Guvernul german a decis că la rubrica „sex” se va putea înscrie o nouă versiune a acestuia, a treia: „inter”. Până acum te puteai declara femeie sau bărbat, sau puteai să lași rubrica nebifată. Exista așadar o posibilitate de alegere pentru persoanele care nu se identificau cu norma. Și totuși, la Curtea Constituțională germană a ajuns o plângere din partea unei femei care solicita posibilitatea unei auto-identificări „pozitive”.

Instanța i-a dat dreptate și a ordonat autorităților federale să modifice legislația, să recunoască oficial și să numească al treilea sex. Coaliția actuală a primit hotărârea cu entuziasm. Ministrul Federal al Familiei, Franziska Giffey, a declarat că legea actuală „nu corespunde spiritului vremurilor noastre“ și „noua lege va pregăti o reglementare modernă privind persoanele intersex și transsexuale“, care va servi la „recunoașterea și consolidarea diversității și de gen“. Ministrul Justiției, Katarina Barley, a declarat că noul termen „va da un sentiment de demnitate și o identitate pozitivă” celor care nu simt că aparțin vreunuia dintre sexe.

Iată expresia unei noi ideologii care respinge natura și chiar nutrește -așa cum spunea Chantal Delsol- „ură față de lume”. Se manifestă prin subminarea fundamentelor acesteia. Opoziția sexelor a fost dintotdeauna unul dintre principiile realității noastre. Pe el se construia ordinea lumii noastre, adică o cultură care, deși este o lucrare a omului, provine din condiționările sale naturale.

Mișcările feministe contemporane au încercat să conteste această diviziune, așa cum anunța precursoarea lor, Simone de Beauvoir: „Nimeni nu se naște femeie, ci devine femeie”. Rezultă de aici că feminitatea este doar un rol social condiționat civilizațional. Recunoașterea sexului drept creație culturală a fondat feminismul contemporan și a pătruns ideologia dominantă de astăzi. Ignorarea, de către persoane și mișcări care se declară materialiste, a importanței elementare a diferențierii biologice formate încă din viața prenatală precoce, poate uimi, dar acesta nu este singurul astfel de paradox din ideologia dominantă în prezent.

Hermafroditismul, adică apariția la anumite persoane a caracteristicilor ambelor sexe este, de asemenea, cunoscută dintotdeauna ca o deosebit de rară abatere de la normă. Celor educați în paradigma individualistă care predomină astăzi le pare nelalocul ei împotrivirea față de recunoașterea drept un alt sex a celor afectați. De ce să nu le dăm această satisfacție, care nu costa pe nimeni nimic?

Ei bine, costă, și încă foarte mult.

Contestarea legilor fundamentale ale naturii îi dă omului un sentiment de putere, dar în același timp îl lasă fără niciun fel de puncte de orientare. Iar stăpânirea noastră obținută în acest fel are un caracter de scurtă durată și exclusiv distructiv. Putem dărâma structurile civilizaționale construite de multe generații și rezultate din recunoașterea naturii, dar nu putem construi nimic în acest loc. Putem emancipa omul din toate comunitățile tradiționale: începând cu familia și sfârșind cu națiunea, dar nu numai că nu îl facem fericit în acest fel, ci va fi exact invers. Un sentiment tot mai mare de anomie, prăbușirea legăturilor sociale care îi permiteau omului să se sălășluiască în lumea sa, creșterea conștientizării crizei civilizației noastre sunt exemple frapante ale acestui fenmen. În locul principiilor fundamentale apare arbitrariul, adică, regula celui mai tare. Și cu aceasta ne confruntăm în fiecare zi.

Drepturile omului în forma lor originală, rezultată din legile naturii, s-au transformat în contrariul acestora, un cult al moftului pe care pot să-l impună cei mai puternici, justificare pentru orice manifestări de inginerie socială din partea cercurilor dominante.

Deoarece cazul german ne arată încă două lucruri:
– Capitularea absolută a cercurilor nominal conservatoare, cum trebuia să fie CDU, în fața ideologiei dominante și, astfel, dispariția completă a pluralismului, fără de care nu funcționează democrația.
– Și rolul instanțelor judecătorești, care au devenit astăzi principalul instrument pentru introducerea noii ideologii, ce manifestă aspirații tot mai ambițoase, totalitare.

Dezrădăcinați din cultura tradițională, care odinioară le-a făurit etosul, necontrolați de nimeni, judecătorii se consideră stăpâni ai creației realității sociale în conformitate cu noua ideologie. Ei se vor referi la principiile acesteia, precum combaterea discriminării sau toleranța, însă interpretarea acestora va depinde doar de ei. Aceasta se numește stat de drept.

Articolul a fost publicat în numărul 35/2018 al săptămânalului „Sieci”
– Nowe szaty państwa prawa, traducere: Anca Cernea