Cîteva lucruri sînt certe în ce priveşte programul nuclear iranian, sau cu un grad de probabilitate suficient de mare încît să poată fi utilizate ca ipoteze de lucru valabile.
În primul rînd, scopul principal al acestui program este producerea armei atomice. Programul se află într-un stadiu avansat, după două decenii de dezvoltare mai mult sau mai puţin secretă, beneficiind de asistenţă din partea Chinei, Pakistanului, Rusiei, Coreei de Nord şi Europei de Vest. Estimările curente în privinţa obţinerii unei bombe operaţionale variază între nouă luni şi doi ani.
Niciun efort de supervizare sau diplomatic nu a reuşit stoparea acestui program, iar şansele ca astfel de iniţiative, sub formă de sancţiuni economice, să încetinească sau oprească programul iranian, sînt minime. China şi Rusia s-au opus şi se vor opune în continuare unor sancţiuni cu adevărat dure pentru regimul de la Teheran. Interesele lor strategice le dictează astfel. Un Iran beligerant întreţine şi poate crea teatre de război costisitoare pentru SUA.
Administraţia Obama a schimbat radical principiile de politică externă ale SUA. Strategia adoptată de SUA după al doilea război mondial s-a bazat pe trei principii: supremaţie economică şi militară; o reţea de alianţe militare şi politice orientate în principal, dar nu exclusiv, către formarea unui bloc de state democratice; şi un sistem comercial şi financiar deschis. Ideea de bază a fost de a crea „o balanţă a puterii preponderent în favoarea ţărilor libere” (Averell Harriman, 1947). Ambiţiile statelor dinafara acestei ordini liberale au fost ţinute sub control, iar, în timp, prin crearea de condiţii favorabile, s-a urmărit transformarea statelor autocratice sau cu astfel de tendinţe în naţiuni libere şi democratice. Timp de 60 de ani, SUA a fost garantul păcii şi un apărător şi promotor al democraţiei şi capitalismului.
Administraţia Obama onsideră aceste obiective drept învechite şi neadecvate noilor realităţi. În noua viziune, SUA renunţă la excepţionalism şi îşi asumă un declin ireversibil. În lumea postamericană, SUA este mai degrabă un agent de facilitare al unui consorţiu global de puteri emergente şi tradiţionale, fără vreo preferinţă pentru regimurile democratice şi libere. În fapt, agnosticismul noii orientări a determinat o apropiere, care va creşte, faţă de regimurile autocratice şi o răcire faţă de aliaţii tradiţionali, democratici. Presupoziţia de la baza acestei deplasări constă în ideea că puterile din prezent, indiferent de natura lor ideologică, au interese comune.
În această perspectivă, se pune întrebarea: are Iran, o putere regională, interese comune cu lumea liberă? Dacă la un nivel fundamental răspunsul este da, atunci un Iran nuclear nu reprezintă un pericol existenţial. Obţinerea armei nucleare este de natură să provoace tensiuni majore şi să modifice substanţial echilibrul dintre facţiunile sunni – shia ale lumii musulmane, dar fricţiunile şi angoasele pot fi disipate treptat, atîta timp cît Teheranul nu are intenţia de a folosi arma nucleară in mod iresponsabil (adică folosirea propriu-zisă sau folosirea ca instrument de şantaj inacceptabil).
Însă, în cazul în care acceptăm ipoteza că regimul teocratic de la Teheran nu are interese fundamentale comune cu lumea liberă, se deschide un abis.
Această ipoteză este subiectul interviului realizat de Michael J. Totten cu un iranian care a servit mulţi ani în cadrul Gărzilor Republicane (forţa de elită a mulahilor), dar în realitate a fost un agent recrutat de CIA. Michael J. Totten este un jurnalist independent exemplar, care a călătorit şi scris extensiv despre Orientul Mijlociu, Balcani şi Caucaz.
Omul nostru din interiorul Gărzilor Revoluţionare iraniene
Michael J. Totten
În 1979, o coaliţie formată din liberali iranieni, stângişti şi islamişti l-a răsturnat pe tiranicul Şah Reza Pahlavi şi un nou regim, mult mai periculos şi mai brutal decât cel dinainte, i-a luat locul.
