Două titluri importante la Gaudeamus, târgul de carte de la Cluj din aceste zile

Etichete:

Primul titlu, „America” în patru volume („Descoperire – Colonizare„; „Independenţă – Secesiune„; „Expansiune – Criză – New Deal„; „Războiul Mondial – Războiul Rece – Destinderea„) este o apariţie de ultimă oră şi aparţine profesorului Corneliu Nistorescu, cadru didactic la Catedra de Engleză, Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Este titular al cursurilor … …

Primul titlu, „America” în patru volume („Descoperire – Colonizare„; „Independenţă – Secesiune„; „Expansiune – Criză – New Deal„; „Războiul Mondial – Războiul Rece – Destinderea„) este o apariţie de ultimă oră şi aparţine profesorului Corneliu Nistorescu, cadru didactic la Catedra de Engleză, Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Este titular al cursurilor de cultură şi civilizaţie americană şi tutor în cadrul Studiilor Culturale Britanice (BCS) sub patronajul Consiliului Britanic, unde predă un curs de master cu profil de cultură, mentalităţi şi politică britanice
Este membru în American Romanian Society, John Steinbeck Society of America, ESSE şi, mai recent, în PER (Project on Ethnic Relations) cu sediul la Princeton

O Civilizaţie fără Memorie ÎNCETEAZĂ să fie CIVILIZATĂ. O Civilizaţie fără Istorie ÎNCETEAZĂ să aibă IDENTITATE. Fără identitate nu există niciun scop.

Al doilea titlu este o carte cu valoare de document. O altă dovadă a civilizaţiilor paralele contondente şi proba faptului că un om normal nu poate procesa absurdul, nu-l poate desfăşura în toate consecinţele sale pentru a-l asimila fără rest. Astfel ajunge autorul să se gândească la posibilitatea unei farse halucinante şi o acceptă ca secvenţă a realităţii, o asumă şi călătoreşte cu ea aproape până la căderea totală a cortinei peste discernământ. În momentul când se remontează pentru a înţelege, intră în scenă europeanul, produs al gândirii critice, care se leapădă de vălul Mayei şi de hainele progresiste ale Media, haine care tind să încorseteze conştiinţele cele mai vii în demagogia corectitudinii politice.

Îmi pare simptomatică reacţia lui pentru mentalitatea culturii europene faţă-n faţă cu cea de factură orientală: mai întâi ţi se pare incredibil ce se petrece, apoi te aduni şi apelezi la componenta critică specifică mentalului greco-roman.

Dacă ne uităm ce se întâmplă azi în Europa, Statele Unite sau Canada nu este greu să înţelegem de ce o astfel de carte are valoare de document. Este încă un cui în coşciugul demagogiei progresiste setată pe o reeducare (fără agresiunea fizică gen Fenomenul Piteşti) a populaţiei, începând de la aberaţiile curiculei occidentale pentru grădiniţe şi clasele primare şi ajungând la problema subminării autorităţii statului de drept prin acea dictatură a minorităţii în raport cu majoritatea. Toate acestea se petrec sub oblăduirea mentalităţii de stânga. Autorul simte pe propria-i piele (miza cea mare fiind sănătatea mintală) roadele unei civilizaţii dospite în mentalitatea socialistă. Un adevăr rostit de către autor azi la lansare şi care surprinde „normalitatea” unei culturi comuniste, concentraţionare: „În Rusia nu e o ruşine să faci închisoare, acolo e semn că eşti om serios. Toţi oamenii serioşi în Rusia au făcut puţină puşcărie” Prin serioşi am înţeles oameni care au îndrăznit să gândească out of the box.

