Elaborarea unui articol critic la adresa lui H.-R. Patapievici ar fi trebuit să-i impună, chiar şi unui publicist multilateral ca Valentin Protopopescu, o mai bună doză de discernământ şi maturitate în ceea ce priveşte utilizarea unor noţiuni, precum şi o ţinută morală pe care numele Revistei Cultura îl reclamă prin definiţie. În articolul Udrea, între Patapievici şi political correctness, Valentin Protopopescu îl citează pe H.-R. Patapievici – pe care-l numeşte „avocat din oficiu al personajului politic Elena Udrea” – care reproşa celor care o detestă pe Elena Udrea tratamentul public ca obiect sexual la care o supun, fără să fie puşi la punct de către cineva. Aparent involuntar şi tot aparent de bună credinţă, Valentin Protopopescu consideră că observaţia lui H.-R. Patapievici este justă, dar că protestul explică doar într-o mică măsură „contextul invocat”.

De aici, din acest punct de inversiune pleacă partea de fond a articolului lui Valentin Protopopescu, care a folosit numele lui Patapievici doar ca bilet de intrare, oferindu-ne pe mai departe deliciile tribulaţiilor sale referitoare la valoarea corpului Elenei Udrea, a farmecului şi a farmecelor sale, în contrast cu non-valoarea de facto a inteligenţei şi caracterului ministrului turismului. Dacă lupul îmbrăcat în piele de oaie se manifestă tot ca un lup, tot aşa şi Valentin Protopopescu, de sub masca jovialităţii judecăţii nepartizane şi baţoşenia ţinutei moralistului, el poate fi desluşit în cheie freudiană ca un admirator, ca un tânjitor după farmecele feminine aflate la superlativ.

De la bun început Valentin Protopopescu leagă ascensiunea Elenei Udrea de numele lui Traian Băsescu. Nimic nou sub soare până aici, ce este nou abia acum începe prin afirmarea implicării şi a altor politicieni bărbaţi din staff-ul PDL în protejarea Elenei Udrea. Nimic mai savuros şi demn de lecturile de noapte din Playboy decât acest citat din articolul lui Valentin Protopopescu:

“Dacă e să fiu întrebat, voi răspunde cinstit că nu cred că Elena Udrea a fost amanta lui Traian Băsescu. Sunt absolut convins că ea nu a trecut la act. Pe de altă parte, mi se pare verosimil că tânără femeie să fi făcut avansuri simbolice unor puternici ai vieţii noastre politice, printre care îi includ, cu voia d-voastră, şi pe şeful statului. Şi afirm asta pentru că este ştiut faptul că unii bărbaţi adoră mai cu seamă provocarea erotică, în detrimentul unei concreteţi a relaţiei fizice. Narcisismul unor astfel de masculi iese plăcut gâdilat, iar gâdilătoarea primeşte beneficii simbolice şi materiale. Trocul este reciproc avantajos”.

Nu l-a întrebat nimeni pe Valentin Protopopescu, dar el se gândeşte la act, şi-l visează (poate) pentru sine şi îl roade presupunerea îndeplinirii lui cu alţii. Ce superbă afirmaţie îşi permite vajnicul critic al presupusei corectitudini politice a lui Patapievici: el, Valentin Protopopescu e absolut convins că Elena Udrea nu a trecut la act! Waw! Dar vai, mai sunt şi alţii, cu toţi „bărbaţii alfa”, ei da, Elena Udrea s-a implicat pentru ascensiunea politică. Abominabil! Elena Udrea le-a făcut avansuri simbolice unor puternici ai zilei, alţii decât şeful statului. Definirea avansurilor simbolice rămâne de resortul ştiinţelor oculte la Valentin Protopopescu, de aceea trebuie să ne mulţumim doar cu fâlfâirea perdelei. Şi să continuăm admirativ la adresa autorului care ne poartă printre meandrele psihanalizei desluşindu-ne cum, sătui de obişnuinţa căminelor, bărbaţii politici adoră „provocarea erotică în detrimental unei concreteţi a relaţiei fizice”. Concluzia este alături: „gâdilătoarea primeşte beneficii simbolice şi materiale” prin troc.

Altii ar numi acest tip de gândire efort de ascundere a unei invidii strict personale, obiectul adorării fiind mult prea departe de laboriosul moralist. Cel care defineşte România ca pe o ţară nedezlocuită din patriarhat îşi permite să explice orice ascesiune feminină print troc sexual. În cazul lui Valentin Protopopescu poate fi vorba doar despre obsesii adolescentine tardive, reprimate stângaci şi nu despre rodul comenzii politice cu care se excelează în perioada campaniei electorale. Numai aşa se poate explica folosirea de expresii care vituperează lasciv obiectul urii-adorării: „tâlcul pe care făptură ei îl respiră prin toţi porii”, „languozitatea tonului”… „blondei ministrese”, „indecenţa goliciunii ei private”, „avansurilor erotice făcute de tânăra aspirantă unor masculi alfa ai tribului politic” etc. Aplombul cu care natura a fost mult prea darnică în dauna altor trăsături şi-a spus cuvântul…

Valentin Protopopescu a pornit de la o presupusă abdicare de la principiile ne-corectitudinii politice a lui H.-R. Patapievici ca să ajungă – metaforic vorbind – din Revista Cultura în ziarul Libertatea. Sportul se bazează pe fair-play, dar numai pentru jucători nu şi pentru chibiţi, asta ne-a demonstrat comentatorul sportiv Valentin Protopopescu. Ce nu putea el să demonstreze era echivalarea corectitudinii politice cu atitudinea cavalerească a unui reputat intelectual pe care nu pot să-l mânjească evoluţiile fantasmelor nocturne ale celor care mimează raţionalitatea. A zugrăvi contexte murdare nu este diametral opus folosirii de cuvinte şi expresii golăneşti, diferenţa este de public receptor. Mă întreb cum arată receptorii fericiţi ai lui Valentin Protopopescu, oare sunt persoane cu care să nu-ţi fie ruşine în public, chiar şi într-o ţară “patriarhală” ca România?