O alianţă a liberalilor, stângiştilor şi islamiştilor a avut sens la prima vedere. Şahul i-a asuprit pe toţi, mai mult sau mai puţin în mod egal. Dar revoluţia iraniană, asemeni multor altora dinainte, şi-a devorat copiii. Ayatollahul Ruhollah Khomeini şi islamiştii lui s-au impus în lupta post-revoluţionară pentru putere şi i-au lichidat pe liberali şi stângişti.
Un tânăr iranian, care în prezent a adoptat numele Reza Kahlili, s-a alăturat Gărzilor Revoluţionare ale lui Khomeini de la bun început. Atunci când a văzut tinerii torturaţi şi ucişi în notoria închisoare Evin din Teheran, el a devenit rapid deziluzionat. La înrolare nu şi-a imaginat că ar putea participa la reprimarea conaţionalilor săi. În loc să renunţe şi să atragă suspiciune asupra sa şi familiei sale, el a contactat CIA şi a acceptat să lucreze ca agent american sub numele de cod „Wally”.
„Rolul meu a fost să arăt şi să acţionez ca un musulman devotat, aplicînd toate noile norme stabilite de mulahi”, scrie el în excelenta sa carte Un timp al trădării: Uluitoarea viaţă dublă a unui agent CIA în interiorul Gărzilor Revoluţionare din Iran, care a fost lansată astăzi de editura Simon and Schuster. „O barbă neagră era un accesoriu obligatoriu la uniforma de Gardă şi am purtat una, ca orice alt membru al Gărzilor. Imaginea unui Gardian privind pieziş, cu barbă neagră şi în uniformă, provoca teamă şi impunea respect. Nu mi-a fost uşor să joc rolul unui fanatic şi uneori a trebuit să fac lucruri de care mi-era repulsie: să atenţionez fete tinere să-şi acopere părul sau faţa, să latru la copii pentru că nu afişau un comportament islamic corect, să impersonez un fanatic. Ştiam că trebuia să mă conving de necesitatea acestor lucruri pentru a reuşi să-mi joc rolul şi jucîndu-mi rolul mi-a permis să contribui la căderea organizaţiei pentru care imitam fervoare.”
Reza trăieşte acum în condiţii de siguranţă în Los Angeles, deşi el nu a încetat să facă tot ce poate pentru a contribui la căderea regimului represiv din ţara sa de origine, un regim pe care îl înţelege mai bine decât mulţi alţii, după ce a petrecut atât de mulţi ani dificili pretinzînd că îl serveşte.
Peste weekend am stat de vorbă cu el la telefon timp de o oră.
MJT Deci, de ce ai intrat în Gărzile Revoluţionare, în primul rând?
Reza Kahlili A fost un moment special după revoluţia împotriva Şahului din 1979. Toată lumea era triumfătoare şi am crezut că democraţia în sfârşit a sosit. Ne-au promis că clerul nu va interveni în noul guvern, că oamenii vor putea alege guvernul pe care îl doresc, că vom avea libertate de exprimare şi vom putea critica oficialităţile de la vîrf. A fost o atmosferă măreaţă la momentul respectiv. Puteam să ne întîlnim la colţ de stradă şi să discutăm despre politică. Toată lumea era foarte fericită în legătură cu direcţia în care credeam că se va mişca ţara.
În această perioadă, prietenul meu Kazem mi-a spus despre oportunitatea cu Gărzile Revoluţionare. M-au angajat imediat după interviu. Am crezut că s-au format pentru a servi poporul, ca să apere ţara, pentru a-i sprijini pe cei săraci să participe la noua infrastructură. Am fost dispus să-i învăţ pe alţii, am fost dispus să lucrez şi de aceea am intrat.
MJT Nu aveai habar despre Khomeini, că avea de gând să preia controlul ţării în modul în care a făcut-o.
Reza Kahlili Nu cred că cineva a avut vreo idee. Toată lumea a fost atât de copleşită. Credeam că Şahul nu va părăsi niciodată ţara. Era de neconceput că cineva ar putea forţa prăbuşirea regimului. Simţeam că s-a întâmplat ceva magic.
MJT Khomeini însuşi se portretiza drept un democrat.
