Revista The Economist a publicat graficul de mai jos, care ilustrează fluctuația prețului gazului natural în anii recenți.
În 2008 prețul gazului natural a înregistrat la un moment dat cote foarte apropiate în toate cele trei mari piețe luate în considerare: SUA, Japonia și Europa. A urmat apoi o prăbușire generală a prețului pe fondul crizei financiare din 2008-2009, dar din 2010 se observă o divergență clară între SUA, pe de o parte, și Japonia și Europa pe de altă parte. În SUA prețurile fluctuează pe o pantă descendentă, pe când în Europa cresc. La ora de față gazul natural este de aproape trei ori și jumătate mai scump în Europa decât în America.
Motivul pentru acest decalaj constă în exploatarea prin fracturare hidraulică a zăcămintelor de gaze naturale din depozite de argile șistoase. SUA a extins masiv această exploatare începând din 2008, în timp ce Europa importă mai mult de jumătate (în jur de 54%) din necesarul de energie. E interesant de urmărit și altă evoluție în același interval de timp: în 2008 aproximativ 43% din importul european de gaze naturale provenea de la Gazprom, dar în decembrie 2012 acest procentaj scăzuse la 31.5%. Motivul se află tot în explozia producției de gaz natural prin fracturare hidraulică: scăderea prețurilor de gaz natural în SUA a dus la creșterea ponderei producției de energie de pe urma acestui combustibil, în detrimentul centralelor electrice pe cărbune; prin urmare prețul cărbunelui american a scăzut, iar concomitent o serie de producători de energie din Europa au început să importe cărbune american, devenit mai avantajos decât gazul natural scump de la ruși. Din 2008 încoace importul european de cărbune american a crescut de două ori și jumătate, iar importul de gaz rusesc a scăzut de la 43% la 31.5%. A crescut de asemenea și importul de gaz lichefiat din nordul Africii și Orientul Mijlociu.
Prețurile mari la gaze naturale în Europa se datorează dependenței în continuare considerabile (chiar dacă în scădere) de Gazprom și ipohondriilor ecologice ale Uniunii Europene, iar faptul că nu sunt și mai mari se datorează Americii.
În orice caz, când plătiți factura la gaze nu uitați să mulțumiți și cretinilor care confecționează astfel de materiale:
2 Comments
ioana h
9 May 2013Co-rect!
Iar autorii de asemenea propaganda ( anti-fracking, anti-exploatari in zone protejate ecologic) sunt fals-ecologisti. La basca ii doare pe ei de natura ( sau de voi). Sunt de fapt foarte bine platiti si orientati spre mentinerea unor monopoluri mondiale/regionale ( monopoluri=preturi mari, controlate de cine le detine; mai multi competitori= pret mai greu de controlat, care fluctueaza la concurenta, deci mai mic).
Iaca mecanismul si realitatea:
emil borcean
9 May 2013Facut embed la clipul video, e bine de vizionat in situ. Si adaug si un link la un material despre fizica si politica energiei:
Că Google v-aduce vouă frunze-n buze, lapte-n ţâţe, energie ieftină şi verde