Poate că mulţi români nu au aflat că este criză sau cred că aceasta va trece rapid şi că nu le va afecta modul de viaţă, acesta ar fi un prim comentariu pe marginea unui articol referitor la consumul casnic pe care l-am citit cu mai bine de o lună în urmă în ziarul România Liberă.

Bazat pe un raport al GfK România, articolul de ziar sublinia că în primele şase luni din 2009 ar fi avut loc doar o reducere cu 5% a ritmului de creştere a consumului casnic faţă de perioada similară din 2008, deci de la un zburdalnic 22% la un totuşi meritoriu 17%. Deci în vremuri de criză, de adâncire a şomajului şi a incertitudinii cu privire la viitor, românii au continuat să asalteze magazinele şi reprezentanţele companiilor pentru a-şi achiziţiona bunuri de larg consum! Mă rog, tot GfK spune că a avut loc o scădere dramatică a achiziţionării de bunuri de folosinţă îndelungată (cu 40%), dar soarele continuă să strălucească în România pentru retaileri. Andi Dumitrescu, preşedintele GfK România a dat explicaţia acestui fenomen aparent paradoxal: „Factorul care a contribuit cel mai mult la evoluţia trendului de bunuri de larg consum a fost creşterea în valoare a coşului de cumpărături, influenţată atât de majorarea preţurilor, cât şi de un volum mai mare achiziţionat (s.m.).”

Pe scurt, având un control aproape total asupra preţurilor de desfacere pe piaţă, lanţurile de magazine au mărit preţurile la produsele de primă necesitate, explicat printr-o „devalorizare” a leului şi au venit cu oferte de cumpărare la pachet care au mărit într-un mod nefiresc consumul pe termen scurt. În condiţiile diminuării veniturilor, românii au apelat la soluţia magică pe care s-au bazat retailerii prin cunoaşterea mentalităţii populatiei: dezeconomisirea! Nu cred că o să vedem vreodată la televiziune vreun clip publicitar în care să ni se ridice în slăvi virtutea economisirii, a acelui vetust „a pune deoparte bani albi pentru zile negre”, iar dezeconomisirea, apelarea la economiile făcute sau la bani din împrumuturi, a fost suportul pentru jaful la care este supus consumatorul român. Toate lanţurile de magazine de pe piaţă noastră – Carrefour, Metro, Selgros, Real, Cora etc – au impus producătorilor taxe, suprataxe şi interdicţii de vânzare la preţuri mai mici către terţi care au rămas în vigoare la mai bine de un an de la declanşarea scandalului, de la acel protest al producătorilor. Statul român, care se îngrijeşte în primul rând de încasările Ministerului Finanţelor Publice, nu este interesat să intervină pentru corectarea politicii lanţurilor de magazine pentru motivul că la preţuri mai mari, se încasează un TVA mai mare. O hoţie patronată statal şi o bătaie de joc la adresa noastră.

O mulţime de articole de ziar şi de emisiuni de televiziune au dezbătut fenomenul apariţiei a zeci de magazine noi în Bulgaria (la Ruse), sau în Ungaria unde majoritatea cumpărătorilor este formată din români. Dar în acele locuri nu se vând mărfuri de pe Marte în magazinele, să le spunem Marţian 1 sau Marţian 2, acolo se vând mărfuri similare celor din Carrefour Braşov, de exemplu. Preţurile sunt mai mici peste graniţă deoarece acolo retailerii nu-şi permit o politică înrobitoare ca la noi, iar statul, prin legi şi prin activitatea de control reuşeşte să menţină un echilibru.

Unii consumatori preferă să-şi menţină un standard artificial de viaţă cu mult peste venituri. Dacă la nivelul mentalităţii individuale lucrurile sunt interpretabile în ceea ce priveşte risipa economiilor sau apelarea la împrumuturi, statul român, cu organismele sale legiuitoare şi executive pare că a renunţat la protecţia cetăţenilor consumatori. Consecinţele nu vor întarzia să apăra, tot mai multe persoane şi comunităţi cu venituri scăzute vor ajunge la limita de subzistenţă în timp ce ritmul de creştere a desfacerii de produse de primă necesitate este în creştere spre satisfacţia unor directori zonali de lanţuri de magazine care au realizat structuri de tip monopol. Lipsa de consistenţă a gândirii economice guvernamentale din ultimii 7-8 ani cu privire la controlul desfacerii produselor în condiţiile unei adevărate concurenţe ne-au coborât la nivelul de republică bananieră unde legile sunt făcute de câteva companii care nu-şi permit o comportare similară în ţările occidentale. De aici şi până la reluarea ofensivei stângiştilor marxişti nu mai este decât un pas. Ce pare că a fost făcut deja…