Reza Kahlili Absolut. Sper că arăt acest lucru în carte. I-a înşelat pe iranieni. El s-a prezentat ca un democrat. Toate declarațiile sale indicau faptul că diferite partide politice vor fi implicate in viaţa politică, clericii nu vor interveni, iar oamenii vor avea dreptul de a alege pe oricine doresc. De fapt, a minţit. Tot ce a spus el a fost o minciună. Nimeni nu se aştepta la aşa ceva de la el, deoarece a fost un personaj din anii ’60. Îl criticase pe Şah cînd nimeni nu îndrăznea acest lucru. Toată lumea a crezut că este un om cinstit, drept.
MJT Când privim Iranul din prezent, este evident că guvernul nu este pe placul unui mare procent al iranienilor. Dar în anii ’80 nu am văzut mari demonstraţii de protest şi nu am auzit prea multă critică la adresa lui Khomeini. După ce a preluat controlul, după ce l-a izgonit pe preşedintele Banisadr şi aşa mai departe, se pare, de aici din Statele Unite, că majoritatea iranienilor l-au susţinut.
Reza Kahlili Aceasta este vina mass-mediei occidentale. La aproape un an de la revoluţie, majoritatea populară dorea plecarea de la putere a lui Khomeini şi a clericilor. După doar patru sau cinci luni, aceştia au început să prindă în cleşte toate sectoarele societăţii. Apoi a urmat luarea de ostatici, partidele politice au fost interzise, iar femeile au fost obligate să poarte hijab. Bandele Hezbollah erau pe străzi. Totul s-a petrecut foarte repede. Oamenii au înţeles că o dictatură mult mai rea se afla în pregătire şi atunci au început resentimentele împotriva lui Khomeini.
Înainte de revoluţie, iranienii obişnuiţi nu aveau prea multe nemulţumiri la adresa Statelor Unite. Mulţi americani trăiau acolo. Iar din 1981, precum şi pe parcursul anilor ’80 şi ’90, oamenii s-au rugat în fiecare zi şi noapte să vină o lovitură de stat sau ca SUA să facă ceva. Lumea dorea să fie eliberată de aceşti clerici. Au fost demonstraţii, au avut loc răscoale, dar nu au fost mediatizate de presa străină. Nu au fost la fel de mari ca cele pe care le vedem în ultima vreme, astfel încât au fost înnăbuşite rapid. Demonstranţii au fost duşi la închisoare, torturaţi şi ucişi.
MJT Care este scopul final al acestui guvern?
Reza Kahlili Toate părerile emise de către analiştii din Vest de-a lungul anilor au fost greşite. Doar anul trecut Newsweek a spus că tot ce ştim despre Iran este greşit, dar au aflat, cu o lună mai târziu, că spusele lor despre Iran erau greşite. La fel şi cu acel jurnalist de la New York Times, am uitat numele lui.
Cred că este greşită ideea că acest guvern e o dictatură care vrea să îşi menţină puterea şi de aceea nu va utiliza o bombă nucleară. Guvernanţii au demonstrat, prin comportamentul lor de pe parcursul ultimilor trei decenii, că au un scop, iar acesta constă în confruntarea cu Occidentul.
Dacă priveşti mai adânc în procesele de gândire ale celor care controlează guvernul, aceştia sunt oameni care cred cu tărie că islamul va cuceri lumea. Fiecare act pe care îl comit este în această direcţie. Ei nu doresc o bombă nucleară doar pentru a-i face de neatins. Ei cred că acesta va fi declanşatorul pentru cucerirea lumii de către islam.
Dacă tot ce vor este să protejeze guvernul lor, aşa cum susţin mulţi, atunci cea mai bună ocazie o au acum. Pot să negocieze cu Occidentul, să se alăture economiei globale, să devină respectaţi şi toate celelalte, însă refuză să facă aceste lucruri.
MJT Deci, crezi că în cazul în care obţin arma nucleară, se vor folosi de fapt de ea?
Reza Kahlili Se vor folosi.
MJT Împotriva Israelului?
Reza Kahlili Trebuie să te uiţi la proiectele la care lucrează in paralel, la sistemul de lansare a rachetelor si la proiectul nuclear. În prezent, acestea acoperă o parte a Europei. Scopul lor este de a acoperi întreaga Europă. Ei nu vor anunţa că au bomba, cu excepţia cazului în care au depăşit dificultăţile de a asambla o bombă nucleară şi un focos nuclear. Dar, odată ce vor reuşi acest lucru, vor produce suficient de multe bombe, astfel încât toată Europa să se afle sub acoperirea lor.
