Fapte de cronică
Aldo Togliatti s-a stins zilele trecute în Villa Igea, un ospiciu privat din Modena. Era închis acolo din anul 1981 când, la un timp după moartea mamei Rita Montagnana, nu se mai putea descurca singur. Aldo s-a născut în anul 1925 pe 29 iulie, chiar în ziua în care tatăl său ieşea după 4 luni de pedeapsă din închisoarea Regina Coeli. Părinţii Palmiro Togliatti şi Rita Montagnara, căsătoriţi din anul 1924, l-au luat cu ei la Moscova în 1926 şi l-au crescut mult timp în hotelul Lux – nume prin nimic proletar -, unde erau ţinuţi reprezentanţii Cominternului. Tatăl Palmiro era şeful Partidului Comunist din Italia din anul 1927, iar mama Rita participase la congresul de formare a partidului în anul 1921. Între anii 1936 şi 1938, Rita Montagnana s-a aflat în Spania, alături de soţul său trimis de Internaţională Comunistă pentru a coordona sprijinul pentru guvernul republican. Se povesteşte că în acei ani Treizeci Teresa Noce l-a întrebat pe fiul lui Togliatti: „Aldino, de ce eşti aşa de trist?” „Nu ştiu, răspunse Aldo, dar spune-mi de ce celelalte mame şi ceilalţi taţi stau cu copiii lor iar eu sunt mereu singur?”
Un băiat tăcut, dificil şi studios, aşa l-au caracterizat contemporanii pe Aldo Togliatti. A obţinut o diplomă în inginerie la Moscova şi s-a întors în Italia în anul 1945 când s-a înscris la Politehnica din Torino. Nu a reuşit să termine studiile şi a lucrat până în 1951 când a fost trimis în URSS pentru tratament. Cu un an mai înainte i se pusese un diagnostic teribil: schizofrenie. Despre fiul Aldo care-i semăna foarte mult fizic, Palmiro Togliatti a spus că a citit o mulţime de cărţi, dar că era tăcut şi se ferea de ceilalţi. Tatăl îi scria scrisori afectuoase, dar oarecum distante fiului aflat în tratament. Cucerit de Nilde Iotti în 1946 care era cu 27 de ani mai tânără că el, Palmito Togliatti a părăsit-o pe soţia Rita Montagnana, decizie greu de acceptat pentru militanţii partidului. Dar PCI (Partidul Comunist Italian) a mers înainte, la fel că şi Togliatti alături de Nilde Iotti. Tânărul Aldo a suferit enorm la aflarea vestii despărţirii părinţilor în 1948 şi este posibil ca acest fapt să-i declanşat boala. A rămas cu mama sa până la moartea ei în 1979.
Massimo Caprara, fost secretar al lui Palmiro Togliatti povestea într-una din cărţile sale că Aldo i-a spus cândva la Praga: „Nu am fost niciodată copil”. Caprara vorbea şi de „muntele de tacere” dintre Aldo şi tatăl său, băiatul fiind doritor de o afecţiune pe care nu avea de unde să şi-a procure.
Cuplul Palmiro Togliatti şi Nilde Iotti au adoptat un copil orfan, pe Marisa Malagoli, către care şi-au canalizat întreaga dragoste de care au fost capabili. Palmiro Togliatti a murit în anul 1964, la Ialta în Crimeea, în urma unei hemoragii cerebrale; fosta sa soţie Rita Montagnana a părăsit viaţa politică în anul 1958 dedicându-se îngrijirii fiului.
Inamicii politici l-au numit pe Palmiro Togliatti Il Migliore, Cel mai Bun. A fost cel mai bun în osanalele pe care le-a înălţat lui Stalin şi comunismului estic. Se spune că de bucurie a băut un pahar de vin roşu când a aflat că se luase decizia invadării Ungariei în 1956. De altfel, a şi votat pentru executarea lui Imre Nagy, fostul secretar al Partidului Comunist Ungar.
