.ro/component/content/article/9-primapagina/284-maternitatea-giulesti
La scara istoriei, astfel de greseli sunt fatale. Poporul roman va plati pret foarte greu, atat in fata judecatorului suprem al acestei lumi (istoria) cat si la Scaunul de Judecata al lui Hristos. Va invit sa citit interviul intitulat “Un varf de lance impotriva poporului roman” http://provitabucuresti.ro/docs/art/varf+de+lance.pdf
– Subliniez ca, desi esenta gandirii pro-vita este lupta pentru apararea vietii si nu problematica demografica, nu ne poate lasa indiferenta soarta natiunii. Ceea ce nu inseamna ca nu respingem cu toata taria solutiile lui @ateu de la #16. Ateu, dumneata nu esti doar ateu, vad ca esti si nazist. De fapt, cred ca nici nu e mare diferenta intre ele.
Omul nu poate si nu trebuie sa intervina in planul lui Dumnezeu pentru aceasta lume. Noi dezavuam complet ingineriile demografico-sociale, indiferent ca sunt pro-nataliste, anti-nataliste sau eugenice. In gandirea provita, toate fiintele umane au valoare egala ca fiind create in chip si asemanare a lui Dumnezeu. Mentalitatea utilitarista, care clasifica oamenii in functie de utilitatea lor pentru societate si exclude valoarea lor intrinseca, este profund anti-umana in esenta sa.
Anca Cernea
2 June 2011@ 16 e o mostra de bioetica de tip nazist, vrednica de minti luminate ca Margaret Sanger, Paul Ehrlich, Bernard Shaw, Salvador Allende si alti luceferi ai progresului, gata oricand sa aduca fericirea pe planeta, numai sa-i lasam sa decida ei care milioane de oameni trebuie sa moara si care mai pot sa ramana, in functie de definitia omului pe care o formuleaza ei, in cazul de fata bazata pe criteriul IQ
Nu e vorba numai de faptul ca masurarea inteligentei dupa IQ are limitele ei – v. ce are de spus pe aceasta tema o autoritate ca Reuven Feuerstein, care prin metodele sale, a reusit sa obtina o crestere importanta in timp a IQ unor pacienti ce pornisera de la un deficit cognitiv semnificativ. IQ poate sa varieze, nu e batut in cuie pe viata. Performanta, cf. Prof. Feuerstein, nu este relevanta pentru evaluarea potentialului fiecarui subiect.
E vorba la @16 de totala lipsa de respect fata de om, care deriva din totala lipsa de respect fata de Creatorul sau, si deci redefinirea, dupa bunul plac a criteriilor binelui si raului, care permit revolutionarului progresist sa refuze statutul de fiinta umana acelor membri ai speciei umane pe care el ii considera necorespunzatori dpdv stiintific, ideologic, etc.
Prof. Feuerstein, israelian nascut la Botosani, este el insusi un supravietuitor al Holocaustului. Puteti sa-l intrebati ce crede el despre metoda de crestere prin eugenie a inteligentei populatiei propusa la @16.
Cat despre cresterea inteligentei, el chiar e un om care stie bine despre ce e vorba si are rezultate absolut incredibile, de ex. a reusit sa corecteze deficite cognitive la persoane cu afectiuni cerebrale organice importante – invalizi de razboi, veterani IDF, afectati de traumatisme craniocerebrale masive cu pierdere de substanta cerebrala, pacienti dupa accidente vasculare cerebrale intinse, etc.
Feuerstein este un om credincios, caruia nu i-ar trece prin cap sa recurga la uciderea in masa a copiiilor nenascuti, pe baza IQ-ului mic al parintilor, sau la sterilizarea acestora din urma. In schimb, el s-ar ocupa asa cum trebuie de educatia acelor copii. Chiar face asta de decenii, cu tot felul de populatii amarate, sarace, de pe fata pamantului. Si, cum am spus, cu rezultate uluitoare.
