Cele două războaie mondiale şi-au pus amprenta genocidară asupra popoarelor evreu şi armean iar dacă germanii au realizat dimensiunea apocaliptică a faptelor petrecute în timpul regimului nazist, pentru turci negationismul este parte a ethos-ului naţionalist.

Au pierit un milion şi şase sute de mii de armeni în timpul anului 1915, omorâţi cu bestialitate de armata turcă, de miliţiile kurde aflate sub conducerea armatei turce şi de bande de infractori musulmani ce şi-au dat frâu liber instinctelor. Două sute de mii de femei şi fete de naţionalitate armeană au fost trecute la islamism şi azvârlite în haremuri sub ameninţarea omorârii pe loc. Proprietăţile armeneşti au fost confiscate, bisericile transformate în geamii iar de pe hărţi au dispărut denumirile antice armeneşti.

Pe data de 22 decembrie un grup de intelectuali turci a publicat o scrisoare de scuze şi de regret pentru cele întâmplate. Iată textul scrisorii, deşi există diferenţe de nuanţă între traducerile din diverse limbi:

”Conştiinţa mea nu acceptă să rămânem indiferenţi faţă de Marea Catastrofă pe care au suferit-o armenii otomani în anul 1915, precum şi faţă de negarea acesteia. Eu resping această injustiţie şi, în ceea ce mă priveşte, împărtăşesc sentimentele şi durerea surorilor şi fraţilor mei armeni cărora le cer iertare.”

Scrisoare scurtă, emoţionantă dar incompletă prin ocolirea cuvântului genocid. Chiar unul dintre autorii scrisorii intelectualilor, Ali Bayramoglu, prieten cu Hramt Dink, ziaristul de naţionalitate armeană omorât de un fanatic turc în 2007, a declarat că fiecare cuvânt al scrisorii a fost ales cu grijă. A fost ocolit cuvântul genocid şi s-a folosit construcţia generică “Marea Catastrofă” deoarece “pentru unii, identificarea cu termenul genocid ar fi fost dificilă.”

Aproximativ 8000 de persoane au aderat la această scrisoare de regret şi de iertare. La aproape un secol distanţă de la cele întâmplate, este totuşi doar un act simbolic. Ca şi în cazul altora, turcii au o memorie selectivă…