S-a încetăţenit din păcate o definiţie falsă, o tratare stricto sensu forţată a intelectualului recent, o definiţie care restrînge aria de aplicare a termenului la profesiile intelectuale ce au mai mult sau mai puţin de-a face cu publicistica; astfel, au început să prolifereze şi să acapareze agora, adică spaţiul public rezervat odinioară polemicilor esenţialmente intelectuale şi culturale, meserii şi meseriaşi mai degrabă periferici in raport cu principalele curente filozofice şi spirituale precum şi paraleli cu activităţile şi ocupaţiile ce presupun ştiinţa, cunoaşterea. Am fost practic cuceriţi de meserii augmentate artificial in ochii publicului, iar în fruncea ţării s-au plasat numeroase şlehte de meşteri noi şi mari, de pildă editorialişti, moderatori, lideri/vectori de opinie, traducători/interpreţi de ştiri externe, activişti de mediu/pro-minorităţi/pro-culturi-mici-şi-medii şi reclamagii [un termen ce cuprinde atît fanfaronul urban ce reclamă întruna drepturi civile, cît şi publicitarul agitat, adică cel ce lucrează in publicitate şi pretinde un statut de vedetă rebelă artisticoidă].
Fiind atît de mulţi, zgomotoşi şi plini de tupeu nu le-a fost greu ca împreună să reuşească să producă această deviere de la norma lingvistică impunînd practic un nou sens intelectualului -un soi de parazit social sofisticat, nimbat de o pretinsă şi perpetuă revoltă faţă de autoritate, orice autoritate, inclusiv morală. Un parazit ce se prezintă întotdeauna sub titulatura pompoasă de voce a poporului, ca atare îndreptăţit la sinecura de care vorbeam mai devreme, plus mocheta roşie, fotoliu de pluş şi portavocea de rigoare, in studiouri sau pe saiturile fierbinţi ale unor ziare cu patroni dubioşi.
Desigur, nu întreaga branşa jurnalistică poate fi privită ca reprezentant al intelectualităţii uzurpatoare descrisă adineauri, nu, nici vorbă, de pildă un Patapievici este descris de PAGI -Plutonul Aspiranţilor la Glorie Intelectuală- ca un intelectual vîndut care laolaltă cu Pleşu şi Liiceanu formează grupul oamenilor lui Băsescu. Hilar, dar util pentru separarea apelor. Ştim ce fel de intelectual este acela ce emite şi susţine pînă in pînzele albe asemenea aserţiuni ce politizează complet discursul public împărţind dihotomic lumea culturală in oamenii lui Băse şi restul, inocenţii , in care, ce ridicol, plutonierii gîndirii se plasează singuri cu mare modestie. Ca atare, micii intelectuali de bibisiuri, huffuri, antene şi suprarealităţi pot fi incluşi in vechea categorie a intelectualilor de salon feudal cunoscuţi sub numele de bufoni, din moment ce discursul şi faptele lor publice nu relevă vreun efort de a produce inovaţii in materie culturală sau ştiinţifică. Ei nu ne spun nimic, nu contribuie cu nimic la mişcarea ideilor in vreo dezbatere, nu aduc nimic original pe scena artistică, deci sînt cu totul insignifianţi, efemeri şi uneori…distractivi.
Trei exemple: Dragoş Bucurenci, Doru Buşcu şi Costi Rogozanu, despre elite şi radicalism
Pe de altă parte, dacă tradiţionalele profesii intelectuale sînt privite cu un soi de straniu dezgust de către aceşti vectori pictaţi şi moţaţi, e posibil ca acest proces de coborîre in derizoriu să fi generat o mutaţie lentă in mentalul colectiv; această scindare în categoria socială a intelectualului este deja vizibilă cînd vine vorba de respectul cuvenit unor oameni ce au studiat şi muncit in condiţii nu prea prielnice pentru intelect. Au muncit ca la senectute să obţină numai înjurături şi flegme şi miştouri şi demonstraţii stupide de superioritate socială din partea unor nătărăi ce îşi imaginează că profesorii, doctorii, inginerii, informaticienii, arhitecţii sînt materiale de laborator, cobai ce există pe lume doar pentru observaţia unui savant ce decupează realităţi in laboratorul său numit redacţie.
