Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe teoria revoluționară a lui Armand Goșu despre nașterea noii națiuni civice moldovenești, că ursitoarele din cele patru colțuri au și început să picure cu dohot, aliniindu-se, ca planetele, într-o deloc suspectă, pentru că perfect explicabilă, înșiruire și confirmare de interese:

„Acum moldovenii se delimitează de România care nu are nici un pic de empatie pentru ce se întâmplă la Chișinău. (…) Ura pentru Plahotniuc îi va împinge să se delimiteze de România, care nu le împărtășește această emoție. Problema identității care a chinuit Moldova 25 de ani se rezolvă în acest fel. Plahotniuc unindu-i pe români și pe ruși împotriva oligarhiei contribuie la conturarea naționalismului civic moldovenesc”. „Plahotniuc va contribui, poate decisiv, la forjarea unei conștiințe specifice Republicii Moldova. Un început de conștiință națională. Foarte important aici e și lipsa de empatie și poziționările pro-Plahotniuc ale Bucureștiului (nu doar oficial, ci mai ales media, analiști, ziariști).”

Dincolo de Țiganiade cu forjări de conștiințe și plămade de noroade, Armand Goșu pur și simplu greșește/sau minte cînd spune că de la București ar fi venit poziționări exclusiv pro-Plahotniuc. Din contra, o anumită incoerență sau necunoaștere a unora sau altora de la București în legătură cu ce se întîmplă la Chișinău a asigurat o surprinzătoare diversitate de reacții: unii au avertizat, pe filiera PLDM, că Plahotniuc e marele tartor al Moldovei (ceea ce nu e fals), nu puțini însă au remarcat sceptic că nici protestatarii din stradă nu sunt mînați de cele mai credibile forțe. Nu asta s-a zis de la București? Ba da, asta s-a zis. Nu există mesaj „exclusiv pro-Plahotniuc” de la București. A fost salutată, oficial, dar fără entuziasm votarea noului guvern, nu din admirație pentru Plahotniuc, ci din reținere în a credita o forță de opoziție cu lideri suspecți și, mai nou, aliați cu aliații lui Putin la Chișinău: Dodon și Usatîi! Lipsă de „empatie”, de „emoție” a Bucureștiului? Cine zice? Cei care au tratat mereu cu dispreț și sarcasm orice apropiere sufletească, spirituală a celor două state? Cei care au luat în rîs „romantismul” și profunda sensibilitate umană a reîntîlnirii istorice pe Podurile de flori? „Empatia” și „emoția” Bucureștiului sunt sentimentalisme ieftine cînd se exprimă în solidaritatea și comunicarea cu românii din R. Moldova; devin brusc adevărate strategii de comunicare și de politică externă cînd trebuie urgent manifestate față de nou-proclamata ..națiune civică moldovenească!…

La nici o zi după nașterea națiunii moldovenești din pana lui Armand Goșu, apar comentariile „experților” ruși în materie, exprimate în cadrul conferinței video Moscova-Chișinău „Situația din R. Moldova: analiza experților”, la care a participat, printre alții, și Iurie Roșca, promotorul lui Dughin în R. Moldova:

„Experții” ruși consideră că: „este foarte bine că opoziția de dreapta și de stînga s-au unit (…)
„Problema de bază este dacă Republica Moldova va rămâne independentă ca stat (sic! – n.m) şi ce va fi cu poporul moldovenesc. Obiectivul de bază pentru puterile de opoziţie este ca să formeze o platformă pozitivă care va uni opoziţia proeuropenă şi cea de stânga. Această platformă trebuie să lucreze în vederea conservării suveranităţii (sic!- n.m) Republicii Moldova”, a declarat Iurii Naghirneac, directorul Fondului Internaţional pentru Promovarea Culturii, Ştiinţei şi Educaţiei din Moscova. (…) Acesta crede că acum nu este timpul ca Republica Moldova să se rupă între Europa şi Rusia. „Acum problema are o altă abordare – va mai fi sau nu Moldova (sic! – n.m.)? Această problemă trebuie rezolvată în primul rând, apoi, instituţiile democratice vor face alegerea geopolitică. A pune problema dacă omul este cu Europa, cu România sau cu Rusia, înseamnă a dezbina societatea”.

Traduc: mai întîi trebuie să ne asigurăm, că, pe fondul dezastrului și a dezamăgirii lăsate în urmă de o guvernare ai cărei lideri Plahotniuc și Filat sunt bănuiți de legături cu lumea mafiotă rusă (prin Ilan Shor, Renato Usatîi), nu se consolidează curentul unionist, trend în creștere la ultimele sondaje. Credeți-mă, e mare lucru peste 20% opțiune pro-unire, – and growing, pentru că decredibilizează foarte mult din pretențiile de „unanimitate” cu privire la soarta și rațiunile de existență ale unui (oricărui!) stat :

Ne asigurăm deci că R. Moldova rămîne stat independent, apoi „instituțiile democratice vor face alegerea geopolitică”….„corectă”.