Apoi vor începe cel mai agresiv comportament, în încercarea de a controla Orientul Mijlociu şi înaintând spre scopul distrugerii Israelului, aducând sistemul economic imperialist în stare de repaus, creând haos, şi aşteptând apariţia lui Mahdi. Totul e la vedere. Doar uită-te la filozofia lor despre Mahdi.
MJT Ei spun toate aceste lucruri în public. E doar un pic cam greu pentru unii dintre noi să credem că ei, de fapt, cred serios în aşa ceva. Spre deosebire de majoritatea americanilor, eu iau în serios Iranul, dar totuşi şi pentru mine e cam greu să cred aceste lucruri.
Reza Kahlili Uite. Este greu pentru occidentali să ia în serios acest tip de filosofie. Problema este că toată lumea de aici a fost crescută in libertate şi democraţie. Sunteţi liberi să cercetaţi pe cont propriu şi sa aveţi propriile opinii. Asadar, la prima vedere această filosofie ţi se pare o prostie. Adică, de ce ar vrea să facă astfel de lucruri?
Eu pot argumenta ambele feţe ale monedei. Dacă nu crezi că vor face aşa ceva – şi foarte mulţi nu cred – cel mai moderat scenariu în cazul în care vor deveni o putere nucleară, este că vor deveni mai agresivi şi vor ţine lumea ostatică. Uită-te la ultimii treizeci de ani de comportament. Au înarmat Hezbollah şi Hamas. Ministrul lor al apărării este pe lista celor mai căutaţi ai Interpolului. Furnizează arme talibanilor. S-au extins în Venezuela şi Mexic, îşi răspândesc forţele. În cel mai bun caz vor deveni puterea dominantă în Orientul Mijlociu şi vor controla resursele de energie ale lumii. Acesta este un argument logic, bazat doar pe comportamentul anterior, dacă mulahii devin o putere nucleară.
Cealaltă faţă a monedei o reprezintă declaraţiile nebuneşti. Ei cred în ceea ce spun. Ştiu acest lucru. Ştiu că Khamenei se roagă în privat la Mahdi. Totul este o nebunie, dar ei o iau în serios. În urmă cu treizeci de ani, zic ei, Mahdi le-a spus cum să procedeze cu proiectul nuclear şi de aceea sînt total inflexibili. Ei cred că sunt de neatins şi că îndeplinesc voinţa lui Mahdi.
Ar fi un dezastru pentru lume. Nu ar trebui să li se permită să devină o putere nucleară. Aşa ceva este cu totul inacceptabil.
MJT Ce cred Gărzile Revoluţionare despre armata regulată a Iranului? Este vechea armată a Şahului, nu-i aşa?
Reza Kahlili Da, e vechea armată a Şahului, dar o au sub control acum.
MJT Corectează-mă dacă greşesc, dar în cazul în care armata regulată este o armată bazată pe serviciul militar obligatoriu, atunci opiniile politice de soldaţilor ar trebui să reflecte mai mult sau mai puţin pe cele ale societăţii. Şi dacă majoritatea ţării este împotriva guvernului, nu înseamnă că cea mai mare parte a armatei este şi ea, de asemenea?
Reza Kahlili După revoluţie, armata regulată a fost armata Şahului, într-adevăr. De aceea au fost formate Gărzile Revoluţionare. La fel ca celelalte forţe, acestea au fost formate pentru a înfrunta forţele Şahului. Însă în prezent, ofiţerii de armată provin din Gărzile Revoluţionare. Regimul are control deplin al armatei regulate. Armata şi Gărzile sunt organizaţii militare separate, dar de zece sau cincisprezece ani Armata este a lor.
MJT Saddam Hussein avea încredere doar în Gărzile Republicane de elită. Nu avea mare încredere în armata regulată. Deci, tu spui ca nu există o dinamică asemănătoare în Iran, adică toţi ofiţerii de încredere să aparţină Gărzilor Revoluţionare?
Reza Kahlili Gărzile Revoluţionare sunt principala forţă, dar armata regulată nu mai are infrastructura de comandă care să-i permită să încerce o lovitură de stat sau să înfrunte Gărzile.