Să ne amintim băşcălia şi caraghioslîcurile ce se ţineau aţă in emisiunile unui oarecare vector public, Gheorghe, la adresa inginerilor, sau bancurile şi anecdotele cu doctori şpăgari şi cu informaticieni obsedaţi sexual ce inundă cărările netului; nu-i o chestiune de inflamare faţă de un presupus tratament impropriu al acestor categorii sociale. Doctori ce primesc mită există destui, la fel şi informaticieni perverşi, e vorba de o subliniere a modului peiorativ in care aceşti intelectuali tradiţionali sînt prezenţi şi ilustraţi in imagistica populară, cu cîteva rare excepţii, ei rămîn pe dinafară… Fiind evacuaţi din agora intelectuală, nefiindu-le permisă nici măcar exprimarea opiniilor pe marginea acelor subiecte de interes profesional [specialiştii sînt chemaţi doar ca a cincea roată la căruţa ştirilor, nu au loc opinii, idei, prelegeri, şi in locul opiniilor unor medici practicanţi in materie de epidemii-pandemii avem gesticulaţia unor fantoşe sau vociferările alarmiste ale unor funcţionari guvernamentali], iar dezbaterea reală pe teme de sănătate a dispărut demult, aş putea spune că noi nu am avut niciodată dezbateri televizate pe teme de medicină, bioetică, asigurări de sănătate, servicii de profil. Aceeaşi stare de lucruri se poate constata in toate domeniile tradiţional populate şi definite de intelectuali -drept, politologie, sociologie, pedagogie, tehnologii contemporane, arte.
Din păcate, in ultimele 2 decenii s-a răspîndit şi împămîntenit şi o altă nefastă marotă: patalamaua ca semn de distincţie socială şi deopotrivă garanţie a succesului, pornind de la impresia falsă că diploma universitară conferă automat statutul de intelectual şi o poziţie in ierarhia socială, ba chiar şi un post călduţ..sau măcar un job corporatist. Au proliferat astfel sute de facultăţi de subsol şi instituţii pre-pseudo-post-universitare fantomatice care au scos absolvenţi pe bandă rulantă şi au contribuit din plin la nivelarea societală şi destrămarea prestigiului unor meserii şi, in final, chiar a imaginii intelectualităţii contemporane. Aceste facultăţi, private sau de stat, reprezintă rezervorul de cadre al unei potenţiale nomenclaturi, nişte zombilitici lăbărţaţi tot mai obscen pe sticlă in strofocarea lor de a ocupa canapelele şi minţile oamenilor.
Scriere stîrnită de asta (sau asta?)(costin)
P.S.
Primarul constantean, Radu Mazare, a adoptat, din nou, tinuta militara, vineri, la Jupiter, cand a participat la un seminar la scoala politica a TSD. El a pledat in fata tinerilor pentru modelul Fidel Castro.
Facandu-si loc printre tineri, Mazare a captat atentia prin tinuta pe care a adoptat-o: uniforma de militar, fara insemne sau grade, cizme pana aproape de genunchi si o bereta rosie.
Dupa baia de multime, primarul de Constanta a urcat pe scena, unde le-a vorbit tinerilor despre revolutie si Fidel Castro.
„Bai, ce as mai face o revolutie cu voi de aici!”, au fost primele cuvinte ale lui Mazare.
El nu si-a ascuns admiratia fata de liderul cubanez Fidel Castro, indemnandu-i pe tinerii social-democrati sa-i copieze „curajul”.
„Mie imi place de Fidel Castro. E un smecher, a luat puterea la 32 de ani si a tinut-o 50 de ani si a facut ce a crezut el ca trebuie sa faca. Si a avut si gagici si a avut si femei si si-a facut treaba. Da, mie imi place de el. Ce daca unora nu le place si stramba din nas, mie imi place. Si voi ar trebui sa faceti la fel, sa aveti curaj si sa faceti ce va place”, a spus Mazare, citat de Mediafax.
El a vorbit apoi despre „curajul” in politica, afirmand ca, in urma cu cativa ani, cand „Basescu era pe val”, foarte putini lideri PSD il criticau.
„Pe Basescu, in urma cu cativa ani, cand era el cel mai tare, doar eu aveam curaj sa il critic. Mai era Adrian Nastase care il ataca si, putin de tot, Victor Ponta. Acum, cand omul e incoltit, toata lumea sare pe el. Asa s-a intamplat cu domnul Nastase. Cand era premier, toata lumea se inghesuia sa il pupe in fund, nu-i asa? Era coada in spatele lui. Cum se misca el un pic, se misca si toata coada dupa el. Cum nu a mai fost premier, toti s-au gasit la un hotel sa ii spuna ca nu mai e bun si trebuie sa plece”, a spus Mazare.
Radu Mazare: Ba, ce-as mai arde o revolutie!