http://www.google.com/imgres?imgurl=http://www.igs.net/~cmorris/image_Reuven_Feuerstein.jpg&imgrefurl=http://www.igs.net/~cmorris/Feuerstein.html&h=298&w=183&sz=15&tbnid=X52BkYH3GIJGeM:&tbnh=90&tbnw=55&prev=/search%3Fq%3DReuven%2BFeuerstein%26tbm%3Disch%26tbo%3Du&zoom=1&q=Reuven+Feuerstein&usg=__JaLRF0XiQkVHXAMpZKYZMrJfV8Q=&sa=X&ei=c4XoTa2EJIis-gbsgo3jDw&ved=0CEQQ9QEwBQ&dur=272
Reuven Feuerstein ar putea sa va spuna si cum crede el ca se explica inteligenta peste medie a israelienilor si a evreilor in general; eu nu l-am intrebat, dar imi permit totusi sa avansez o ipoteza, sa va spun cam pe unde cred eu ca ar fi raspunsul:
Evreii sunt de milenii un popor de intelectuali. Nu prin eugenie au ajuns sa fie mai destepti decat altii. De mii de ani invata sa citeasca de la varste foarte mici si sunt familiarizati cu discutii intelectuale profunde, subtile si erudite.
Ce studiaza ei de mii de ani?
TORAH! BIBLIA! CUVANTUL LUI DUMNEZEU CELUI VIU SI ATOTPUTERNIC, CEL CARE A VORBIT OAMENILOR PRIN POPORUL SAU!
Se vede treaba ca acest tip de studiu face bine la inteligenta. Motiv pentru care il recomandam tuturor celor care vor sa faca mai inteligenta populatia Romaniei.
Pot incepe de azi, cu ei insisi. Sigur le va creste IQ, e imposibil sa citesti si sa meditezi asa cum se cuvine Cuvantul lui Dumnezeu si sa ramai prost.
Alex Nicolin
2 June 2011http://demographymatters.blogspot.com/2006/08/low-fertility-trap.html
Alex Nicolin
2 June 2011@Corneliu
Datele privind natalitatea in Israel, mai precis rata medie a fertilitatii care e in jur de 2.7-2.8 (usor peste rata de inlocuire) sunt oarecum surprinzatoare la prima vedere. Deviatia statistica e data in principal de ultra-ortodocsii care fac cate 7-8 copii. Ceilalti au tot in jur de 1-2 ca in orice alta tara dezvoltata. In USA rata este de 2.1-2.2, care este apropiata de cea naturala de inlocuire. In Europa, majoritatea statelor au rate ale fertilitatii cuprinse intre 1.2 si 1.5, doar FR si UK avand rate ceva mai mari, in jur de 1.7-1.8. Toate aceste state au insa rate sub cea de inlocuire, iar in majoritatea nici macar imigratia nu poate impiedica scaderea si imbatranirea populatiei.
Am spus ca atat sistemul de stimuli ai statului social, cat si costurile generate de acesta contribuie la scaderea preferintei pentru copii. Politicile pro-nataliste pot duce doar redresari pur numerice ale natalitatii. In fapt, cei care vor fi favorizati sa faca copii vor fi asistatii sociali de profesie, ratati, incapabili sa se intretina, si capabili sa traiasca doar pe spinarea celorlalti, prin intermediul statului social (caritatea privata e mult mai “discriminatorie”). Pe langa scaderea populatiei, vom avea de-a face in acest caz cu un efect quasi-disgenic, adica cu favorizarea reproducerii indivizilor fara succes, cauzele fiind atat sociale, cat si genetice.
Intr-o societate unde nu exista redistribuire involuntara, vor reusi sa nasca si sa creasca urmasi doar cei capabili sa ii intretina. Mai mult, succesul urmatoarei generatii va fi asigurat si de educatia pe care parintii o pot asigura copiilor. Pana la un punct, scaderea natalitatii are si o componenta naturala, determinata de tranzitia de la o societate bazata pe agricultura de subzistenta, la una industriala, sau “post-industriala”, insa aceasta nu poate explica decat in mica parte prabusirea rapida a natalitatii.
@Vlad M
Faptul ca stimulii naturali au fost falsificati de diverse idei “progresiste” nu inseamna ca individualismul este ceva gresit. Libertarianismul nu inseamna in niciun caz libertinism, pentru ca libertatea reala nu poate exista fara responsabilitate. Mentalitatea hedonista e specifica utopiilor anarhiste de stanga, unde toti vor libertate nelimitata, fiind feriti de toate “relele”. Pana la urma si hippie traiau pe banii parintilor ????