Un ziarist băgăcios l-a redescoperit pe Aldo Togliatti în 1993 la Villa Igea unde era cunoscut ca Aldo, fără numele de familie pe care nimeni nu avea voie să-l rostească. Aldo îşi ducea existenţa fumând, plimbându-se şi jucând şah singur. Secretomania comunistă acţiona şi într-o societate democratică, chiar după căderea Zidului din Berlin. Era un pacient liniştit care îşi rezolva cuvintele încrucişate şi citea în rusă şi italiană, iar săptămânal era vizitat de vărul său Manfredo Montagnana, de soţia sa Nuccia şi, până în 2003, de vechiul militant comunist Onelio Pini.
Solidaritatea şi dragostea de familie comunistă
Dacă-l întrebi pe un stângist de orice afiliere care este valoarea socială definitorie pe care încearcă în mod programatic să o instituţionalizeze, el îţi va răspunde aproape cu siguranţă că este solidaritatea, pe care o vede ca un fel de extindere a dragostei din familie. Îţi va recita din ultraspecializaţii critici moderni ai „societăţii de consum”, un Adorno, un Habermas, un Marcuse sau oricare alt pescuitor recent în zoaiele marxismului că salvarea oamenilor din ghearele alienării capitaliste se face dacă acceptăm responsabilizarea tuturora în faţa eşecului sau nenorocului unora din membrii ei.
Palmiro Togliatti, unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai comunismului italian şi european, a demonstrat că frumoasa definiţie a familiei ca fiind celula de bază a societăţii era valabilă ca slogan pentru mase, şi atât. Nu este nici primul lider comunist şi nici ultimul care a lăsat în urmă o istorie urâtă, cu meandre şi victime inocente.
Stă mărturie viaţa celui care a locuit în cameră 227 din Villa Igea: cetăţeanul Aldo, cel fără nume de familie.
Link-uri:
Corriere della Sera
Segnalo
Il Resto del Carlino
Wikipedia – Palmiro Togliatti.
20 Comments
viviana
19 July 2011nu era nici un secret, in Italia cine vrea sa stie… stie. Mussolini are si el cel putin o poveste asemanatore in biografia sa … si atunci? Ipocrizia e de stanga cum e de dreapta, atat si nimic mai mult.
Vlad M.
19 July 2011Viviana, pentru informatia dumitale:
1. articolul este despre viata fiului unui lider comunist italian, Palmiro Togliatti;
2. Benito Mussolini a fost si a ramas un om de stanga; fascismul e de stanga, nu de dreapta, de dreapta fiind doar conservatorismul, o anti-ideologie par excellence care se opune ideologizarii realitatii, utopiei si Omului Nou creat dupa sabloane ideatice ale unor radicali nemultumiti ca lumea este imperfecta.
Vlad M.
19 July 2011Get your facts straight, warpguy (mai nou cunoscut ca Viviana) inainte de a te implica in discutie. ????
viviana
19 July 2011vezi (controleza) ca am folosit intotdeauna aceilasi e-mail … Elementar Watson! (sau trebuie sa-ti fac un desen?)
asculta baiatul, de ce pierzi mata timpul cu moliile astea de stanga si nu scrii cate ceva, acum ca sunt proaspete stirile, despre Murdock ca sa intelegem si noi daca ai ceva in cap care nu-i copiat (de nu stiu unde iti place tie) din propaganda curenta. Ar fi o proba, ce zici … te arunci sau iti e teama ca-ti rupi gatul? Gandeste… inca un pic si poate ajunge si in USA si atunci sa te tii!
Vlad M.
19 July 2011Asculta baiatu’ Viviana (identitate sexuala incerta?), scriem numai despre ce dorim, ‘nteles? Nu-ti convine, stii ce site iti recomandam, asa ca nu ne mai face sa ne pierdem vremea. ????
Cum a ramas cu fascismul?
viviana
19 July 2011aha, vrei sa-mi bagi pe gat o faimoasa carte care sustine ca fascismul e de stanga ! Nu tine, nu ma intereseaza mai mult decat am citit cand a aparut si dovada sta ca nu-mi aduc aminte nici numele autorului.
Pacat ca vrei sa pierzi cu tot chipul un moment ca acesta. Sa vorbesti de Murdoch (a decis timp 30 de ani) astazi iar nu maine e o ocazie pe care n-ai sa o gasesti a doua oara in viata … daca tot vrei sa scrii iar nu sa-ti pierzi timpul ca un papagal.
Vlad M.
19 July 2011Viviana/ warpguy, fascismul e de stanga, iar Mussolini a fost si a ramas un socialist. Ca ti-e nu iti convine aceasta realitate pentru ca iti darama pretioasele iluzii care te tin in viata si astfel preferi sa ramai in amarata dumitale ignoranta, asta este cu totul altceva. Trebuie sa aveti si voi, socialistii, un motiv pentru a trai. Daca socialismul nu salveaza pe nimeni, importante e ca sistemul capitalist degenereaza in fascism… Asta v-au invatat tovarasii, asta ati bagat si voi in capsor. ????
Mih
19 July 2011Merita citit/citat:
Madame Blogary
Alexandru Hâncu
Prietenilor mei de dreapta, care sînt de stînga
Tuesday, July 19th, 2011
Liv St Omer
19 July 2011Cutremuratoare, povestea lui Aldo, imi aduce aminte de articolul acela cu sentimentalismul totalitar…..c’est a croire que ces gens-la n’en sont pas capables, stiti voi melodia aia, cu „i hope the russians love their children too”.
Recapituland:
-socialistii, comunistii-de stanga
-fascistii-de stanga
-nazistii-tot de stanga (=national-socialisti)
-liberalii-iar stanga
Ce mai ramane, la dreapta, in afara de conservatori? Adevarat, Vlad, singura „ideologie” non-ideologica, empirica, mai degraba. Pacat ca, nowadays, trebuie sa strabati prin muntele de non-informatie si de minciuni ca sa afli asta.
Poate ca n-ar strica inca niste Alain Besancon, poate completat/adaugit si cu ceva Raymond Aron.
Vlad M.
19 July 2011Prietenilor mei de dreapta, care sînt de stînga
Scorpion
19 July 2011@Vlad M.
Lucian Boia are dreptate cand considera ca, in contextul statelor traditionale, totalitarismele nu pot aparea (Hitler ar fi fost de neimaginat in Germania lui Bismark, iar partidele antisemite aveau, impreuna, sub 3% pondere in Reichstag in acea vreme) .
Dimpotriva, chiar si in absentza unor ideologii suport (precum marxismul), totalitarismul poate foarte usor aparea pe fondul prabushirii unui sistem de guvernare traditional, asa cum s-a intamplat in Frantza teroarei iacobine, din 1792-1794 .
calehari
19 July 2011Povestea Zoiei Lesceova : “ Iar Zoia Lesceova a reusit sa-si surclaseze intreaga familie . Iata cum s-au petrecut lucrurile. Tatal, mama, bunicul, bunica- toti i-au fost razletiti prin diferite lagare pentru credinta in Dumnezeu. Iar Zoia avea doar zece ani.A fost bagata intr-o casa de copii( regiunea Ivanovo).Aici a declarat ca nu-si va scoate nicicand de la gat cruciulita pe care mama ei i-o daduse la despartire.Si ii lega nodul mai strans ca sa nu-i fie luata in timpul somnului. Lupta a durat multa vreme. Zoia dobandise indaratnicia exasperarii: n-aveti decat sa ma sugrumati si sa mi-o smulgeti cand voi fi moarta ! Atunci, ca recalcitranta la educatie, a fost trimisa intr-o casa pentru copii defectivi. Aici deja era o lume de lepadaturi, chistocii depaseau ,prin purtarile lor, tot ce s-a scris in acest capitol ( Chistocii- Arhipelagul Gulag ). Lupta pentru cruciulita a continuat. Zoia s-a tinut tare: nici aici n-a invatat sa fure si nici sa improaste vorbe murdare. “ Fata unei femei atat de sfinte ca mama mea nu poate fi delicventa de drept comun.Mai bine ma fac politica, asa cum a devenit toata familia mea.”