Nici măcar nu se folosesc de Gărzile Revoluţionare împotriva poporului. Au grupuri speciale pentru aşa ceva, cum ar fi Hezbollah şi Basij. Au antrenat aceste grupuri ca să fie dure, sălbatice şi nemiloase. Aceştia sunt câinii pe care îi dezlănţuie asupra populaţiei.
MJT Sunt un pic surprins de faptul că în cursul anului trecut, cu ocazia răscoalei din urma alegerilor falsificate, nu au fost ucise mai multe persoane în timpul demonstraţiilor de stradă. Mă aşteptam să fie ucişi mii, ca în China în 1989. Dacă Khamenei ar cere aşa ceva, ar îndeplini Gărzile Revoluţionare un astfel de ordin?
Reza Kahlili Aceasta este o întrebare foarte bună.
Ceea ce s-a întâmplat în Iran a distrus în totalitate legitimitatea pe care au susţinut că o aveau, de reprezentanţi ai lui Dumnezeu şi de protectori ai asupriţilor. Dacă Khamenei ar fi vrut să procedeze cum a văzut la alţi dictatori şi să omoare cu miile, sunt sigur ca aceasta ar afecta mentalitatea şi spiritul Gărzilor Revoluţionare. Este posibil ca acestea să nu participe la un măcel civil. Este o întrebare foarte bună.
Nu se folosesc de Gărzile Revoluţionare ca să bată oamenii, să-i spintece sau să-i spioneze. Au Basij şi forţele speciale şi de poliţie în civil pentru munca murdară. Forţele regulate nu ar putea întreprinde astfel de acte, le-ar afecta profund.
MJT Deci, ce crezi că ar face dacă ar primi astfel de ordine? Ar refuza să le execute, sau se vor întoarce împotriva guvernului?
Reza Kahlili Nu se vor întoarce împotriva guvernului. Pur şi simplu nu ar îndeplini astfel de ordine. Nu se vor prezenta la apel. Sau, dacă se prezintă, nu ar face ceea ce este de aşteptat de la ei. Ar crea îndoială în inima forţelor loiale, care altfel ar lupta până la ultima picătură de sânge împotriva unei forţe străine.
MJT Dacă ai dreptate despre asta, înseamnă că guvernul va pierde în cele din urmă.
Reza Kahlili Guvernul va pierde în cele din urmă, dar tot trebuie să ajutăm poporul din Iran. Este o cursă contra cronometru. Este o cursă pentru răsturnarea guvernului înainte ca acesta să construiască armele nucleare, pentru că odată ce au arme nucleare, mulahii vor fi de neatins.
MJT Ei bine, probabil că SUA nu va fi în măsură să-i oprească, dar ar putea fi răsturnaţi din interior, nu-i aşa?
Reza Kahlili Oamenii nu pot răsturna acest guvern doar prin demonstraţii. Asta nu se va întâmpla.
MJT Deci, ce s-ar putea face?
Reza Kahlili Un scenariu ar fi o confruntare militară cu puterile occidentale, în cazul în care Occidentul ar controla spaţiul aerian deasupra Teheranului. Oamenii ar avea grijă de guvern. Occidentul nu are nevoie să invadeze sau să arunce ţara în aer. Doar eliminaţi Garzile si pe Basij. Cunoaştem locaţia fiecărei baze militare. Doar eliminaţi-le. De fiecare dată când se deplasează, eliminaţi-i. Distrugerea lor ar fi o chestiune de săptămâni. Dar impresia că oamenii pot să iasă în stradă şi să răstoarne guvernul singuri, aşa ceva nu se va întâmpla.
MJT Există o mulţime de oameni în Statele Unite, şi în administraţia Obama, care cred că, dacă am face ceva de genul ăsta, majoritatea iranienilor ar sprijini guvernul împotriva unui inamic străin.
Reza Kahlili Lasă-mă să-ţi spun ceva. Au existat anumite persoane în canalele de influenţă, care au vândut idei diferite în momente diferite, cu aceleaşi obiective, pentru a aduce Vestul într-o situaţie de inacţiune. Am văzut acest lucru timp de trei decenii. Au vehiculat ideea că, dacă spui ceva rău sau chiar dacă încerci să faci ceva, atunci slăbeşti poziţia moderaţilor.