Alex Nicolin
2 June 2011@Ateu
Din cauza unor indivizi ca tine, lumea a ajuns sa considere ateismul o boala psihica. Din perspectiva filosofica, ateismul inseamna acceptarea faptul ca universul, viata, si omul, sunt exculsiv rezultatul fenomenelor naturale, excluzand nevoie de divinitate in rolul de creator, si mai ales de supervizor. Ateismul in sine nu e nici bun nici rau, insa cel care se leapada de zei fara a imbratisa principii etice si morale umaniste, intemeiate pe liberul arbitru, si care au ca principii de capatai libertatea si non-agresiunea, tinde sa cada in eroare, fiind tentat sa se inchine la noi “zei”, cocotati in locul celor doborati de pe soclu. De multe ori, noua “religie” este socialismul – o religie a mortii, intemeiata pe agresiune si nihilism, spre deosebire de crestinism, care este una a vietii, propunand principii etice si morale valide in marea lor majoritate. Daca il dobori de pe perete pe Hristos doar pentru a-l inlocui cu Marx, cu Hitler, cu Malthus ori cu ideile impersonale ale “progresismului postmodern” inseamna ca nu esti altceva decat un imbecil!
Provita
2 June 2011@Alex Nicolin
– o corectie (vezi si comentariul de mai sus): Israel 2,95, Franta 2,0 – singura tara europeana care e aproape de pragul de inlocuire;
– o interesanta perspectiva libertariana asupra avortului: http://provitabucuresti.ro/docs/argument/ilegitimitatea.avorturilor.dreptul.natural.pdf
Alex Nicolin
2 June 2011@ProVita
Depinde si ce cu ce si inlocuieste. Nu cred ca rata de 2.0 (1.9-1.95, conteaza mai putin, probabil difera putin datorita metodologiei de calcul) este incurajatoare in cazul lor ????
Murray Rothbard a fost cel care a pus practic bazele teoriei moderne a drepturilor naturale, iar “Etica Libertatii” este o carte de capatai a libertarianismului modern. Asta nu inseamna nicidecum ca nu e nevoie de o permanenta dezbatere critica asupra teoriei si implicatiilor sale practice, aceasta fiind singura cale viabila de dezvoltare viitoare. In acest context, articolul lui Cristian Comanescu este o initiativa excelenta. Personal, pe masura ce am aprofundat aceste teorii, am avut o schimbare semnificativa de pozitie cu privire la avort, plecand initial de la o atitudine pro-alegere si indreptandu-ma treptat catre una pro-viata.
radu
2 June 2011Si inainte era scump un copil, si inainte lumea in care il aduceai era una urita, chiar mai urita decit acum. Asigurarile sociale sint cele care au facut ca nevoia de avea copii sa scada mai repede decit costul cresterii lor. Inainte, copiii erau asigurare de batrinete, de boala, de somaj, erau o mina de lucru de rezerva pentru tarani si intreprinzatori. O familie care nu reusea sa aduca doi-patru copii la maturitate raminea expusa vicisitudinilor bolii, accidentelor, batrinetii.
Acum 300 de ani avortul nu era interzis, si pentru ca era greu de descoperit si de dovedit intr-o lume cu putini medici si cu multe avorturi mai mult sau mai putin spontane. In schimb, a nu avea copii era cel mai adesea o tragedie pentru familie, inclusiv in sens strict material. Pe de alta parte, daca ne uitam in trecut, cu exceptia capetelor incoronate terorizate de perspectiva unui tron vacant la moartea lor, familiile instarite si in trecut preferau de foarte multe ori calitatea (un numar mic de copii, bine educati si/sau dotati material) cantitatii, pentru ca astfel se pastra averea la un loc.
Argumentul dragostei functioneaza in ambele directii. Decit mai multi copii crescuti de parinti tineri cu cheia de git, in scandaluri familiale nascute din lipsuri si frustrari, mai bine unul-doi copii facut(i) cind parintii au iesit din nevoi, eventual la a doua casatorie, cea reusita, crescuti intr-o atmosfera calma, cu grija si acces la hrana, asistenta medicala si educatie de calitate.