Si a devenit politica! Cu cat educatorii si radioul il proslaveau mai mult pe Stalin, cu atat mai bine isi dadea seama, in sinea ei, cine era responsabil de toate nenorocirile ce cazusera asupra lor.Si ea, care nu se lasase antrenata de comportamentul comunistilor, ii tragea acum dupa sine! In curte se inalta o statuie standard, din ghips a lui Stalin. Pe ghipsul acela au inceput sa apara inscriptii injurioase si obscene. ( Chistocilor le place sportul ! Important e doar sa-i orientezi pe directia cea buna). Administratia vopseste statuia, organizeaza pinde, anunta Ceka. Dar inscriptiile continua sa apara si copiii rad in hohote. In sfarsit, intr-o buna zi capul statuii a fost gasit in tarana, rupt de pe trunchi, iar in craniu-rahat.
Act terrorist! Si-au facut aparitia cekistii. Au inceput , dupa toate regulile, interogatoriile si amenintarile: “ dati-ne banda de teroristi, altfel va impuscam pe toti pentru teroare ! “( Mare lucru pentru ei sa impuste 150 de copii acolo; sa fi aflat INSUSI, chiar el ar fi dat o asemenea dispozitie)
Nu se stie daca pustii au rezistat ori au cedat, dar Zoia Leosceva a declarat:
Eu singura am facut toate astea! La ce altceva e bun capul lui papasa?
Si a fost trimisa in judecata. A fost condamnata la PEDEAPSA CAPITALA, fara ca pe vreunul dintre judecatori sa-i apuce rasul. Dar, in virtutea inadmisibilului umanism al legii privind reintroducerea pedepsei cu moarte ( 1950), executia unei fetite de 14 ani nu era tocmai pe linie. Si de aceea i s-au dat 10 ANI ( de mirare ca nu 25). Pana la 18 ani a stat in lagare obisnuite, dupa- in lagare speciale. Franchetea si limba ei nesupusa i-au adus in lagar o a doua condamnare ( 10 ani ) si, pare-se chiar o a treia.
PARINTII SI FRATII ZOIEI FUSESERA DEJA ELIBERATI, CAND EA MAI ZACEA INCA IN LAGAR. “
“ Cutremuratoare povestea lui Aldo “, un copil NEGLIJAT de parintii sai, un copil NEGLIJAT de cei care erau ocupati sa inchida si sa ucida copii. In Rusia lui Stalin “ recordul “ la povesti cutremuratoare a fost detinut, dupa marturia lui Soljenitin, de un copil care a fost condamnat la varsta de 6 ANI. Aldo a fost doar un copil NEGLIJAT de parinti, asa cum au fost si vor fi, zeci si daca nu, sute de milioane de cazuri.
M-ar fi miscat povestea lui Aldo, daca si-ar fi vazut parintii arestati si aruncati intr-un lagar si el ar fi avut soarta lor, dar in alt lagar, pentru ca asa era regula.Daca i s-ar fi intamplat chestia asta , nu l-ar mai fi gasit nimeni la Villa IGEA , peste ani, fumand . jucand sah si dezlegand cuvinte incrucisate.
Chiar, oare ce-o mai face Zoia Lesceova ?
Vlad M.