Apropo, lăsați statul. Lăsați-l pe Iohannis. Noi, unioniștii din Moldova, am vrea să simțim încurajarea societății românești, să știm că suntem sprijiniți, paralel și independent de „stat”. Faceți mici donații lunare, semestriale, cît vă lasă inima, pentru organizațiie non-guvernamentale unioniste din Moldova (‪#‎Acțiunea2012‬, ‪#‎ODIP‬ sau ‪#‎TineriiMoldovei‬). 21% de unioniști e un foarte bun început! Dar trebuie să creștem! Vorbiți despre noi, citiți știri despre noi, împrăștiați vești, veniți să ne vizitați în Moldova, donați-vă cărțile alea îngălbenite, pe care nu le mai citiți, din „Biblioteca pentru toți” copiilor de la țară din Moldova. Bref, creați sau alăturați-vă structurilor paralele de promovare a unirii. Că nu Iohannis o s-o facă! Faceți serate „Prietenii unirii” la voi pe scara de bloc în București, creați stări de spirit. Serios acuma. Ce Maniu sau Stere au înfăptuit unirea pe post de președinți la ei în Austro-Ungaria sau Imperiul Rus??

Gata, revin la ce aveam de zis: Este adevărat că PD și PLDM au purtat label-ul „pro-european”. Tot la fel de adevărat poate fi că Moscova a încurajat, menținut și instrumentalizat coruptibilitatea unor japițe de-o calitate morală și politică și-așa sub-mediocră (Filat, Plahotniuc) pentru a compromite acel label. De aici și acuzațiile convenabile la adresa Vestului și a României că au susținut o guvernare coruptă, cînd nu s-a avut încotro decît să se susțină, dezinteresat și cît s-a putut, Alianta pentru integrare Europeana (AIE), adică s-a lucrat cu materialul clientului, în lipsa oricărei alternative.

Societatea nu trebuie dezbinată pe „false clivaje” Est-Vest! De aceea și Goșu a rezolvat problema identitară în Moldova, unind moldovenii și rușii contra oligarhiei! Și Iurie Roșca e fericit că stînga s-a unit cu dreapta, pentru a lupta cu înverșunare contra globalizării și imperialismului american: „Jurnalistul şi politicianul Iurie Roşca, susţine că adevăratul inamic al Republicii Moldova este globalizarea şi tendinţele imperialiste globale americane.” (sputnik) „Politicianul a mai spus că la ora actuală se înregistrează o premieră absolută în istoria Republicii Moldova: unirea forţelor de stânga şi de dreapta într-o amplă acţiune de protest împotriva actualei guvernări.” (deschide.md)

Ciudat că izbucnirile de speranță legate de această istorică alianță cu stîngu-n-dreptu vin și dinspre „analiștii” din Germania.

Ce să vă mai povestesc? Păi dacă mai adăugăm la referințe și „adresarea” către Plahotniuc a unuia dintre cele mai toxice personaje din mass-media și politica din Moldova, Natalia Morari, (implicată alături de Mark Tkaciuk, guru ideologic al tero-socialiștilor lui Petrenko de la Chișinău, și de agentul rus Eduard Baghirov, în violențele din 7 aprilie 2009), apropiată grupului de interese al lui Petru Lucinschi (fostul președinte al R. Moldova, sub mandatul căruia au înflorit schemele de corupție și delapidări bancare în statul moldovean la sfîrșitul anilor 90), lucrurile se limpezesc și mai bine:

Inspirată probabil de Goșu, Morari scrie cu emfază și cu acel ton de falsă preocupare pentru țară ce îi caracterizează veșnic textele-i anoste, de-o superficialitate înduioșătoare: „Vreau să vă mulțumesc [către Plahotniuc n.m.]. Nu e o ironie, deloc. Vă mulțumesc pentru că ați făcut un lucru incredibil, pe care, probabil, încă nu l-ați conștientizat pe deplin. Ați reușit ceea ce n-a făcut întreaga noastră clasă politică în cei 25 de ani de independență. Dumneavoastră – dar anume Dumneavoastră – ați reușit să uniți până și ultimii dușmani ideologici și geopolitici, care încă ieri se scuipau reciproc. (…) Noi, însă, pas cu pas învățăm acum să fim cetățeni. Iar Dumneavostră ne ajutați – ne faceți să ne unim, în pofida tuturor diferențelor ideologice sau geopolitice.”

