Andrei Plesu a vazut „o lista de recomadari pe care membrii unui juriu al Comisiei Europene trebuie sa le respecte, atunci cînd judeca si selecteaza diferite proiecte de cercetare.”

Azilul planetar, text integral in Dilema Veche

„Lectura acestor indicatii dovedeste ca autorii lor au avut în minte doua presupozitii”, scrie Andrei Plesu.

„1) Membrii juriului sînt niste vietati rudimentare, necuviincioase, fara educatie, porniti, din plecare, sa-si casapeasca musteriii si 2) Candidatii sînt o adunatura de semi-handicapati, în plina criza sufleteasca, bolînzi, vulnerabili pîna la lesin.”

In ghidul evaluatorului gasim recomandari precum:

• „Sa adopti un ton rece, analitic, fara consideratiuni negative privind candidatul sau tema lui de cercetare”,
• „Sa nu te referi la vîrsta sau nationalitatea candidatului”,
• „Sa eviti orice remarca întemeiata pe o experienta personala”,
• „Sa nu-ti permiti, în comentariul tau, aprecieri care sa sugereze ierarhii nete”,
• „Sa ai mereu în minte ca te adresezi direct candidatului si ca ai datoria sa nu-l indispui.”

„Dincolo de toate aceste piruete, se întrevede, de fapt, o anumita filozofie: umanitatea penduleaza între balamuc si azil. Trebuie sa mergem în vîrful picioarelor, sa ne purtam cu aproapele nostru asa cum te porti cu o vietate debila, inapta sa suporte sinceritatea, observatia critica, adevarul. Caci nu ni se cere, pur si simplu, sa fim bine crescuti, sa ne controlam impulsivitatile, excesul de autoritate, comportamentul necivilizat. Asta ar fi perfect legitim. Ni se cere sa stergem diferenta dintre da si nu, dintre acceptare si refuz, dintre autenticitate si ipocrizie. Pedagogia e barbara. O vom înlocui cu psihiatria. Omul e, prin definitie, bolnav. Îl vom trece pe respiratie artificiala, la sectia de reanimare. Vom construi un univers aseptic, protector, fara provocari, esecuri si constrîngeri. Ne vom surîde pios unii altora, vom face din paloare singurul criteriu al vitalitatii si vom evacua orice forma de discernamînt, ca nu cumva sa stîrnim suspine si melancolii. Nu vom mai fi nici prea tristi, nici prea veseli. Vom fi „corecti“. Si nu vom întreprinde nimic, fara sa asteptam indicatii clare de la centru.”