Pentru ca balanta sa se incline in sensul mai multor copii, bine crescuti, este nevoie ca statul sa nu mai recompenseze prin redistribuire familiile incapabile sa isi creasca copiii, si iresponablitatea in gestionarea resurselor proprii. Mai trebuie, din pacate, si recunoasterea oficiala a faptului ca batrinii fara familie sint expusi vicisitudinilor, astfel incit cei care amina infiintarea unei familii si povara, reala si insemnata, a cresterii copiilor sa se lepede de iluzii inainte de a fi prea tirziu.
Silvapro
2 June 2011* In Israel nu numai religiosii au multi copii. E adevarat ca ei sau arabii au cei ma multi copii.
La perechile casatorite, aproape in exclusivitate, nu exista conceptia de a alege sa faci sau sa nu faci copii. This is not an option. Toti fac copii, in afara de cazul de inaptitudine fizica. Dar si aici, medicina din zilele noastre da rezultate bune, si corecteaza de multe ori inzestrarile naturale. Aproape ca nu exista optia voluntara sa se faca un singur copil. Cam fiecare pereche nerelegioasa au cam 3 copii in medie. Idealul este 3. Israelul este tara copiilor.
Mai putin in Tel-Avivul secular, deoarece Te-Avivul este ca “un stat in stat”, in sensul ca exista cea mai mare proportie de necasatoriti din tara. Dar si asa, multe celibatere fac tot posibilul sa aibe copii, ori in mod natural, ori prin insamintare.
* IQ-ul proper nu este totul. F. importanta este si intelegenta afectiva (nu stiu daca acesta este termenul pe romaneste), care nu are legatura cu iQ proper.
Si modul de gindire laterala are capacitatea de a inainta omenirea. Bineinteles ca la stiintele exacte iQ inalt este necesar. Dar combinat si cu celelalte genuri de inteligenta, sconteaza cele mai bune rezultate.
* Gasesc ateismul la fel de legitim ca si aderarea la religie. Decenta si moralitatea umana
pot coexista cu ateismul f. bine. Mila,i compasiunea si bunatatea provin din interiorul omului si nu numai din directive religioase.
JMT
2 June 2011Faptul ca in societatile evoluate, oamenii refuza sa faca copii cred ca este o forma de stres, la nivel de comunitate biologica, probabil o forma de autoreglare si balans inconstient, de raspuns la problemele mediului care ne sustine.
Nu sint un fanatic al teoriilor neo-comuniste, legate de “global warming”, dar sint convins ca exista un mecanism natural de reglare al numarului de indivizi umani pe unitatea de teritoriu, controlata probabil la nivelul inconstient al indivizilor preocupati de rolul lor pe pamint si nevoia lor rationala de conditii decente la nivel planetar. (As mentiona in sprijinul acestei teorii, instinctul uman de a emigra in cautrea unor conditii mai bune de existenta.) Faptul ca fenomenul se manifesta diferit in functie de gradul de evolutie technologica si culturala al fiecarui comunitati umane locuind pe pamint, nu ma surprinde si este de necontestat. Nu ma aventurez sa incerc sa explic de ce societatile mai putin avansate produc un numar mare de urmasi iar societatile evoluate si prospere mult mai putini, dar s-ar putea sa existe un mecanism biologic la nivel comunitar generat de gradul general de evolutie al unei constiinte comunitare reglate de nivelul de inteligenta al indivizilor care o compun.
Fenomenul ca valoare obiectiva, daca este real ar fi suoerb, insa acceptind marile diferente de evolutie intre societatile componente ale lumii moderne, poate fi unul catastrofic, caci ar putea duce la eradicarea comunitatilor avansate, productive si creatoare, care suporta evolutia intregii societati umane, in favoarea unor comunitati prolifice dar inepte de a sustine o civilizatie evolutiva.
Nu pot sa nu ma gindesc la disparitia misterioasa a omului de Neanderthal, mereu neexplicata si misterioasa, in conectie cu cele spuse mai sus.
Nu pot sa nu ma gindesc la insistenta cu care neo comunismul modern cauta cu dispere egalizarea artificiala a lumii prin miscari de inginerie sociala globaliste, care sa ne aduca pe toti cu orice sacrificiu la un nivel comn ( fie si unul inferior) dar care sa evite catastrofa disparitiei unei civilizatii faurite cu atita truda de o sectiune a societatii umane in pericol de auto- desfintare.
S-ar pute ca ei sa stie ceva mai mult decit mine ? Deci iata-ma fara sa vreu in tabara celor pe care nu vreau sa ii accept ca ginditori pozitivi si viabili.
Chiar daca cea ce am scris este poate infantil sau nelogic este fara doar si poate ca poluarea cea mai grava a planetei (ca reusursa fizica limitata) poate fi cresterea nelimitata a populatiei umane, deci trbuie sa fie o corelatie intre scadrea surprinzatoare a cresterii populatie in zonele de inalta putere de constientizare a fenomenului, ca raspuns initiat de o zona inconstienta a ratiunii comunitare.
Nu pot insa accept explicatile duioase,dar prea simpliste, ca numai individualismul sau degradarea simturilor paterne, etc. pot controla acest fenomen care cred ca este mult mai complex si mai profund.
Otilia.D
2 June 2011Un articol care nu poate sa te lase indiferent.
Intr-adevar, copilul a devenit, pentru cei mai multi, “un rau” care trebuie evitat sau amanat. Pe de alta parte, exista toate acele cupluri care fac eforturi surprinzatoare pentru a putea avea copii – nu se poate generaliza ca ar fi vorba intotdeauna de o consecinta a amanarii. Oricum, aceasta discrepanta arata cat de grav e dezechilibrul la care s-a ajuns.
@ Anca Cernea
Multumesc pentru mentionarea prof. Feuerstein. Din pacate, pana acum nu stiusem de existenta si activitatea sa impresionanta.
mercenar
2 June 2011Ati putea sa puneti asta la “De Vazut” pe site. E marturia unei fete care a supravietuit unui avort cand era bebelus. Foarte bun si articolul, felicitari si bine ca se discuta si pe tema asta.
Gianna Jessen, abortion survivor | Gianna Jessen, supravieţuitoare a avortului from provita on Vimeo.
Pataphyl
2 June 2011@mercenar
Mulțumim, filmul cu povestea Giannei Jessen a fost postat de Vlad P. într-un comentariu la articolul său din martie DUHUL RĂULUI… sau ce ar putea provoca gânduri necreştinești unui creştin
sharp.scimitar
2 June 2011Nu e un articol foarte bun. Reclama la pilula, de parca ar avea cine stie ce eficienta. Prietena mea are device intrauterin sterilet, cu cupru. Pur si simplu nu exista efecte adverse. A costat 400 e dar tine 10 ani, prima luna este mai grea din punct de vedere hormonal, dar este cea mai rentabila si mai sigura metoda contraceptionala. Bineinteles, daca aveti incredere in partenerul vostru si sunteti monogami.
Multumesc pentru toate argumentele impotriva conceptiei unui copil, mai ales din comentarii. Eram putin nehotarat, pe cauze instinctuale, dar acum nu mai am niciun dubiu.
Daniel Francesco
2 June 2011Inteles pe invers. Ca la o taraba din obor, omu’ vine, se uita, se tocmeste si pleaca. Mai face un pas, doi, se intoarce si zice: “Bre, io’te, n-ai vrut sa-mi dai caciula la dou’j’de lei, acum mi-am luat basc. Venisem pentru altceva, io aveam nevoie de umbrela, da’ mi-e lene s-o tin in mana, cu bascul e mai simplu, sta pe cap, nu treb’e sa fac nimic.”
damiana
2 June 2011Exista o vorba ” cine are sa-i traiasca – cine nu, sa nu-i doreasca!” si e perfect adevarata! Iti chinui toata tineretea sa-i cresti, investesti in ei toata dragostea si tot ce ai, pt. ca atunci cand cresc sa aiba cine sa-ti provoace cele mai mari suferinte si umilinte! Doar in f putine cazuri se detaseaza tineri care aleg calea dreapta si frumos construita! Restul sunt doar niste neispraviti!