Când a fost preşedinte Mohammad Khatami, au spus că Vestul trebuie să stea pe tuşă. Mai târziu, au spus că dacă Vestul utilizează sancţiuni aspre, populaţia ar avea de suferit si ar fi nemulţumită de noi, deoarece ar fi vina noastră, iar poporul nu ar mai simpatiza cu cauza noastră.
Apoi a fost această linie că, dacă vom ataca, populaţia se va alătura guvernului. Iar în prezent se afirmă că problema nucleară este o chestiune de mândrie naţională şi că oamenii vor sprijini guvernul.
Toate acestea sunt un rahat total. Aceste idei sunt vândute de lobby-urile de la Washington ale mulahilor şi acest lucru are loc de ani şi ani de zile. Ei au influenţă în Departamentul de Stat şi la Casa Albă.
MJT Când vorbesti despre lobby-urile de la Washington ale mulahilor, despre cine vorbeşti exact?
Reza Kahlili Despre grupurile care reprezintă societăţile iraniano-americane în SUA. Tot ce trebuie să faci este să te uiţi şi să vezi cine ce face.
MJT Cred că ştiu la cine te referi.
Reza Kahlili Sunt destui. Toti au încercat să convingă Congresul şi Casa Albă să nu aplice sancţiuni. Au avut succes în timpul preşedintelui Clinton. Madeleine Albright şi- a cerut scuze în mod public, deoarece a fost una din cerinţele lor pentru normalizarea relaţiilor.
Acestea sunt lucrurile pe care le întreprind la vedere. Mai multe se petrec în canale de influenţă nevăzute. Aceşti oameni au acces la Departamentul de Stat şi călătoresc în Iran. Ei induc administraţiile SUA în inacţiune.
Chiar acum, preşedintele Obama este o altă victimă a acestor oameni. A primit semnale de la Ahmadinejad şi alţii, aceleaşi personaje, care i-au spus că ar trebui să trimită o scrisoare direct la Khamenei. Şi am ajuns aici, un an mai târziu. Nu numai că scrisoarea nu a avut niciun efect, exercitarea de presiuni asupra Chinei şi Rusiei nu a avut nici ea vreun efect. China şi Rusia nu sunt de acord cu sancţiuni severe. Ei doresc doar o rezoluţie spălăcită care nu va avea efect.
Lasă-mă să te întreb: crezi că oamenii care sunt violaţi, ucişi şi torturaţi – oameni care nu pot şopti sau vorbi la telefon despre ce se petrece – crezi că aceştia vor fi supăraţi dacă SUA ar înlătura guvernul? Nu.
MJT Ei bine, ştiu că cel puţin unii dintre ei nu vor fi supăraţi, pentru că mi-au spus că nu vor fi supăraţi.
Reza Kahlili Bineînţeles. Nu ştiu cât de mulţi din cele 69 de milioane de oameni simt în acest fel, dar pot să îţi spun că pe străzile din Teheran şi alte oraşe, în niciun caz nu au de gând să sprijine acest guvern, cu excepţia cazului în care există o invazie. În cazul unei invazii a unei forţe străine, cum ar fi Irak, populaţia nu va accepta, bineînţeles.
Aşa ceva i-ar îngrozi pe iranieni. Cine şi-ar dori debarcarea unor forţe străine, precum şi toată distrugerea? Dar ştiu că mulţi iranieni doresc ca Statele Unite să ia măsuri şi să să-i elimine pe cei la putere. Însă iranienii nu doresc ca ţara lor să fie distrusă.
MJT Si nu o vor sub ocupaţie.
Reza Kahlili Bineînţeles. Nimeni nu vrea ţara ocupată.
MJT Un scenariu mult mai plauzibil este ca israelienii să bombardeze instalaţiile nucleare. Nu pot să-mi imaginez administraţia Obama acţionând în vreun fel, dar israelienii, s-ar putea. Ce prevezi dacă israelienii intră în acţiune? Îmi dau seama că nimeni nu poate prezice cu adevărat viitorul, dar cum ar putea afecta ceva de genul acesta opinia publică iraniană şi politica internă?
Reza Kahlili Israel este un subiect deosebit. Iranienii nu simpatizează cu Israel în modul în care simpatizează cu SUA. Caută ajutor, da, dar nu doresc acelaşi tip de ajutor din Israel.
Deci, dacă Israel va bombarda instalaţiile din Iran, să nu te aştepţi ca oamenii să iasă în stradă pentru a sărbători, sau pentru a se confrunta cu forţele guvernamentale. Asta nu se va întâmpla. Iranienii vor sta acasă şi se vor ruga ca lucrurile să nu scape de sub control.
Israel va fi serios penalizat pentru o astfel de acţiune, dar s-ar putea ca administraţia Obama să tergiverseze suficient de mult pentru ca israelienii să ajungă la concluzia că nu au altă opţiune. Foarte probabil că va fi un război major dacă vor ataca. Nimeni nu ştie, aşa cum ai spus. Dar este probabil, iar Israel ar putea să plătească un preţ foarte greu.
În cazul în care israelieni fac acest lucru, Occidentul ar trebui să îi sprijine şi să se asigure că aceasta va însemna sfârşitul guvernului iranian. Doar o lovitură urmată de retragere nu va rezolva nimic.
MJT Şi dacă israelienii ar distruge Gărzile Revoluţionare? Cum ar reacţiona poporul iranian la asta?
Reza Kahlili Acest lucru ar fi foarte diferit de simpla distrugere a instalaţiilor nucleare. Aş spune că orice putere care ar înfrunta Gărzile Revoluţionare va găsi simpatie din partea poporului iranian. Chiar şi Israel.
MJT: Iranienii nu urăsc Israelul, la modul în care o fac arabii.
Reza Kahlili Nu. Este foarte diferit. Noi avem membri de familie care sunt evrei. Aceasta nu a fost o problemă pe timpul Şahului. Poporului iranian nu urăşte Israelul, asa cum o fac în ţările arabe. Noi nu suntem arabi. Perşii sunt foarte diferiţi de arabi. Sunt sigur că tu ştii asta.
MJT Oh, da.
Reza Kahlili Există animozitate între perşi şi arabi. Vreau să spun, nu cred că e ceva în neregulă cu arabii, nu vreau să par un rasist, suntem toţi oameni, dar iranienii simt animozitate faţă de arabi, chiar mai mult acum, după revoluţie.
MJT: De ce mai mult acum? Din cauza războiului dintre Iran şi Irak sau din cauza politicilor de arabizare ale lui Khomeini?
Reza Kahlili Din cauza religiei. Iranienii cred că ceea ce mulahii au adus în Iran este religia arabilor. O mulţime de funcţionari iranieni au trăit în Irak şi Siria pentru atât de mulţi ani incât au ajuns să vorbeasca araba mai bine decât persana.
În plus, clericii au atacat continuu patrimoniul nostru persan. Fiecare obicei al iranienilor este înlocuit cu un obicei arab. Acesta este un lucru pe care iranienii îl resping cu adevărat.
MJT Să presupunem că preşedintele Barack Obama te invită la Casa Albă şi spune, „Reza, am nevoie de sfatul tau? Ce trebuie să fac?” Ce i-ai spune?
Reza Kahlili l-aş spune că ar trebui să facă următoarele, şi aceasta este doar opinia mea, în mod evident.
Imediat, ţările occidentale ar trebui să taie toate liniile de transport maritime şi aeriene si să-i deporteze pe toţi iranienii în funcţii conectate la guvernul iranian. Aceştia sunt membri ai forţelor Quds. Sunt baieţii de informaţii. Deportaţi-i. Opriţi exportul de petrol rafinat către Iran. Ei se bazează pe această resursă.
Încolţiţi ţara şi daţi-le un ultimatum. Iar dacă guvernul iranian nu renunţă la programul său, eliminaţi-l. Nu permiteţi ca această ţară să se înarmeze nuclear. Sancţiunile nu vor rezolva nimic.
În cel mai rău caz, dacă există o confruntare militară, nu invadaţi ţara. Nu distrugeţi ţara. Anihilaţi Gărzile Revoluţionare. Dacă scoateţi din funcţiune Gărzile Revoluţionare, acest guvern nu poate rezista 24 de ore.
Cunoaştem toate bazele lor. Îi ştim pe toţi ofiţerii lor. Ştim toate clădirile. În cazul în care se deplasează în convoaie, eliminaţi-i. Şi aşa va veni sfârşitul acestui guvern.
MJT [Tăcere lungă.]
Reza Kahlili Este nevoie de mult curaj şi de înţelegere a lucrurilor cu care suntem confruntati acum. Toată această vorbărie despre sancţiuni şi ultimatumuri nu va schimba nimic.