Pe scurt (mai mult pe blogul său şi în cartea: „Totul e bine, când se termină prost„)

Autorul, clujeanul Walter Ghidibaca încearcă o documentare în Siberia. Trebuia să rezulte un material video: „Hello Siberia!” Mai jos fac embed la promo.
Alături de un cameraman dorea să „cucerească” Siberia într-o Dacia veche de 25 de ani. Realizarea filmului urma să aibă loc pe un traseu de 14.000 km Cluj – Vladivostok. Walter declara presei locale înainte de plecare: „Ne propunem să surprindem imagini din Siberia, locuri inedite, dar şi din oraşele prin care vom trece. Nu mergem la Vladivostok ca să avem de unde să ne întoarcem”.

Cu acea rablă a reuşit să ajungă în 25 de zile la Oceanul Pacific. Aventura a fost istovitoare, iar pe aeroport, la întrebarea ce are în rucsac, Walter aruncă „glumiţa”: „o bombă”. Replica trebuie luată în contextul următor: pe traseu a fost urmărit, chiar hărţuit; pesemne părea suspect un străin ce străbate ţara în Dacia turbo. Pentru că toate păreau greu de crezut, s-a convins pe sine că totul este o farsă a prietenilor din România în colaborare cu o televiziune rusă. Iar la aeroport, istovit, a jucat cartea proastei inspiraţii.

Au urmat 8 luni de detenţie. A fost condamnat la 28 septembrie 2006

Nu ştiu timpul trecut în limba rusă şi nu îmi dau seama ce înţeleg poliţiştii când încerc să-i întreb dacă au anunţat Consulatul Român de arestarea mea. Sunt închis din nou fără să înţeleg ce mi se răspunde. Cer voie să fumez o ţigară. Sunt surprins să fiu lăsat chiar în faţa uşii de intrare. Armele celor care fac de pază şi formalităţile de intrare şi ieşire ale poliţiştilor îmi aduc aminte de realitatea neverosimilă. Sunt în arestul poliţiei! Iuri se uită cu aceiaşi ochi albaştri la mine şi mă aşteaptă să mă conducă după gratii. După vreo oră îmi face semn să-mi iau rucsacul şi să-l urmez. Încep să am un licăr de speranţă. Poate mi se va da drumul. Urcăm din nou în maşină. Când îmi dau seama că nu mergem spre aeroport ci spre oraş, simt că îmi plesneşte capul. Nu pot să cred că este adevărat ce mi se întâmplă! Şi totuşi… Poate este totuşi o farsă! Este ideea care îmi macină mintea în continuare, de-a lungul întregului drum. Ajungem pe o stradă lăturalnică, destul de pustie, lângă o clădire mare.
Poarta metalică în faţa căreia am aşteptat în maşină se deschide cu un huruit greu.

Ce mi-a plăcut la Walter a fost seninătatea în timp ce evoca. Nu s-a umplut de resentiment, dimpotrivă, cred că a cules tot ce se putea din urma unei experienţe traumatizante. Nu ştiu câţi dintre noi am reuşi performanţa aceasta. Şi oricât de mândru ar fi de expediţia către Pacific, marea sa performanţă îmi pare că este tocmai această seninătate înţeleaptă.

Când am pornit să traversez Siberia am luat în calcul toate accidentele posibile, dar nu şi faptul că voi ajunge în închisoare, acuzat de „furnizare de false informaţii teroriste”.

Cea mai hilară teorie legată de detenţia mea la Moscova şi Vladivostok este că în acest timp aş fi fost antrenat de către serviciile secrete ruseşti.

Adevărul este că ceea ce s-a întâmplat a fost atât de straniu, încât şi eu am fost convins că este cu totul altceva decât o detenţie obişnuită.

Tot ceea ce am relatat în această carte este exact ceea ce mi-am amintit. Şi chiar dacă a fost cea mai neplăcută experienţă a vieţii mele, sper că va fi o lectură uşoară şi amuzantă.

Walter Ghidibaca

Vlad P.

Vlad P.

Comentarii

  1. emilSpune:

    Răspunde
    aprilie 16, 2010

    Vlad, ce urmeaza sub linia creionului nu este o traducere, nu-i asa? E tot textul tau, cred… intreb pt ca folosim creionul pentru a delimita textul autorului postarii de un text preluat din alta parte si reprodus in postare.