„Dacă vreţi să faceţi revoluţie, slăbiţi mânca-v-aş gălăgia, au venit băieţii să faca poze cu mine, erau dolofani, la revoluţie e foamete, e luptă”
17 Comments
euNuke
1 September 2010ha, acum am văzut postarea. mulţumesc pentru cizelarea şi îmbogăţirea vizuală, costin.
costin
1 September 2010eunuke, uite un articol de-al lui Doru Buşcu.. Cum m-am distrat in Noua Zeelandă … se pare ca intre timp s-a reorientat.
Nea
1 September 2010Păi pe bunicul meu unde îl încadrez: putea citi sau vorbi în vreo 6 limbi, mergea să asiste a cursuri universitare mai ceva decât un student de azi, dar nu avea patalama la mână? Ţin minte şi acum discuţiile cu el.
donkey
1 September 2010oaa, ce m-a răcorit…
calehari
1 September 2010Avea doar 4 ani de scoala.Mai bine zis 4 ierni,pentru ca in restul timpului muncea prin gospodarie sau la camp.A invatat in scoala , sa scrie si sa socoteasca .Mi-a rezolvat de multe ori ,pana la liceu,problemele la matematica.Avea un scris frumos,i-as spune caligrafic pentru cei care isi mai amintesc de caligrafie.Avea o biblioteca cu vreo 500 de carti : istorie,geografie, calatorii,memorii,albume de arta.Citea seara de seara din Plutarch si Machiavelli si ne plictisea la petrecerile in familie,vorbind cu orele despre Savonarola , Mirabeau , Cavour sau Stefan cel Mare.Il pasiona arhitectura, si-l admira pe Le Corbusier si Gaudi.Iubea Parisul,pe care-l cunostea , strada cu strada si casa cu casa,din albume si carti,mai bine ca multi parizieni.La 62 de ani s-a apucat ,bineinteles tot singur,sa invete limba franceza.Visa sa viziteze Parisul.A fost toata viata marochiner , si tarziu ,din nefericire mult prea tarziu , am realizat ca am stat ani si ani in casa , alaturi de un Intelectual !
Multumesc NEA #3
calehari
1 September 2010” Despre intelectuali si post intelectuali „.Un articol excelent, scris , Doamne ajuta , ???? de un viitor Clasic ; articol care mi-a amintit de spusele unui deja , Clasic roman : „In Societatile zise avansate , in care instalatorii sunt la fel de rari ca geniile , prolifereaza falsul intelectual , universitarul nul si arogant , care se erijeaza in revolutionar ca sa-si disimuleze neantul „
dr pepper
1 September 2010dar asta ce fel de ‘telectual este?
What’s Good About Rising Unemployment
autorul incearca sa explice de ce somajul in crestere e bun pentru economie!!!
spuneti’mi va rog eu frumos pe ce planeta traieste asta, ca daca era dubyala la carma si ajungea somajul la cinci procente – se darama sandramaua de la times de indignare,
mi’a mai venit inima la loc cand am citit comentariile rednecsilor…
dr pepper
1 September 2010ah, si mai era unu’ pe la inceputul verii care zicea ca pretul ridicat la benzina e un lucru bun care dovedeste ca isi revine economia.
pe vremea lui bush pretul la benzina era in jur $1,24 si duduia economia.
acum pretul este $3,20 cu toate ca a scazut barilul dramatic ( pe vremea lui bush cand galonul ajunsese la cotatia maxima de $4,30 – barilul era $150, acum vreo luna barilul era $72 si galonul $3,20 – si paradoxal! – nimeni nu se mai revolta ca pe vremea lui bush unde practic pretul mare al benzinei se datora jocurilor de la bursa si investitorilor care incercau sa investeasca in ceva mai fiabil dupa caderea pietei imobiliare – iar acum cand este evident ca pretul mare la pompa nu se datoreaza economiei ci interventiei – nimeni nu se mai revolta.
de ce?
pai probabil ca toata ‘telectualimea vede in somaj care creste alarmant si prabusirea economiei un lucru bun din moment ce nu mai conduc cowboy-i ci acum a preluat fraiele „elita”.
si s’a ajuns la asta:
Bernanke: Shut down banks if they threaten system deci decizia va apartine elitei conducatoare ce banci, afaceri sa functioneze si ce nu.
ne indreptam cu pasi grabiti spre comunism.
dr pepper
1 September 2010plus ca mai sunt cateva categorii de ‘telectuali.
„grupurile”
as in – grupuri de cercetatori sau oameni de stiinta – o categorie de ‘telectuali care scot pe banda rulanta bizarerii stiintifice contradictorii – cum ar fi:
„un grup” de cercetatori au descoprit ca berea face bine la rinichi ca apoi sa apara un „grup” de oameni de stiinta care sa descopere ca berea produce pietre la rinichi – si tot asa.
si aici nu vorbesc de oamenii de stiinta care au trimis omul pe luna sau roboti pe marte.
nu, nu, nu – e vorba de acei „telectuali rafinatigen buscu si compania.
si mai este o categorie: ‘telectualul laureat.
al premiului nobel, evident.
