Colecţia săptămînală a Imperialistului e alcătuită din materiale selectate din revista Der Spiegel. Pentru început, despre reuniunea NATO de la Bucureşti, văzută prin prisma corespondenţilor germani.

Cîteva ţări candidate la statutul de membru în clubul NATO şi-au văzut speranţele amînate. Administraţia americană a sprijinit candidatura Georgiei şi Ucrainiei, însă Franţa şi Germania s-au opus. Cel puţin Canada e satisfăcută, dar din cu totul alt motiv: Franţa a promis un batalion pentru Afganistan, care, adăugat la suplimentul american de 3200 de militari, va întări contingentul canadian angajat de mai bine de un an în lupte intense împotriva Talibanului în zona Kandahar — France and Germany Thwart Bush’s Plans. Simpatiile Ucrainiei sînt împărţite. Guvernul de la Kiev şi vestul ţării vor în NATO, însă estul şi peninsula Crimea stau cu faţa spre Moscova — Nyet to NATO in Crimea. Cei mai dezamăgiţi au fost macedonenii. Candidatura lor a fost deraiată de Grecia, dintr-un motiv aparent bizar, dar cu implicaţii pentru viitor. Provincia din nordul Greciei se numeşte Macedonia, la fel ca fosta republică iugoslavă. Grecia doreşte ca vecinul din nord să-şi schimbe numele, citînd în sprijin argumente istorice care îi dau întîietate asupra dreptului de a folosi titulatura macedoneană — Jilted Macedonia Walks out of NATO Summit. Problemele NATO sînt mai adînci însă. În cancelariile diplomatice ale statelor cu greutate din această alianţă se simte nevoia redefinirii identităţii pactului militar, dar întîlnirea de la Bucureşti nu a semnalat adoptarea unei direcţii noi în această privinţă. Nu există încă un consens referitor la rolul nou al NATO în lumea de după războiul rece — NATO Summit Fails to Heal Deep Divisions. Misiunea din Afganistan este exemplul concret cel mai elocvent. Război pînă la victoria indiscutabilă, sau un termen limită de implicare militară urmat de retragere, care în limbaj diplomatic înseamnă schimbarea macazului pe linia asistenţei mai mult sau mai puţin de la distanţă — Does NATO Want Out of Afghanistan?.

În timp ce NATO se redefineşte, islamiştii germani ştiu bine cine sînt şi ce au de făcut — German Islamists Suspected of Planning Attack in Afghanistan. Pe orice piaţă, o cerere mare atrage după sine şi oferta. Un lucru sesizat şi de acest grup de ofiţeri de elită germani din poliţie şi armată — German Police Officers Secretly Trained Libyan Forces. În timp ce unii pleacă în Libia pentru un schimb de experienţă, creştini irakieni se refugiază în Germania pentru o viaţă liberă de persecuţie — Iraqi Christians Seek Refuge in Germany.

Unde arunci ochii şi citeşti Geert Wilders numele politicianului olandez este invariabil însoţit de etichetele „extremă dreapta” şi „populist”. Ce mai tura-vura, dacă aşa scrie la gazetă şi zice la telejurnal, ăsta e — Geert Wilders Is No Right-Wing Populist. Interviu cu extremistul — ‘Moderate Islam Is a Contradiction’. Orice-ar zice, tot nu-l depăşeşte pe David Beckham în zilele lui la Manchester United: cea mai bună extremă dreapta engleză, fără falsă moderaţie.

Imperialistu’ a încărcat şi tonomatul pentru azi, cu cîteva piese ale grupului de rock ambiental Antimatter.

[xspf]_start(‘antimatter’)[/xspf]