  2. vladSpune:

    Răspunde
    aprilie 16, 2010

    da Emil, e tot textul meu. delimitam cele doua titluri

  3. DespinaSpune:

    Răspunde
    aprilie 16, 2010

    Vlad
    Foarte interesant .O sa ma uit prin librarii si aici .
    Este foarte frumos si textul scris de tine.Felicitari!
    Mi-a placut:

    „Este încă un cui în coşciugul demagogiei progresiste setată pe o reeducare (fără agresiunea fizică gen Fenomenul Piteşti) a populaţiei, începând de la aberaţiile curiculei occidentale pentru grădiniţe şi clasele primare şi ajungând la problema subminării autorităţii statului de drept prin acea dictatură a minorităţii în raport cu majoritatea. Toate acestea se petrec sub oblăduirea mentalităţii de stânga.”

  4. vladSpune:

    Răspunde
    aprilie 16, 2010

    @Despina,

    mulțumesc de apreciere. cartea o gasesti la editura Eikon. in caz contrar, o vei primi prin posta la un moment dat ????

  5. PataphylSpune:

    Răspunde
    aprilie 16, 2010

    vlad mă alătur felicitărilor, sper să ajung prin iulie-august în țară, destul de puțin probabil să am destul timp să traversez Carpații, poate găsim între timp o modalitate de a discuta, skype mi se pare cel mai convenabil (id-ul e același de la email, dar anunță-mă în prelavabil ???? ). În ce privește cărțile ce apar în România, evident că sînt interesat, să le văd, pipăi, citesc (nu cred că voi abdica vreodată de la umila-mi condiție de învechit aparținător de Galaxia Gutenberg. Sper să-mi reactivez vechile „pile la librărie” (toată viața am avut așa ceva ???? ), dac-oi avea vreodată ghinion să nu pot găsi vreo carte, promit să îngroș obrazul și să cer ajutor de la tine, Despina, sau alt prieten… Auguri!

  6. emilSpune:

    Răspunde
    aprilie 16, 2010

    Pataphyl si ceilalti din America de Nord care trecem pe aici – Panseluta, Dr. Pepper, Transilvania – exista o librarie romaneasca in Montreal. Are o locatie reala, dar si una virtuala, iar partea buna este ca puteti comanda carti prin posta de la ei… preturile sint la nivel de America de Nord, deci intre 15 – 25 dolari, in general. Dar, mai ales, au o multime de titluri.

    Libraria Pagini Romanesti

  7. PataphylSpune:

    Răspunde
    aprilie 16, 2010

    emil, mulțumesc, am folosit-o de cîteva ori, chiar am observat că oferta e mult mai bogată acum!

  8. mariusSpune:

    Răspunde
    aprilie 16, 2010

    Cei care vor sa citeasca weekend o carte buna, pot gasi pe librarie virtuala, una din cele mai noi librarii din Romania, cu o spectaculoasa oferta, de carti de la cele mai consacrate editrui, va ofera peste 10.000 de titlurii de carte.

  9. dr pepperSpune:

    Răspunde
    aprilie 16, 2010

    ???? cand am citit librarie m’am gandit automat la biblioteca.
    multumim emil.

  10. vladSpune:

    Răspunde
    aprilie 16, 2010

    Pataphyl, mulțumesc.

    orice titlu te interesează, let me know. ????

  11. Imperialistu'Spune:

    Răspunde
    aprilie 16, 2010

    francezii, aceiasi fanfaroni care tremura de frica arabilor si se iau de romani pornind de la apucaturile tiganilor din Romania: salutul romanesc.

    Si cica asta ar fi fost raspunsul alor nostri pe Le Monde: http://zone-h.org/mirror/id/10560479 . Nu imi plac vandalizarile virtuale, dar e bun.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *