Esențială istoriei mântuirii firii umane este viața Maicii Domnului, a Sfintei Fecioare Maria, a celei care L-a născut, crescut, înmormântat și pomenit, apoi care L-a aflat înviat pe Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat, Împărat și Judecător al tuturor celor ce sunt. Mamă și Fecioară!

În Sfânta Fecioară Maria sunt împreunate castitatea și maternitatea, exact cele două caracteristici ce par să fie din ce în ce mai străine lumii noi, care sunt sistematic descurajate, direct ori indirect, împotriva cărora lucrează non-stop uriașa mașină de propagandă a Stângii vechi, noi și de pretutindeni. Educația sexuală de la vârste mici și răspândirea ideilor de perversiune ca fiind parte a normalului, dizolvarea ideii de intimitate în familie și de viață de familie la modul general sunt forțate constant pe canale oficiale de generația de infiltrați crescuți în spiritul străzii Parisului din ’68 ca necesități pentru lumea zilelor noastre și pentru cea care va să vină. Nu întreabă nimeni poporul creștin dacă acceptă sau nu – e ordin de la Partid și Statul îl va impune.

Însă toată ceața asta sulfuroasă se risipește atunci când creștinii privesc la icoana Maicii Domnului, când se roagă la ea, când meditează la viața ei, când vin în biserica, împreună, să o laude. Și așa, cursul de coliziune dintre Stânga profundă și Biserică, aflată în ocrotirea Maicii Domnului, devine vizibil în clar, iar oamenii înțeleg ce au de ales… Pentru noi, românii, imaginea Maicii Domnului gravidă pe asin, a Sfintei Familii mergând către Egipt, iar apoi întorcându-se în țară odată ce Irod prigonitorul a murit, rezonează diferit, mai adânc decât la alte popoare. Multe familii și-au făcut copiii în străinătate, în provizorat, neștiind ce le va aduce ziua de mâine, izgonite de viața grea de aici și de lipsa perspectivelor. Numai că acum încep să se întoarcă și vezi prin grădinițe și școli câte doi, trei copii care au fost crescuți “afară”, iar lângă ei, mame care, după ce au trecut prin multe greutăți, știu acum că sunt acasă, aici, locul pe care-l binecuvântează cu ce au mai scump. Mame care se roagă Sfintei Fecioare și care iau speranță și curaj din această rugăciune, din apropierea de Maica Sfântă, care le știe lacrimile și străduințele – și Maica Domnului a fost ani buni pe același drum.

Sărbătoarea de mâine este despre urcarea Maicii Domnului la cer, după ce a primit moartea ca adormire senină, ca trecere la Domnul, după o viață de bucurii și mari încercări care o fac să nu fie străină de cele importante ale vieții fiecăruia dintre noi. Și acum Maica Domnului e în slava Împărăției, de-a dreapta Fiului ei, dar rămasă martoră a încercărilor prin care trecem și alinătoare a durerilor celor ce nu mai pot merge mai departe. Înaintea ei, știind că primește rugăciunile noastre, să zicem din tot sufletul:

Bucură-te, Preacurată, că prin tine a fost cu noi Domnul puterilor, și roagă-te cu noi să se mântuiască sufletele noastre, Amin!

ACP