Cine crede că Rusia se ţine doar de militărie, se înşeală. Rusia se ocupă şi de comerţ şi de siguranţa alimentelor. Evident, are un stil propriu în ambele domenii, pe care le combină creativ în folosul consumatorilor (de avantaje ale regimului lui Putin).

Și grija pentru consumatori e veche. Deja înainte de primul val de aderare a ţărilor Est Europene, în 2004, Rusia se plângea de ineficienţa sistemului european de control al siguranţei alimentare şi ameninţa cu blocarea schimburilor cu anumite produse pe motivul că în noile ţări UE controlul era neperformant şi ar fi existat riscul ca produse controlate insuficient în acele țări să ajungă pe selecta piaţă rusă. Figura s-a repetat oarecum asemănător şi la aderarea României şi Bulgariei, în 2007, şi după aceea, cu anumite variaţii, în cazul unor alerte şi crize alimentare. De fiecare dată Rusia a recurs la amenințări și/sau la măsuri nejustificate sau excesive de restricţie şi, în schimbul continuării comerţului, a încercat să stabilească certificări suplimentare, înţelegeri sau protocoale bilaterale cu statele UE, ca şi cum nu ar fi existat regulile pieţei interne și ale OMC.

Mai recent, Rusia se plânge şi de consultanţa greşită pe care ar fi primit-o de la UE şi SUA înainte de aderarea sa la OMC, în urma căreia structura serviciilor veterinare a fost prea mult descentralizată și s-a slăbit astfel capacitatea de reacţie la crize. De parcă transformarea respectivă nu ar fi trebuit să fie gândită, pusă în practică şi monitorizată de ruşi și de parcă e de crezut că poate exista un serviciu veterinar centralizat eficient de la Vladivostok până la, iată, de curând, Simferopol.

Anul acesta, Rusia și-a închis piața pentru importurile de porci, carne proaspătă de porc și unele produse din porc din UE, blocând aproape 25 % din exporturile totale ale UE. Măsura a fost luată în urma identificării a patru cazuri izolate de pestă porcină africană la porci mistreți în zona granițelor Lituaniei și Poloniei cu Belarus. La 8 aprilie a.c., UE a atacat interdicția la OMC https://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-389_ro.htm . De notat că virusul de la porcii din Polonia şi Lituania provine cel mai probabil din Rusia, unde, din 2007 până acum, s-au înregistrat în jur de 600 cazuri la mistreți și 400 focare la porcii domestici.

Acum câteva zile, Rusia a introdus un embargo temporar şi împotriva produselor de porc din Republica Moldova. AgroRomânia notează că ”măsura nu îi va afecta foarte tare pe producatorii de peste Prut, ţinând cont de faptul ca anul trecut, Moldova a exportat în Rusia doar trei tone de mezeluri, procesate de doi producători. (…) Concret, exportatorii din R. Moldova sunt acuzaţi că ar fi încercat să „spargă embargoul” impus de Rusia ţărilor europene, exportând produse din carne de porc provenite din aceste ţări, prezentate ca fiind produse fabricate în Moldova. (…) Pentru a lămuri situatia, o delegaţie a Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor de la Chişinău a fost trimisă la Moscova”, care, după negocieri, a declarat că este dispusă să semneze un protocol comun pentru reglementarea acestui tip de exporturi. Să nu ne grăbim însă să îi catalogăm în vreun fel pe fraţii de peste Prut. Pusee de împăciuitorism se întâlnesc şi la case mai mari. În februarie, în zilele în care Kievul fierbea, la sediul Rosselkhoznadzor de la Moscova se perindau vest-europeni dispuşi să uite de solidaritatea europeană (cea dinăuntrul UE, nu cu ucrainenii) şi să semneze acorduri bilaterale cu ruşii https://www.lafranceagricole.fr/actualite-agricole/embargo-russe-sur-le-porc-bruxelles-veut-resserrer-les-rangs-face-a-moscou-84842.html .

Inutil de adăugat că atât serviciile veterinare, cât şi „porc-oligarhia” rusă, încremenite în gândirea centralistă şi etatistă https://www.businessinsider.com.au/putting-the-squeeze-on-russias-miss-piggy-a-pork-oligarchy-in-the-making-2013-2, nu sunt imune nici la corupţie. În 2011, Serviciului federal pentru supraveghere sanitară şi fitosanitară fusese clasat pe locul al patrulea pe lista celor mai corupte autorităţi din Rusia, fiind depăşit în competiţia şpăgilor doar de Serviciul federal antimonopol, Ministerul de interne şi Serviciul federal pentru migraţie.

Şeful serviciilor veterinare este considerat un „un corupt notoriu” https://www.undercurrentnews.com/2014/02/03/russian-veterinary-head-notoriously-corrupt-reveal-wikileaks-documents/, iar superiorul său, şeful Rosselkhoznadzor a fost implicat, potrivit presei ruse, în numeroase afaceri dubioase https://www.rumafia.com/person.php?id=1915 .

Acestea nu sunt vești bune pentru România, care nu e străină de corupție și e vulnerabilă din punct de vedere geografic la pesta porcină africană. Riscurile nu sunt legate doar de cacealmale cu achizițiile sau cu compensarea animalelor sacrificate, de incompetența ziariștilor ale căror cunoștințe biologice nu depășesc clasa a șasea sau de demagogia politicienilor. O criză legată de o boală majoră a animalelor e însoțită deseori de măsuri drastice care pot atinge libertățile cetățenești, ca restricții de mișcare, înregistrarea animalelor și a mișcărilor de animale (deci și o supraveghere a proprietarilor), perturbări ale pieței, etc.