Jurnalul Național își face datoria față de patronul Felix – Dan Voiculescu după numele trecut în catastiful Senatului – și mai dă o scaltoacă mult-urâtului Președinte al României Traian Băsescu, de data asta în relația cu Olanda. Prin semnătura lui Dan Constantin, Felix și-a informat națiunea că Băsescu a amânat sine die primirea noului Ambasador al Regatului Țărilor de Jos în vederea prezentării scrisorilor de acreditare. Amânarea este considerată de Jurnalul Național ca fiind un „scandal diplomatic”, acestea fiind și cuvintele titlu ale articolului, deoarece lui Dan Constantin și patronului său li se pare nefirească o așteptare mai mare de două luni pentru primirea la Cotroceni.

Iată prezentarea faptelor: la data de 27 octombrie 2011, ambasadorul Olandei Tanya von Grool era primit de Traian Băsescu la Palatul Cotroceni la încheierea misiunii sale diplomatice, unde i s-a mulțumit pentru activitatea depusă și s-a specificat că România așteaptă ca relațiile dintre cele două țări să se desfășoare pe baze „pragmatice și corecte”. Guvernul olandez l-a numit ca șef al misiunii diplomatice la București pe Johannes Hendrik Mattheus (Matthijs) van Bonzel, care a binevoit să ajungă pe malurile Dâmboviței la data de 2 decembrie 2011, la mai bine de o luna de la încheierea misiunii predecesoarei sale. La data de 12 decembrie 2011, Ambasadorul van Bonzel a fost primit de către Ministrul de Externe Teodor Baconschi unde a prezentat copiile scrisorilor sale de acreditare. Sund deci patru luni de când Ambasadorul van Bonzel își așteaptă invitația la Palatul Cotroceni pentru prezentarea scrisorilor oficiale de acreditare. Din aceste fapte, slujbașul lui Felix Dan Constantin a încropit și o lista de minciuni, considerații personale și insinuări cu care și-a garnisit articolul din Jurnalul Național, listă din care o să le prezint pe cele mai evidente.

În primul rând este vorba timpul scurs de la venirea în România a Ambasadorului van Bonzel. Cu toate că a ajuns în București pe 2 decembrie 2011, Jurnalul Național scrie că Ambasadorul așteaptă de „aproape o jumătate de an”, deși perioada care ar trebui luată în calcul este de la prezentarea la Ministerul de externe, deci sunt patru luni, nu șase. Dacă Guvernul Olandei și Ambasadorul său van Bonzel nu s-au grăbit cu numirea și deplasarea la București între 27 octombrie și 2 decembrie 2011, nu văd de ce Președintele României s-ar grăbi să-l primească. Dan Constantin își minte cititorii și când spune că Ambasadorul a trebuit să aștepte „multe săptămani” de la finele lui octombrie până pe 12 decembrie ca să fie primit la Ministerul de Externe, acest lucru făcându-se de fapt la doar 10 zile de la sosirea olandezului la București.

În al doilea rând trebuiesc discutate considerațiile lui Dan Constantin în ceea ce privește motivarea neprimirii la Palatul Cotroceni a Ambasadorului ca o retorsiune la blocarea primirii României în spațiul Schengen. Omul lui Felix scrie că România a reacționat „naiv și chiar primitiv” în relație cu Olanda, autoritățile de la București instituind o blocadă a bulbilor de lalele. O fi fost naiv, o fi fost oarecum primitiv, dar a fost un răspuns în luna septembrie 2011, deci cu mai bine de o lună înainte ca Traian Băsescu să-i spună Ambasadorului Tanya von Grool că măcar de acum înainte țara noastră se așteaptă la relații normale. Dan Constantin mai scrie în legătură cu blocarea României în afara spațiului Schengen de către guvernul Olandei pe criteriul MCV că Președintele României a declanșat un atac „extrem de dur” la adresa țării lalelelor, dar ziaristul nu spune când s-a întâmplat acest lucru. A fost în decembrie 2011, deci atunci când s-a aflat de continuarea blocajului Regatului Țărilor de Jos, cu doua luni înaintea întrunirii Comisiei Europene care a stabilit un termen limită pentru luarea deciziei de admitere în spațiul Schengen a României și Bulgariei, fără să i se mai lase Olandei un spațiu de manevră neîngrădit. Acum termenul limită este septembrie 2012, Olanda nu mai are ce face, punct. Dar oare ce a spus Băsescu în decembrie 2011? El și-a exprimat opinia despre lecțiile pe care Olanda le dădea României, în timp ce guvernul de la Haga își menținea politica „pragmatică” în ceea ce privește interesele sale comerciale, lăsând să între în Rotterdam enorme cantități de mărfuri ilegale. Țigări, droguri, alcool, mărfuri contrafăcute intră în Europa în special prin Olanda. Traian Băsescu a mai spus atunci că Olanda ne dă lecții de corectitudine și moralitate atunci când de fapt a legalizat consumul de droguri și prostituția, devenind astfel un pol al turismului direct legat de hașiș și vitrine roz.

În sfârșit, deși Jurnalul Național îl prezintă ca pe o victimă a politicii lui Traian Băsescu, într-un interviu pentru Mediafax, Ambasadorul van Bonzel nu numai că nu arată că țara sa ar fi în proces de reevaluare a atitudinii față de România, ci reiterează poziția deja cunoscută a Olandei. Johannes Hendrik Matthijs van Bonzel spune răspicat că românii vor avea în continuare restricții pe piața muncii în Olanda (cel puțin) până la 1 ianuarie 2014. Iar dacă politica guvernului Olandei nu s-a schimbat, de ce oare s-ar schimba politica Președintelui Traian Băsescu la adresa Ambasadorului van Bonzel, mai ales că România nu are Ambasador la Haga?

Pentru Dan Constantin, ca și pentru celălalt Dan – aflat cu numele de Felix pe statele de plată al unei organizații defuncte -, România ar trebui deci să se facă mică-mică-mititică și să stea cu mâna întinsă și cu capul plecat în fața olandezilor. E normal pentru ei, este vorba despre politica unui trust de presă pus în slujba USL, pentru care orice este anti-România în acest moment este bun. Românii sunt în Europa cetățeni second-hand așa cum erau românii în Aeroportul Otopeni, deci la ei acasă în perioada guvernelor Năstase și Tăriceanu (până la sfârșitul lui 2006), când priveau cum străinii aveau acces neîngrădit la porțile speciale pentru „Cetateni UE, Canada și Statele Unite”, iar ei erau la coadă cu extracomunitarii. Suntem cetățeni de mână a doua în UE nu numai pentru că există țări ca Olanda, ci și pentru că există ziariști și politicieni care văd totul doar prin prisma interesului de moment și nu privesc în viitor. Și totuși, faptul că un Ambasador al Olandei este neacreditat poate să fie egal cu situația milioanelor de români care sunt în afara Schengen pentru că așa vrea guvernul lui van Bonzel?

Răspunsul lui Felix & Co. e clar: Ambasadorul are prioritate.