Exact în urmă cu doi ani, inliniedreapta.net a postat un articol care a devenit imediat viral, cu 50.000 share pe Facebook, date de internauţi din toată lumea. Imaginile video din clipul ce ilustra articolul dezvăluiau crimele de război şi încălcările prevederilor convenţiilor internaţionale privind legile războiului, comise de către mercenarii trimişi de Kremlin să lupte pe frontul din Ucraina de Est.

Protagonistul din imaginile video, cel care îi brutaliza pe prizonierii ucraineni, inclusiv pentru a furniza material de propagandă televiziunilor ruseşti, era cunoscut cu pseudonimul „Comandantul Ghivi”. După accentul lui Ghivi, pare că individul nu era nici ucrainean, dar nici rus, ci un „homo sovieticus” cu accent caucazian, un produs tipic al fostei URSS, fără identitate naţională şi personală, ale cărui valori sunt doar „sto gram” (o sută de grame – de votcă, se subînţelege), rublele, brutalitatea şi ordinele Kremlinului.

„Sunt scene de război din Ucraina cum nu vedeţi la TV, încărcate pentru prima dată pe youtube pe 25 ianuarie. Arată soarta prizonierilor ucraineni capturaţi de teroriștii ruşi.

Atenție! Sunt scene care vă pot afecta emoţional.

Ceea ce se vede pe film este o crimă de război.

Convenţiile de la Haga interzic maltratarea prizonierilor şi interzic expunerea lor publică în ipostaze umilitoare. Or, atât parada prizonierilor prin oraş, scuipaţi şi bătuţi de lume cât şi filmarea acestora de televiziunile ruseşti este o crimă de război.

Televiziunea de stat din Rusia „Pervîi Kanal” se implică activ în încălcarea Convenţiei de la Haga

Vedeţi pe la min. 18.00 microfonul băgat sub nasul unui prizonier este inscripţionat „Pervîi Kanal”, televiziunea publică rusă, cum ar fi TVR la noi. Adică o instituţie de stat e complice.

Pe la începutul video ruşii aruncă nişte ucraineni morţi dintr-o dubă.
După părerea mea, sunt prizonieri interogaţi şi apoi executaţi cu sânge rece. Nu avea sens ca ruşii să adune de pe câmpul de luptă cadavrele unor ucraineni, să le bage în dubă şi apoi să le arunce în centrul oraşului, doar ca să-şi bată mai apoi capul cum să scape de ele. Cred că prizonierii ucraineni au fost împuşcaţi în dubă. De exemplu, celui cu cască, de la sfârşitul scenei, se vede cum îi gâlgâie sângele din cap. Cred că era împuşcat cu un minut înainte să fie aruncat din dubă.

Rusul care-i interoga la început, nu prea pare rus. De-abia pricep ce spune. Pare „cernozopie”, „cur negru”, adică cecen.

Interogatoriul de la început era în scopuri propagandistice, nu urmărea obţinerea de informaţii militare. Ruso-cecenul îi întreba pe rând: „Ce căutaţi aici la noi, de unde sunteţi?”

Şi amărâţii de prizonieri răspundeau: „Din Vinniţa, din Cernigov etc”. Acelea sunt regiuni cu etnici ucraineni 100%, aflate la distanţă de Donbas.

Linia de mesaj a Moscovei pe care se pliază interogatoriul este: Cei din Donbas, adică rebeli, cazaci etc sunt paşnici, iar cei din Kiev i-au invadat. Mercenarii Kremlinului ar fi paşnici, îşi apără chipurile glia, că nu s-au dus ei la Kiev să atace.

Faptul că prizonierii ucraineni aparţin armatei regulate care acţionează pe teritoriul naţional nu se mai spune.

Aşadar, acest video care arată infracţiuni împotriva convenţiei de la Haga are următoarele scopuri:
1. Propagandă. Susţine mesajul Kremlinului că ucrainenii sunt „invadatori” în propria ţară.
2. Război psihologic. Să-i intimideze pe ucraineni care fie să dezerteze de frică, fie să nu se supună la încorporare.

Același mesaj l-a dat Vladimir Putin.”

Să râdem cu propaganda rusă: Ghivi „Die hard”

Ghivi devenise mascota propagandei ruseşti, fiind răsfăţatul televiziunilor din Federaţia Rusă.  Un video ce se vrea eroic, dar este un monument de ilaritate, este cel de mai jos, care îl eroizează pe „Ghivi cel cu sânge rece”. Banditul rusofon dădea un interviu unei televiziuni, relatând că ucrainenii trag în ei cu rachete Grad. La un moment dat se aude un şuierat şi apoi ceva asemănător unei explozii. Chipurile tocmai trăseseră ucrainenii care l-ar fi ratat la mustaţă pe Ghivi. Acesta, imperturbabil, se apleacă, ia de pe jos o schijă chipurile rezultată din explozia respectivă şi i-o arată reporterului. Înscenarea este de un comic absolut.

