La sfârșitul lui 1988 începuseră tatonări între Solidaritatea și regimul Jaruzelski privind organizarea Mesei Rotunde. Atunci, în iarna lui ’88/’89 m-au frapat informațiile de la Europa liberă privind o formațiune poloneză care se ponunța contra negocierilor. Cerea de-a dreptul desființarea Tratatului de la Varșovia, a URSS, sistem politic liber, resetat, în care comuniștii să nu aibă niciun avantaj. Discuția în vederea organizării Mesei Rotunde era despre un power sharing, comuniștii păreau dispuși să cedeze doar o parte din putere. În acest context se vorbea la Europa Liberă despre formațiunea respectivă, care refuza categoric asta. Pe mine m-au neliniștit. Dacă se dau peste cap „negocierile”, îmi ziceam? Atunci mi se părea imposibil de obținut ce voiau polacii „disidenți” ai Solidarității care nu erau de acord cu poziția lui Walesa. Atât eram, pe atunci, de mărginiți de lipsa de speranță, de orizont, chiar și cei bine-infomați, care ascultam Europa liberă, încât consideram de nerealizat ce voia acea formațiune aparte a Solidarității.

Aveam să înțeleg mai târziu că era vorba de „Solidaritatea luptătoare” și de Kornel Morawiecki, fondatorul acestei formațiuni. Morawiecki denunța negocierile tip power-sharing („Masa Rotundă”) cu comuniștii. Nu se mulțumea cu concesii făcute de comuniști, ci doar cu înfrâgerea sistemului.

Timp de șase ani, între 1981 (impunerea Legii marțiale)-1987 (anul arestării), fusese în fruntea listei „the most wanted” a dictatorului Jaruzelski și a ministrului de interne, generalul Kiszczak (care a condus delegția guvernului la Masa Rotundă). Schimbase în această perioadă 40 de domicilii. „Solidaritatea luptătoare”, care număra câteva mii de membri în deplină clandestinitate, ajunsese să intercepteze comunicațiile serviciilor secrete și chiar să le infiltreze. Morawiecki gândise o rețea de luptă anticomunistă în mai multe state din Estul Europei (Cehia, Ungaria) și URSS  (țările baltice, Belarus și Ucraina), voia desființarea URSS, a Tratatului de la Varșovia și reunificarea Germaniei.

A fost prins în noiembrie 1987 în Wroclaw și dus cu elicopterul securității la Varșovia și închis la închisoarea Rakowiecka. Biserica Catolică a negociat plecarea lui la Roma pentru un tratament medical. În 30 aprilie 1988, comuniștii i-au permis să-și vadă soția și copiii 15 minute și să plece câteva zile la Roma pentru tratament, unde a fost primit de Papa Ioan Paul II. La reîntoarcerea în Polonia, în 4 mai 1988, a fost ridicat de pe aeroport, reținut câteva ore și expulzat. Institutul Memoriei Naționale a dat publicității astăzi filmarea realizată de Securitatea poloneză cu reținerea lui Morawiecki pe aeroport și expulzarea.

După câteva luni, Kornel Morawiecki s-a reîntors în Polonia comunistă sub identitate falsă.