America Has Become Too European
cu toate ca in mare autorul articolului are dreptate – sunt multe pasaje controversate si se contrazice pe sine insusi – insa acest pasaj mi’a sarit in ochi:
Opinia de mare cautare a laureatului premiului nobel din fituica de mare raspandire Paul Krugman a facut apel la administratie ( ca defapt acum nu mai e vorba de administratie ci de clasa conducatoare) sa puna toate jetoanele pe un singur numar.
Adica sa cheltuie mai mult pe spinarea platitorului de taxe si sa pregateasca minflatia ( care de obicei saraceste populatia, distruge exporturile si incurajeaza importurile ducand la o vrie in economie).
DAR! Cum suna?
Laureatul premiului Nobel in economie…
hmmmmm?
costin
1 September 2010pepper, am mutat eu comentariile tale aici
emil
1 September 2010Doc, nea Krugman a inchis (in urma cu o luna sau doua) comentariile la blogul lui pentru o perioada. Era sarmanul la podea. Citiva comentatori l-au luat la bani marunti economici si au expus contradictiile si falsurile din afirmatiile lui Krugman pina cind i-a pleznit nobelu de furie si neputinta. Acuma cred ca si-a revenit, are o politica de moderare a blogului care permite comentarii doar de la admiratori.
dr pepper
1 September 2010merci emil, nu stiam, nu’l urmaresc.
dar mai sunt si alti ‘telectuali laureati.
aia de lupta vartos pentru pace.
unu’ a castigat fara sa miste un pai, altu s’a dus cu o flotila de i’a zis generic flotila pacii, altu’ a fost un terorist, numa’ spuma lor, a ‘telectualilor.
dr pepper
1 September 2010http://www.youtube.com/user/sc…..&ob=4
euNuke
1 September 2010Cu amărăciune trebuie să remarc interviul lui Pleşu din EZ şi să subliniez această halucinantă mărturisire prin care încearcă să explice întoarcerea sa in ţară in plin regim ceauşist:
Adică…o carieră intelectuală in occident, la europa liberă, nu cadra cu ambiţiile sale de…mare istoric al religiilor realizat prin puterile lui şi in ţărişoara lui lovită de năpastă.
http://www.evz.ro/detalii/stir…..07350.html
şi, că tot veni vorba, nu ştiu dacă aţi observat că Alina Mungiu a devenit recent tovarăşă a criticatacatorilor:
http://www.criticatac.ro/1439/…..ectualilor
panseluta
1 September 2010euNuke @ 15:
Pardon, Plesu nu era „mare istoric al religiilor” la vremea aia. Cred ca avea o carte despre pictura, „Pitoresc si Melancolie”,la mina, si colaborarea cu Liiceanu la „Jurnalul de la Paltinis” si „Epistolar”. Specialitatea lui Plesu a fost, initial, in istoria artelor plastice, si, apoi, cu ajutorul lui Liiceanu si al lui Noica, in nimic si totul, care a rezultat intr-un un eseu cu titlu furat, cumplit de jenant, de la o capodopera a lui Adorno, „Minima Moralia”, si intr-o eseu despre ingeri, dupa ce am plecat din tara, despre care nu pot zice nimic.
Ce l-a facut pe Plesu sa-si puna cujetarile despre etica vietii sub acelasi titlu ca cel al cartii tragice a mult mai faimosului Adorno, numai el stie. Eu il vad ca un furt intelectual, pur si simplu. Ironia e ca Adorno a scris Minima Moralia in SUA, ca exilat din Germania razboiului.
panseluta
1 September 2010Erata: „Intr-un eseu”.
panseluta
1 September 2010euNuke @ 15:
In plus, chiar ma gindeam mai deunazi ca, la capitolul istoriei religiilor, Eliade „al nostru” e la virf, si probabil de neatins pentru multa vreme inca. Putini se incumenteaza, azi, sa faca sinteze de felul lui Eliade.