Cel mai bun lucru pe care l-a făcut Bogdan Olteanu în politică a fost să o părăsească. Purtat de aripile Vântului PSD-PNL, olteanu’-strângător-fără-cobiliţă s-a aciuit la Banca Naţională, înţelegând că acolo e de păstorit filiala cu nivel politic – vezi lovelele ascunse în seifuri – compatibil cu învăţăturile Profetului Patriciu. Relaţia de rudenie Ghizela Vass-Bogdan Olteanu nu este nepotism pur şi dur, dar a dovedit că există punţi spirituale între ciracii lui Ion Ilici Iliescu şi Aripa-Roşie PNL. Pentru locul liber în Sectorul 1 din Zoo-Capitala Rumâniei, coaliţia Prostăhannis a desemnat un alt pur, pe Radu Str(igoi)oe sau Godacul Utecist, ivit din scurgerile scutecelor ideologice ale fiului Împuşcatului, actualmente Secretar de partid neurmaş al celor decimaţi la Aiud. Zoologia pune ştampila de omnivor pe neamul godacului, iar Radu, mereu aproape de troaca politică, clefăie orice, de la trecutele cuvântări ale to’a’ăşului la zicătorile crinice. Senator de Maramureş sau aspirant de deputat de Bucureşti, el a rămas cu acelaşi suflet tinerel din vremea godaciei.

Însă, la fel ca în şah, după o mutare proastă a unui jucător, partida se echilibrează printr-o mutare la fel de slabă a celuilalt competitor, vorbesc de PD-Leul de Doi Bani al lui Boc. Scurt la nume dar mare în stat, obişnuit prin meseria de avocat ca aranjamentele de culise să suplinească lipsurile unui conducător politic inspirat, premierul şi-a desemnat candidatul la locul rămas liber din Sectorul 1: Honorius Maximus Lamborghinius, zis Juniorul, zis Beizadeua-Caniş. A dat puţin din codiţă pe lângă duduia EBA, europeanca lui Peşte Marina(ru’)t şi s-a năpustit cu 50000 de euroi oficiali să apuce osu’ puterii. Întrebare: ce-i trebuie chelului sau juniorului/fecioarei glossy? Răspuns: tichie de mărgăritar, sau post în parlamente. Într-un banc, Elena lui Ceaşcă (împuşcată şi ea la Zavera din ’89) zicea în somn:

Leana: – Nicule! Maiestate? Maiestate?
Cel Mai Iubit Fiu al Poporului: – Hm! Lenuţo! Lenuţo, nu-mi vorbi aşa, eu sunt comunist, sunt preşedintele Rumâniei, nu sunt Rege, ne-am eliberat de regi, noi suntem egali.
Leana: – Mai e state de vizitat?

Aşa şi cu beizadeaua glossy, mai e Parlamente de ocupat? Canişul vrea un locşor în lumea deşteaptă a făcătorilor de legi. Vorba aia, bani are, la ce-i mai trebuie obraz dacă are loc între Aleşi? În programul său electoral, Canişul a scris ca propune modificări la legea vitezei pe bulevardele Capitatei conform principiului: suntem egali, dar până la Parlament! În Logan sau în Merţan, tot golan! Huoooo!

Dar unde e Şacalul? E mereu prin preajmă, adulmecă, mârâie şi hârâie. Când independent, când verde, când anti-patrafir, când la Preşedinţie, când la Parlament şi când la ars icoane în piaţa publică. El e produsul standard al generaţiei google ce şi-a ratat startul dar n-a ratat ocazia de a se identifica pe net ca viitor Terminator al Naţiei habotnice. Epopeea fără sfârşit a catindatului doxat/dopat dar sans-noroc Remus Florinus Cervus, ce are înscris pe blazon codam lungam minimum mens, e blestemul pe care-l merităm pentru cuplul Godac-Caniş. Şacalul e şi el patruped, iar la poporul cu pâine şi circ, circul e garantat de oricare din ei. Noi am intrat în Europa făcând trecerea de la la Zoon Politikon la politica zoologică clasa low-end. Votul din 17 ianuarie din Sectorul 1 este o reîntoarcere la Caragiale, dar nu la schiţe, ci la o dramă pe care nu o merităm.