Coruptia inseamna furt. Mita inseamna furt. Pentru Adrian Severin, probabil cel mai notoriu corupt din Parlamentul European, furtul e un mod de viata. Furtul are beneficii evidente, desi presupune tot mai multe riscuri. Juniorii, ideologii #unitisalvam de la Miliția Spirituală și Criticatac sunt cu ochii la beneficii si se pregatesc sa-si asume riscurile. “Toate Partidele = Aceeasi Mizerie, dar ce bine le zice Severin!”
1. “mita este unul dintre liantele sociale şi elementele cele mai importante ale unei societăţi structurate şi ierarhizate social aşa cum este România. […] mita, elementul central a ceea ce occidentalul numeşte corupţie, un soi de lege nescrisă, este mult mai importantă şi semnificativă în societatea românească decît toate legile scrise care, în mare parte la noi, sînt aleatorii şi negociabile” (V. Ernu – noua stanga criticatac)2. “coruptia e un termen occidental, pana la urma… ceea ce noi numim coruptie e un tip firesc de structurare a retelelor sociale. trebuie sa vedem daca nu cumva putem in mod constructiv sa valorizam aceasta determinata culturala pentru societatea noastra si sa nu mai incercam atat de tare sa lucram cu categorii occidentale” (Ruxandra Ivan – noua stanga militiaspiriatuala)3. “demonizarea Romaniei pe tema coruptiei trebuie incadrata in aceasta actiune vasta a super-entitatii mitologice denumita occident de a-si defini identintatea consonant cu inclinatiile sale narcisiste, prin contrast cu o entitate tot mitologica si eminamente rea, numita orient” (Adrian Severin – vechea garda pesede)
sursa (2 si 3):
Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.
1 Comment
Theo Hahn
21 June 2014Asistăm aici la un atac ideologic grotesc și aiuritor împotriva temeiurilor civilizației în general și ale civilizației iudeo-creștine (deci occidentale și capitaliste) în special. Ceea ce este vizat ține de o diferență nucleară care vertebrează societatea occidentală. Această diferență se numește în limbaj filosofic „diferență ontologică”. Iar ea se actualizează în multe feluri în comunitatea umană. Unul dintre aceste feluri este diferența dintre adevăr și fals; altul, cea dintre bine și rău; altul, cea dintre un individ și alt individ; altul, cea dintre două proprietăți particulare; altul, cea dintre stat și cetățeni; altul, cea dintre proprietate privată și proprietate publică.
A încerca o redefinire a mitei și a corupției în termenii unor prestidigitații antropologice gratuite și false (afirmația că mita și corupția aparțin culturilor societăților asiatice în mod definitoriu este o tâmpenie hermeneutică tipică pentru anumite tipuri de sociologi) e un atac la adresa moralei unei nații. Un atac la adresa nucleului său celui mai intim. Pe cât e de idioată încercarea, pe atât de periculoasă e pentru o țară ca România și pentru numeroși cetățeni ai ei care încă nu și-au revenit din experimentul comunist și confundă adesea proprietatea altuia cu proprietatea proprie.
Dacă li se pare că furtul ar trebui normalizat, aș propune să se normalizeze în primul rând în ceea ce îi privește pe cei care susțin această normalizare. Propun, deci, tuturor celor care susțin furtul ca ceva normal din punct de vedere moral și etic să își lase proprietatea încălcată și jefuită de ceilalți și să aibă, în această privință, o atitudine pașnică și împăciuitoare. Care să facă uluitoarea diferență față de atitudinea încrâncenată, răzbunătoare și militantistă a DNA-ului. Tovarășii (Komint)Ernu, Ruxandra Ivan și Adrian Severin să fie, așadar, deposedați de proprietățile pe care le au. E clar că dânșii își dau deja acordul și nu au nimic împotrivă, având în vedere ceea ce au declarat.
De asemenea, trebuie să le atragem atenția tovarășilor asupra faptului că discursul lor este unul perfect nul. Căci ei fac o critică a Occidentului și a pretinsului exclusivism subiectiv și narcisist a poziției „curate” a acestuia.
Desigur, o astfel de critică a unei poziții pretins unilaterale a Occidentului vine din partea cuiva care, la rândul său, trebuie să pretindă o poziție obiectivă, adevărată, care deosebește între bine și rău, adevărat și fals, propriu și impropriu.
Or, o astfel de poziție obiectivă și adevărată este negată de către respectivii tovarăși prin definiție, căci ei atacă tocmai discursul Occidentului prin care se face deosebire între bine și rău, adevărat și fals, propriu și impropriu.
Deci discursul acestor tovarăși nu e altceva decât o reîntoarcere la sofismul antic cel mai dement și banal, în același timp. Acest gen de indivizi nu au auzit nici măcar de Epimenides care-și tăia singur craca de sub picioare când, cretan fiind, spunea: „Toți cretanii mint”. După cum vedem, paradoxul mincinosului în plină simptomatologie clinică.