Birthday party pe linia frontului

Ghivi a fost exploatat la maxim de propaganda rusească. Iată imagini de la petrecerea de ziua sa, în tabăra mercenarilor ruşi. Ghivi îşi face de cap cu o rusoaică, şi ea în uniformă militară. Mesajul ar fi că rebelii separatişti sunt „kruto”, adică mişto, cool.

Moartea unui ticălos

Mihail Tolstîh a fost numele real al lui „Comandantului Ghivi”, născut la 19 iulie 1980. Înainte de declanşarea agresiunii ruse din estul Ucrainei Tolstîh a schimbat mai multe slujbe ocazionale, printre care muncitor într-o fabrică de frânghii sau agent de pază la un supermarket. După începerea războiului el a ajuns comandantul „Batalionului Somalia”, care purta acest nume bizar pentru că, potrivit lui Ghivi, membri acestuia ar fi fost „neînfricaţi ca piraţii somalezi”.

Sub conducerea lui Ghivi-Tolstîh, „Batalionul Somalia” a participat la bătălia pentru Aeroportul Doneţk din septembrie 2014.

Ghivi a murit în dimineaţa zilei de 8 februarie 2017, când, după cum au anunţat rebelii, o rachetă RPO- A Shmel care ar fi fost trasă de ucraineni, ar fi lovit sediul unde se afla acesta. Această rachetă este trasă dintr-un lansator portabil, ţinut pe umăr de un singur luptător. Rebelii i-au învinuit pe ucraineni de moartea lui Ghivi. După părerea noastră este puţin probabil, având în vedere că raza de acţiune a lansatorului de rachete respectiv este de circa 200 metri, adică s-a tras din apropiere, liniile ucrainene fiind foarte departe de locul respectiv, aflat în spatele frontului. SIB, serviciul ucrainean de informaţii şi securitate a anunţat că moartea lui Ghivi ar fi fost cauzată de o răfuială între rebeli. Mai mulţi lideri ai rebelilor au căzut victimă de-a lungul timpului unor asasinate petrecute pe propriul teritoriu. De exemplu, un comandant rebel cunoscut sub pseudonimul de „Motorolla” a sărit în aer din cauza unei bombe amplasate în liftul din clădirea unde locuia.

De fapt Ghivi a fost omorât de către propriii săi subordonaţi din batalionul „Somalia”. Cel puţin aşa a declarat pentru publicaţia rusă „Novaia Gazeta” Igor Mîlţev, care lupta sub pseudonimul „Francezul”. Mîlţev a spus că toţi camarazii din batalion voiau să-şi omoare comandatul, pe „colonelul” Ghivi, şi a respins afirmaţiile rebelilor din conducerea „Republicii Populare Doneţk” – RPD, care pretindeau că Ghivi ar fi fost omorât de către SBU, serviciul secret ucrainean.

La sfârşitul lunii ianuarie 2017 s-au reluat luptele la periferia oraşului Doneţk, inclusiv cu folosirea artileriei grele şi a rachetelor în sectorul Avdiivka. Batalionul „Somalia” a fost prins între focuri, într-o situaţie deosebit de dificilă. Propaganda oficială rusă miza în continuare pe imaginea de erou a lui Mihail Tolstîh alias Ghivi şi astfel reprezentanţii RPD au pretins că Ghivi ar fi fost rănit în picior în cursul bătăliei, şi dus la spital. De fapt Ghivi a avut un atac de panică şi s-a împuşcat singur în picior, pentru a fi scos din toiul bătăliei. Pentru că luptătorii din „Batalionaul Somalia” au observat actul de laşitate al lui Ghivi, acesta, ajuns în liniile ruseşti, a ordonat artileriei să bombardeze locul unde se aflau oamenii săi crezând că nu va mai scăpa niciunul care să dezvăluie lucruri compromiţătoare pentru „eroul” televiziunilor ruseşti. Numai că supravieţuitorii s-au întors să se răzbune şi au tras o rachetă în sediul unde stătea Ghivi şi aştepta finalul bătăliei.

Ce-a mai rămas din Ghivi

În clipul de mai jos vedeţi imagini video cu locul exploziei în care a murit Givi, imediat după producerea acestuia, precum şi imagini cu fostul bandit dus pe targă. Cadavrul este acoperit, dar după dimensiuni s-ar putea constata că nu a mai rămas mare lucru din el.

Miza politică a evenimentelor care au dus la moartea lui Ghivi

Pe front se întâmplă lucruri sordide, violente, oribile, în toate războaiele. Mai ales în cele în care sunt folosiţi mercenari şi infractori de drept comun cum este cazul în estul Ucrainei. Propaganda rusă îi numeşte pe aceşti criminali psihopaţi „opolcenţî”, adică rezistenţi. Crimele, trădările şi toată mizeria de pe front se petrec în lumea sumbră a nenorociţilor care îşi pierd acolo vieţile mizerabile. De sus însă, există o cu totul altă perspectivă, anume una politică. Şi sus altele sunt mizele decât raţia zilnică de votcă împărţită rebelilor de pe front.

