Democrația ca sistem coerent și de echilibru se construiește încet, cărămidă cu cărămidă, dar, după cum ne spune și experiența istorică națională, orice edificiu democratic se poate demola ori pe bucățele, ori în tranșe, ori se poate aruncă în aer întreaga construcție, dintr-o dată. Modalitatea insidioasă și/ sau agresivă cu care Guvernul Ponta și parlamentul USL-aș schimbă instituțiile și legile, orientându-și resursele pentru eliminarea obstacolelor constituționale și administrative care i-ar putea bloca, încetini sau opri înscăunarea oamenilor atașați idealurilor stângii de extracție bolșevico-tătărăscană și a celor proveniți din evantaiul multicolor al guevariștilor și gramscienilor, toate acestea arată că se abordează primele două din variantele de distrugere. Atât cea la bucată, pornită după îndepărtarea lui Mihai Ungureanu, cât și cea care demolează ziduri, cutume și simboluri, aplicată în ultimele zile.

La fel ca faraonii care voiau să-și facă numele nemuritor, deoarece ei credeau sincer că sunt nemuritori și își manifestau puterea lumească pe piatra monumentelor prin obliterarea însemnărilor care vorbeau despre înaintași, Victor Ponta se crede etern, plantat în funcție în virtutea faptului că i-a fost atinsă fruntea de un semn divin, nu pentru că ar fi fost beneficiarul unui aranjament la Grivco. În căutarea unei piramide pe care să-și zgârie inițialele V-V (Victor-Viorel), el nu se mai mulțumește cu calitatea de prim-ministru pe care o are în urma trădării celor care de mult își negociau arginții contra conștiințe de doi bani. El vrea mai mult, să fie un fel de Conducător, un El Supremo în virtutea împuternicirilor date de un Parlament care poate fi orice în ultimile zile, chiar și un soi de Constituantă, dar – cu tot respectul – n-a fost și nu este o adunare a demnității naționale. Determinarea cu care își croiește drum către Bruxelles arată că Ponta a visat că acolo este o piramidă.

Unei calificări de procuror Victor Ponta a adăugat neoficial și pe aceea de unic judecător al Curții Constituționale, sentințele curg ca și condamnările sau achitările, după caz, în funcție de interesul USL-aș, nu al României. Aflat în fruntea unui guvern care geme de competență, pur, strălucitor academic și dedicat binelui public, Victor Ponta spune că USL-ul este organul politic eliberator al țării. Și mai spune că țara vrea reforme și pentru asta s-a și pus la treabă. Mai multe ministere, mai mulți consilieri la ministere, mai mulți angajați, schimbări de comisii cu revenirea dinozaurilor Erei Socialiste, măriri preferențiale de lefuri în poliție și armată, scutiri de returnări a fondurilor din partea foștilor militari care au încasat bani în plus, contracte pentru Antene, politizarea deci penelizarea IICMER și a Televiziunii Române, asta după PSD-izarea și PNL-izarea Băncii Naționale din timpul guvernelor Năstase și Tăriceanu, schimbări de traseu de autostradă către Brașov pentru îmbogățirea celor cu terenuri de traversat, schimbări de busolă către Kremlin și Elysée, trecerea ICR sub aripa Parlamentului pentru „partizanat politic și netransparență” și multe, multe altele.

Ce mi-a atras atenția a fost o bagatelă care demonstrează ce este sub pojghița de gargară cu care politrucii USL-ași și aliații lor au spus că este respect, că ei vor acordă respect tuturor. Plângându-le pe umăr, USL s-a folosit de pensionari ca de o masă de manevră motivându-și atitudinea prin compasiunea generată de opunerea la acțiunile guvernelor precedente de micșorare a pensiilor și alte tratamente nedrepte. Toată lumea știe că pensionării sunt extrem de folositori la vot, dar că ei nu se pot apăra singuri. Fiind sigur de rezultatul alegerilor locale, Victor Ponta și-a pus semnătura chiar în preziua votului pe un document care arată adevărata față a stângii USL-ase, cea care trebuie mai întâi să-și sature aliații și clienții politici în dăuna celor care nu au alternativă. Ponta a tăiat pur și simplu toate biletele de odihnă și a limitat numărul biletelor de tratament alocate pensionarilor, revoluționarilor, handicapaților și altor categorii defavorizate. Totul dintr-un condei pe hârtia pusă în față de specialistul Florin Georgescu, marele artizan al scutirii de taxe pentru veniturile de până la 60000 de euro ale lui Tolontan și a altor condeieri și comentatori aflați în slujba Antenelor de tot soiul.

USL-ul și guvernul Ponta sunt mai mult expresia unei stângi extremiste anarho-sindicaliste și mai puțin expresia ale unei stângi moderne, care caută prin redistribuire să atenueze din inegalitățile sociale și economice. Cu un Parlament în care sunt aprobate declarații anti-constituționale și cu un guvern care lucrează pentru propășirea comandourilor media, ecologiste sau sindicaliste (lista poate continua), România se îndreaptă cu pași repezi către o formă de existență în care democrația devine o umbră a trecutului, un episod neclar aflat în colecțiile de ziare și în postări pe blog. Antiintectualismului ofensiv al lui Crin Antonescu s-a înfrățit cu guevarismul demolator al lui Victor Ponta creînd această mare colecție de uri canalizate către oameni, instituții, legi și Constituție. Rolul de prim rang în acțiunea USL ca și în guvernul țării îl are Victor Ponta, demn urmaș al lui Adrian Năstase, cel care aproape că reușise să ne transforme într-un srl care producea ouă de aur pentru familie.

Să nu ne lăsăm înșelați: lui Ponta nu-i ajunge doar o piramidă la Bruxelles. Plecat dintr-un prea-bucureștean Grivco în căutarea Văii Regilor, Victor Ponta și-a pictat pereții galeriei triumfale cu ieroglifele minciunii și demagogiei în care mulți au recunoscut semnele unui déjà-vu din ’90, de până și mai ales de după 13-15 iunie. Nu pacea îl interesează, ci războiul neîntrerupt până la distrugerea exemplară și definitivă a dușmanului de clasă și de idei de dreapta, indiferent ce sau cine este și de cine este reprezentat.