Erdogan acuză Israelul de lovitura de stat din Egipt

Boris Kálnoky, Die Welt

În ochii primului ministr turc, Israelul are o putere de temut. Potrivit lui Erdogan, țara se află în spatele loviturii de stat din Egipt, cât și în spatele mișcărilor de protest din Brazilia și Turcia. „Avem dovezi”, a declarat prim-ministrul turc Recep Tayyip Erdogan marți: „În spatele loviturii de stat din Egipt se află Israel.” Această noutate s-a răspândit fulgerator în mass-media turcă (și în alte mass-media), iar cei mai mulți cititorii probabil că au inteles doar „Israel”, „lovitură de stat” și „dovezi”.

Aceste dovezi seamănă foarte mult cu dovezile aduse împotriva oponenților regimului în ultimile procese publice înscenate. Dar la o privire mai atentă, arată foarte ciudat aceste „dovezi”. În acest caz, „dovada” a fost, conform afirmațiilor lui Erdogan, o remarcă a unui „intelectual evreu, francez”, numele căruia nu a fost dezvăluit, care își prezenta părerea în public, și anume, că liderul islamist Mohamed Mursi, chiar dacă ar obține o victorie electorală, nu va rămâne la putere deoarece democrația înseamnă mult „mai mult decât alegeri.”

În curând s-a dovedit că dovezile lui Erdogan au fost obținute și din videoclipuri de pe Youtube. Pe internet circulă un film (video) din 2011 care este tratat de islamiști ca „dovadă”, în care filosoful francez Bernard-Henri Lévy a denumit Frăția Musulmană nedemocratică și în care declara că democrația nu constă doar în alegeri, ci și în valori. Prin urmare, filozoful francez încuraja toate forțele care au aceste valori să nu permită menținerea la putere a Frăției Musulmane.

Dar ce are de a face acest video (filmulet) cu Israelul și cu planurile referitoare la o lovitură de stat in Egipt? Cum să nu aibă? Lângă francez șade doamna politician israelian Tzipi Livni. Dovezi suficiente! (Chiar dacă ea nu spune nimic.)

Erdogan îi atribuie Israelului o influență colosală

Reamintindu-ne declarațiile anterioare făcute de primul ministr turc referitor la Israel, ajungem la concluzia că premierul turc și-a conturat o imagine clară despre Israel, o țară mică ce are influență colosală. Erdogan a subliniat în mod repetat că aceleași forțe care l-au înlăturat de la putere pe președintele islamist al Egiptului, au încercat să răstoarne și guvernul său prin protestele devenite celebre sub numele de „Gezi Park” de la sfârșitul lunii mai.

El a mai adăugat, „aceleași forțe” au încercat de asemenea să destabilizeze guvernul brazilian prin proteste în masă. Egipt, Turcia, Brazilia – niște giganți! Dar, pentru micul Israel, niciun gigant nu-i prea mare, după calculele lui Erdogan.

El a menționat în mod repetat că un nebulos „lobby de dobandă” trage sforile din umbră. În lumina acuzațiilor aduse de premierul turc, se poate concluziona că premierul îi bănuiește pe „bancherii evrei” – căci doar astfel au putut, atât Israelul, cât și „lobby-ul de dobândă” care reprezintă „fortețele întunecate” să răspândească atâta rău.

Mai pe scurt, într-un timp în care politica externă a lui Erdogan este neplăcut contracarată – cândva premierul turc intenționa să construiască un fel de Uniune Europeană în Orientul Mijlociu sub conducere turcă, dar în prezent, Turcia a devenit tot mai izolată în regiune, – premierul turc s-a dedicat în totalitate dojenirii Israelul. Este o metodă dovedit eficientă a premierului turc de a menține electoratul de bază la bară, pentru că se știe că retorica „anti-sionistă” prinde bine la electoratul lui Erdogan.

Atacuri veninoase indirecte supară SUA

Aceste cuvinte puternice au consecințe dincolo de simpla politică internă turcă. Cu câteva luni în urmă, Erdogan a împroșcat cu cuvinte otrăvitoare Statele Unite, exact în momentul în care SUA era preocupată de aducerea la masa tratativelor a parților israeliane și palesteniane. În mijlocul acestor pregătiri, Erdogan a denumit brusc „sionismul” o „crimă împotriva umanității” și l-a comparat cu nazismul. SUA a reactionat prompt. Secretarul de stat John Kerry, călătorind în Ankara, a afirmat că cuvintele lui Erdogan „nu sunt de ajutor” și sunt „inacceptabile”.

Probabil că evenimenetele vor decurge acum la fel: Influența Turciei asupra organizației Hamas, parțial sponsorizată din fondurile contribuabilului turc, este semnificativă, și o cumințenie relativă a Hamas este importantă pentru a nu zadarnici începutul negocierilor de pace. O retorică înăsprită anti-israeliană din partea Ankarei complică inutil tratativele de pace.

Pe lângă toate acestea, este necesar să facem diferența dintre teatru și politica reală, căci există impulsuri (stimulente destule) economice și politice semnificative pentru un modus vivendi (o intelegere reciprocă) între Israel și Turcia. Rezerve semnificative de gaze care au fost descoperite lângă coasta Israelului ar putea fi mai profitabil exploatate în cazul în care conducta ce va transporta gazele către Europa va trece prin Turcia.

Deja sunt ințiate tratative referitor la acest subiect. Cu atât mai mult cu cât reînvierea negocierilor de aderare a Turciei la UE ar fi mult mai facilă dacă politicienii turci se vor strădui mai puțin să deservească electoratul lor cu afirmații anti-semite.

Sursa: Die Welt Online

Traducere a fost realizată de corepsondentul ILD din Germania, Victoria Magdalena Menzel, via „Prietenii Israelului”