“Oamenii nu înțeleg că o discuție sau cerință de felul ăsta ne pune pe noi pe lista țărilor revizioniste. Țară revizionistă înseamnă că ești țară izolată. Astăzi Viktor Orban nu discută pe față de teritoriile lor, de populația lor din Ucraina, dar toată lumea știe că a avut o înțelegere cu Putin, în caz de câștig al Rusiei, Orban va primi teritoriile la care pretinde din Ucraina.”

În continuarea interviului cu fostul ministru al Apărării Republicii Moldova, Anatol Șalaru, publicat săptămâna trecută — INTERVIU Anatol Șalaru: George Simion, la Cernăuți, s-a întânit cu rezidentul serviciilor rusești, asta explică de ce AUR face politică pro-rusească în România

Anatol Șalaru: Foștii nomeclaturiști, chiar și militari pensionați, dar sunt mulți, sunt mulți ăștia care au urât întotdeauna Ucraina pentru că, chipurile, ne-au luat teritoriile. Am avut multe discuții, mă întreabă, “de ce nu cereți înapoi pământurile noastre?”; și le spun întotdeauna: dacă eu aș cere pământurile noastre înapoi, înseamnă că eu aș fi adeptul Pactului Molotov-Ribbentrop, fiindcă Republica Moldova a fost luată, la fel ca și celelalte pământuri, din teritoriul României. Republica Moldova nu a fost stat independent și noi n-avem niciun drept să cerem de la ucrainieni. Cine poate cere de la ucrainieni teritoriile ăstea este statul român. Statul român trebuie să ceară conducerii Republicii Moldova unirea, dacă mergem după ideea voastră, statul român trebuie să ceară de la ucraineni. “Și de ce nu cereți voi?” Ei ne spun nouă, de aici, din România, îmi scriau: “Dl. Șalaru, dar de ce nu cereți să vă dea ucrainienii pământurile înapoi?” Care pământuri le-a luat de la Republica Moldova? Eu ce sunt, eu reprezint România Mare?

Asta înseamnă revizionism. Noi, după război, când s-a format Organizația Națiunilor Unite și Consiliul de Securitate ONU, țările care au fost incluse în Consiliul de Securitate erau țările care au acceptat să nu mai aibă niciodată pretenții teritoriale față de nimeni. Majoritatea războaielor au avut loc din cauza pretențiilor teritoriale și s-a decis după al doilea război mondial să se pună capăt, să înghețe, să accepte așa cum este, fără niciun fel de pretenție. Dar fiecare țară și-a luat niște obligațiuni de a respecta drepturile minorităților, de a le garanta studii și multe, multe altele, educație în limba lor, și acuma vin ăștia și vor să ne bage pe noi în lista țărilor revizioniste. Să fim adepții lui Putin, adepții Coreei de Nord.

Costin Andrieș: Cine vrea asta?

Anatol Șalaru: Sunt foarte mulți care își doresc asta în România, oameni perfect conștienți de ceea ce fac.

Costin Andrieș: Asta înseamnă declarație de război, pentru că ucrainienii nu vor da o parte din teritoriul lor. Există o variantă în care să zică, noi ne înțelegem cu Zelenski, îi dăm un butoi de vin și ne dă Cernăuți înapoi.

Anatol Șalaru: Da, îi dăm și cinci litri de pălincă. Nu se poate, fiindcă nu-i permite Constituția. Statul ucrainean, cetățenii ucraineni sunt foarte activi din punct de vedere politic și acordurile internaționale – Actul Final de la Helsinki prevede cum se pot face schimb de teritoriu sau cum se pot uni două țări, sau în ce caz poate face chestia asta: cu acordul ambelor părți. În funcție de ce prevede legislația ucraineană, e nevoie de un referendum constituțional în care toți să fie de acord. Să admitem că în România se face chestia asta.

Eu vorbeam cu ucraineni la Kiev, cu militari, acuma în timpul războiului, și le explicam, noi n-avem pretenții teritoriale față de voi, dar voi aveți obligațiunea de a respecta drepturile românilor. Ei nu știau, ei n-au fost informați, nu cunosc. Militari, oameni care au venit, acuma s-au înrolat în armata, aveau pregătire, militari, oameni de afaceri, oameni foarte deștepți. Și spuneau: legea asta pe care au votat-o ei cu drepturile minorităților este o tâmpenie, noi nu suntem de acord cu ea, dar pe noi nu ne-a întrebat nimeni. A fost o decizie politică luată la vârf, împotriva rușilor. Eu vorbeam de legea care a fost votată în 2014 și nu erau de acord.

Am discutat cu analiștii politici din Ucraina și spuneau: cea mai bună variantă este varianta reciprocității. Asta înseamnă că statul român garantează ucrainenilor din România studii în limba ucraineană până la un anumit nivel, iar statul ucrainean, la fel. Eu nu aș vedea asta ca o soluție, fiindcă românii de acolo nu s-au mutat, două sate din România s-au mutat în Ucraina, ei au fost ocupați de Uniunea Sovietică și așa s-a întâmplat că a rămas pe teritoriul Ucrainei.

Dacă România ar fi acționat atunci, s-ar fi făcut schimb de teritorii sau s-ar fi negociat statutul lor, ar fi fost o situație. Dar nu s-a făcut lucru ăsta, s-a pierdut.

Iar astăzi eu prefer să discut cu Ucraina care vrea să intre în Uniunea Europeană, decât să discut cu o Ucraină care este nouă ostilă și care este prietenă cu Rusia. Fiindcă dacă ucrainienii vor aderare la Uniunea Europeană și la NATO, atunci vor trebui să se conformeze legislației europene, ceea ce ține de minorități, ceea ce țin de educație în limba minorităților și multe, multe alte drepturi pe care le au. Iar românii de acolo din Ucraina vor fi automat cetățenii europeni.

E în interesul lor și în interesul nostru, e interesul României ca Ucraina să fie în Uniunea Europeană.