19 July 2011Calehari, fii drept si judeca in consecinta. Copilaria distrusa a unui copil nu anuleaza copilaria distrusa a unui altuia.
calehari
19 July 2011Vlad @13. Am de gand sa scriu despre copilaria distrusa a fiicei lui Stalin si pe urma despre coplilaria distrusa a printisorului Nicu si a bietei Zoe. Si daca si atunci voi mai fi considerat nedrept, promit sa mai gasesc exemple de copii ” amarati”, despre copilaria carora sa scriu. Asta pana cand am sa intru si eu in randul lumii si am sa incep sa pun semnul egalitatii intre nefericirile copiilor lor si groaznicile tragedii prin care au trecut multi, din nefericire prea multi copii de pe atatea si atatea meleaguri blestemate de ciuma comunista!
Vlad M.
19 July 2011N-ai citit articolul lui Francesco, iar daca l-ai citit, nu l-ai inteles din moment ce poti formula un astfel de raspuns. Daca rafuiala ta este cu un om care nu a facut rau nimanui si s-a imbolnavit de schizofrenie la 20 de ani, dupa o copilarie distrusa de tatal sau comunist*, e treaba ta. Scrie ce vrei despre cine vrei, dar nu te lua de un om care a stat inchis 30 de ani intr-un ospiciu si se juca singur pentru ca o luase pe aratura. Este sub tine.
* Nu cred ca trebuie sa iti explic ca poti fi mutilat pe viata sufleteste si fara a fi trecut prin lagar.
calehari
19 July 2011Eu nu m-am luat de bietul Aldo, nu ma RAFUIESC cu el, nu-mi pasa de schizofrenia lui si imi este total indiferenta copilaria lui ” distrusa ” de tatal comunist, Stii de ce ? Pentru ca nu sunt un sfant ! Sunt un biet om care am trait 36 de ani SUB EI si neamurile lor. Pentru ca am vazut si am trait, mult mai putin decat au vazut si au trait altii, dar indeajuns ca, si acum dupa 21 de ani sa-i urasc din tot sufletul pe ei si pe neamul lor, in vecii vecilor ! Cat suflet mai am in mine il pastrez cu sfintenie pentru victimile lor si nu am de gand sa-l ” impart ” cu ” victimile” din familiile lor ! Imi pare rau, si ti-o spun cu sinceritate si tristete, de data asta, nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda ! Te inteleg cum gandesti si ti-as da dreptate, daca as putea sa ma detasez , sa uit , ce am trait ! Din nefericire, ar spune unii, eu spun insa din fericire, nu pot sa uit !
Vlad M.
19 July 2011Bine, Calehari, dar sa nu uiti ca exact asa gandesc si aceia care nu vad dincolo de crimele nazismului. Se concentreaza numai pe ce ii doare. Asa nu mai vad ca exista crimele nazismului ori ca poporul german a suferit la randul sau nenumarate nedreptati si a fost victima a nenumarate crime.
calehari
19 July 2011Vlad M @17. Da prietene! Ai pus punctul pe i! Ai mare dreptate aici si stiu la ce te referi. Din pacate, din nefericire,marea majoritate a oamenilor sunt de un egoism feroce: se concentreaza numai pe ce ii doare.
Hongse
19 July 2011„Dosarele de cadre” care-i urmăreau pe copii cu părinţi de origine nesănătoasă până la a enşpea generaţie, este apanajul comuniştilor. Lasă-le lor monopolul ăsta… Aldo Togliatti (prima oară când aud de acest nume) n-a avut nicio vină.
Calehari, da, chiar ar fi interesante nişte articole despre copii şi nevestele lui Stalin…
Liv St Omer
19 July 2011Calehari, ca sa nu ma intelegi gresit:
ma cutremura la fel de mult povestea fiului ca si indiferenta tatalui. Despre Togliatti, chiar daca era comunist, pentru ca era italian, vestic, din „occident”, aveam o parere mai buna (in mod evident, gresita).
Ma cutremur, apoi imi trece. No biggy.