Pentru că, oricum, nu există „pro-ruși sau pro-europeni”, totul e un big bullshit. Ce mi-s valorile statului de drept, democrația, piața liberă, ce mi-s nostalgiile după URSS! Că în Moldova mai întîi s-au inventat partidele „minoritare militante”, apoi poporul, care la început era strîns unit și fericit, apoi l-au divizat nemernicii în clivaje geopolitice, doar ca să profite perfid! Păi poporul, – ce știe el? – nu vrea decît o viață normală:

„Chestia asta cu pro-rusi si pro-europeni in Republica Moldova e un big bullshit. In afara unor minoritati militante si a unor partide care incearca sa isi construiasca capital politic pe un clivaj „de dansii inventat”, tot restul care se declara in sondaje pro-rusi sau pro-europeni sunt pur si simplu oameni disperati care cauta solutii pentru o viata normala”. (Victoria Stoiciu)

Realitatea o contrazice flagrant pe Stoiciu, dar pentru socialiști nu-i o problemă: sugrumă realitatea pînă intră în schemele prefabricate: Dodon și Usatîi, care promit Uniune vamală, sunt lideri în sondaje (cu cîte vreo 15% fiecare – minorități militante?); unionismul crește în preferințele oamenilor la peste 20% (or fi și ăștia o minoritate minusculă?) – două realități care lasă descoperite … clivaje, nu-i așa, „inventate”. Că oamenii ăia sunt niște imbecili care nu știu pentru ce optează, fiecare în tabăra lor chiar foarte geopolitică! Trebuie să le spună Victoria Stoiciu, că ea știe mai bine: „oameni buni, lăsați clivajele Est-Vest, nu pricepeți că voi defapt căutați soluții pentru o viață normală, acum ce contează din care direcție – Est/Vest – o să vină ele??. Dar dacă vin de la ruși – cu atît mai bine!”

Toată această pretinsă „indiferență” geopolitică, de parcă și din direcția Rusiei pot veni la ora actuală modele și soluții (de ce? – de creștere economică? de luptă cu corupția? de reformă administrativă? de stat de drept??) nu e decît o măsluire ordinară, un echivoc care servește tot intereselor Rusiei.

În plus, nu ni se propune nimic „nou” prin această indiferență geopolitică: de „strategia” moldovenească de politică externă, încununată de mari „succese” în ultimii 25 de ani, de a „suge de la două vaci odată” ați auzit, sunt sigură. Cu alte cuvinte, cei de la putere se fac că nu sunt nici cu Estul, nici cu Vestul, și cu Estul și cu Vestul, de la independență încoace! La ce a dus această falsă neutralitate valorică? La faptul că nu am adoptat nici valorile europene occidentale, dar am rămas și în băltoaca rusească, săraci, și fără să pricepem de ce…

În R. Moldova, clivajele alea de care se rîde și se face mișto ca despre ceva neserios, care trebuie depășit, uitat, îngropat, de dragul uniformizării, de dragul unei mincinoase „unanimități”, a unei false și nefuncționale „mediane”, sunt în realitate niște fracturi dureroase și care trebuie tratate cu cît se poate de multă seriozitate. Nu se poate trăi la nesfîrșit în PARADOX: e absurd, e dureros. Nu poți fi și cu Estul și cu Vestul, sau nici în Est nici în Vest, în același timp! E un sentiment de abandon și de disperare de nedescris, pe care îl resimt românii de aici și poate și rușii de aici în raport cu patria lor istorică. Nu neg. Pot să înțeleg. Aș vrea și ei să ne înțeleagă pe noi atunci cînd tragem de ei spre Vest, spre Prut. Paradoxul trebuie rezolvat, spre sănătatea fizică, morală, spirituală a celor care locuiesc în actuala R. Moldova. Dar nu poți rezolva acest paradox prin a te alinia Rusiei de azi. Și asta tot de dragul sănătății fizice, morale și spirituale a tuturor cetățenilor Moldovei.

De fapt, nu clivajul „Est-Vest” e simplificarea, clivajul „Est-Vest” e real, nu e „simplificare” și nu e deloc neglijabil, cum își închipuie Stoiciu și alți „experți”. Simplificarea constă în a subestima și a ridiculiza legăturile de neam, legăturile spirituale, sensibilitățile culturale: oamenilor nu le e „totuna” că sunt cu România, că sunt cu Rusia, sau altora că rămîn stat independent. Și asta n-are a face cu economia sau cu „oamenii caută soluții pentru o viață mai bună, le e totuna de unde vin ele”, și alte explicații din teorii marxiste, supralicitante ale factorului economic. Dacă e așa, Moldova se integra demult în UE, că de-acolo vin soluțiile pentru fiecare minte capabilă de o comparație elementară a nivelelor de trai din cele două lumi paralele: Estul și Vestul. Și totuși de ce îi este așa greu Moldovei să se integreze în UE? Există oameni care au colindat toate șoselele impecabile ale Occidentului, au vizitat țări și continente, și care de fiecare dată cînd se întorc acasă spun că e mai bine cu Rusia și că a fost mai bine în URSS…

Să ignori decenii de propagandă, de stîlcire de minți și de mîzgîlire de suflete, de demoralizare – asta e marea simplificare. Iar populismul ordinar și fără acoperire, proliferat de „experți”, care pretinde că poți construi o societate liberă, prosperă, o economie de piață dinamică, într-o stare de imponderabilitate geopolitică, în afara valorilor (occidentale!) care au făcut posibilă o asemenea societate și economie, și la care lumea rusă nu aderă în acest moment, nu îi ajută defel pe cei rătăciți să înțeleagă ceva…