În jurul datei de 29 ianuarie 2017 au izbucnit lupte violente la periferia oraşului Doneţk. Pe 31 ianuarie Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova a dat un comunicat prin care acuza ucrainenii că bombardează cu artilerie grea şi rachete cartiere rezidenţiale. Potrivit comunicatului de la Moscova, bombardamentele ucrainene s-au soldat cu morţi şi răniţi în rândul „populaţiei paşnice” şi, de asemenea, ar fi întrerupt aprovizionarea cu energie electrică a uzinei de epurare a apei din Doneţk şi a combinatului chimic Avdiivka, fapt care „a pus în pericol vieţile minerilor care muncesc în mină”. Ucrainenii ar fi încălcat astfel prevederile acordului de la Minsk. Kievul a acuzat, la rândul lui, trupele rebele de violarea armistiţiului şi de bombardamente. Mai întotdeauna în cazul încălcării acordurilor de armistiţiu sau de încetare a focului, părţile implicate se acuză reciproc de deschiderea focului.

Numai că în comunicatul MAE rus atrage atenţia o insinuare: „Destul de ciudat, fiecare escaladare a situaţiei din Donbass survine atunci când conducerea ucraineană se află într-o călătorie în străinătate. În mod clar, aceasta este o tentativă de a menţine criza provocată de Kiev pe agenda internaţională”. Deja lucrurile încep să se lămurească. „Conducerea ucraineană” este un eufemism folosit în comunicatul MAE rus pentru a-l desemna pe Petro Poroşenko, preşedintele Ucrainei, iar „călătoria în străinătate” era vizita oficială întreprinsă de Poroşenko la Berlin pe 30 ianuarie 2017, unde s-a întâlnit cu preşedintele şi cancelarul german, precum şi cu ministrul de Externe, iar escaladarea situaţiei din Donbass a constituit subiectul principal al conferinţei de presă comune a lui Poroşenko, împreună cu cancelarul german Angela Merkel. Ruşii s-au devoalat singuri, legând în comunicatul de presă reluarea luptelor de vizita lui Poroşenko în Germania. De acum a devenit clar că ruşii au reluat luptele cu scopul de a compromite vizita lui Poroşenko în Germania, în încercarea de a blama ucrainenii pentru bombardamente şi pentru încălcarea acordului de la Minsk. Se sconta pe o reacţie negativă a germanilor la adresa lui Petro Poroşenko, cu atât mai mult cu cât Germania este negociator în cadrul negocierilor de la Minsk dintre Kiev şi rebeli, şi s-ar fi putut simţi lezată de „trădarea” ucrainenilor. Sau cel puţin aşa sperau ruşii.

Aşadar, din acest motiv s-au reluat bombardamentele cu rachete şi artilerie grea, au murit camarazii lui Ghivi, civili din Doneţk, s-au înregistrat distrugerea unor obiective civile şi de infrastructură. Pentru că un deştept de pe la Kremlin sau din conducerea GRU, serviciul militar rus de informaţii, ori de pe la FSB, s-a gândit să se evidenţieze în faţa lui Vladimir Putin cu o idee genială, cum ar fi compromiterea lui Poroşenko în ochii nemţilor şi distrugerea vizitei acestuia la Berlin. După ce s-o fi primit aprobarea de sus, ştabul cu pricina a transmis ordinul rebelilor din Doneţk, apoi s-a urcat în limuzina sa escortată de serviciul de pază şi s-a dus la „dacea” (vila) sa de lângă Moscova, unde îl aştepta soţia sau, după caz, vreo Nataşă botoxată pe care generalul cu pricina a umplut-o de blănuri şi bijuterii.

În aceeaşi noapte, mai la sud de Moscova cu vreo 860 de kilometri, ordinul primit s-a pus în aplicare şi, în timp ce generalul guşat se desfăta cu Nataşa lui, la periferiile Doneţkului au început să cadă rachete, mortiere, obuze de mare calibru. Au murit ruşi, ucraineni, civili, mineri, dar şi bandiţii lui Ghivi. Pentru că bufonul s-a automutilat, a fugit de pe câmpul de luptă şi apoi a încercat să-şi nimicească proprii oameni pentru a şterge urmele, supravieţuitorii din „Batalionul Somalia” au lansat o rachetă spre „kvartirul” (apartamentul) lui Mihail Tolstîh – Ghivi. Şi asta a fost.

Rescue workers give food to local residents in the Ukrainian town of Avdiivka as government forces and Russian-backed separatists exchanged mortar and rocket fire for a fourth day just north of the rebels’ de facto capital Donetsk. (Photo: AFP / ALEKSEY FILIPPOV)

Cetățeni evacuați din Avdiivka, Ucraina