MJT Administraţia nu vrea să audă despre asta. Nimeni nu vrea să audă aşa ceva. Chiar şi mie îmi este greu să îmi imaginez că se va întâmpla aşa ceva.
Kahlili Reza Da.
Însă avantajul de a nu mai avea acest regim în Orientul Mijlociu va fi uriaş. Asta ar slăbi Hezbollah, Hamas, Siria, Venezuela [râde], şi va aduce beneficii pentru multe părţi ale lumii.
Va slăbi China şi Rusia şi politicile lor externe. Ar fi imens. Dacă suntem capabili de a realiza acest lucru, nu numai că ar fi fantastic pentru oamenii din Iran, ar beneficia întreaga lume.
Ai citit cartea mea. Ştii unde este inima mea.
MJT Da.
Reza Kahlili Sufăr din cauza poporului meu. Sufăr din cauza a ceea ce am văzut. Sufăr deoarece Occidentul nu înţelege. Nu era nevoie să ies din anonimat, Michael. Am trăit nedetectat. Nimeni nu ştia de existenţa mea. Mă expun astfel pentru a transmite acest mesaj, pentru a suna o alarmă şi în speranţa că cineva va asculta.
În original Our Man Inside Iran’s Revolutionary Guards
13 Comments
Turnofftheglory
9 April 2010Foarte interesant. Ce mai uimeste sunt argumentele foarte plauzibile ignorate de administratie. Sunt sigur ca Reza nu e unic. Sau se poate ca Tel-Avivul sa fie mai receptiv?
Despina
9 April 2010http://karadeniz-press.ro/kara/uniunea-europeana-paradis-fiscal-islamic/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed:+KaradenizPress+(Karadeniz+Press)
Schwarzmann Skinski
9 April 2010http://www.evz.ro/detalii/stiri/avionul-presedintelui-polonez-s-a-prabusit-in-rusia-891882.html
!!!!!!!
emil
9 April 2010Cincinalul in patru ani si jumatate:
Francesco
9 April 2010Ultimul The Rubin Report este intitulat Listen to the Two Best Arab Journalists Warning What A Nuclear-Armed Iran Means si aduce argumente in favoarea tezei lui Reza ca blocarea SUA intr-o politica de „impaciuire” cu Iranul risca sa tranforme regimul ayatholahilor in principalul agent al terorismului international:
toro
9 April 2010Asta e un semn ca nici arabilor nu le convine un Iran nuclear, caci Iranul se va intoarce catre ei mult inainte de a cuceri infidelul occident. What a funny small world we have here ????
vlad
9 April 2010Extrema-dreaptă va fi marea castigatoare în legislativele din Ungaria
Imperialistu'
9 April 2010Eu zic ca Fidezs – dreapta conservatoare – va fi marea castigatoare, Vlade. ???? Va guverna singura, fara socialisti, fara imbecili asemenea Jobbik.
costin
9 April 2010Experts: Nuclear Terrorist Attack on Major City ‘Probable’
costin
9 April 2010Iran: We’ll Be Joining the “World Nuclear Club” Within a Month. . .
Francesco
9 April 2010Ahmadinejad, tantos si curajos in vorbe ca intotdeauna, isi lauda puterea militara la parada de astazi 18 aprilie:
Administratia presedintelui american a primit de la Secretarul Apararii Robert Gates un memoriu secret in ianuarie 2010 in care se arata ca Statele Unite nu au un plan pe termen lung pentru contracararea inarmarii nucleare a iranienilor, desi aceasta tara va putea avea arma nucleara in maximum 2 ani, lucru criticat de fostul candidat la presedintie John McCain:
Pe langa trupe, parada militara iraniana a fost un moment de a arata luimii rachetele Ghadr, Sajjil si Shahab-3, acestea din urma cu o raza de actiune de 2000 de km.
emil
9 April 2010Interviu cu Michael Rubin despre natura pericolelor unui Iran nuclear. Catre final, estimarea unei posibile reactii a Teheranului in cazul in care ar fi confruntat cu evenimente de genul care au dus la caderea lui Ceausescu.
Carmen
9 April 2010extrem de interesant. am mai gasit un articol poate lafel de interesant : http://www.worldchanged.eu/archives/4249/ Felicitari autorilor.