FUNDATIA IOAN BARBUS

Laudă de la Moscova. Adversarii preşedintelui român Traian Băsescu nu renunţă

Referendumul privind demiterea preşedintelui român Traian Băsescu a eşuat în 29 iulie, din lipsa participării la vot, dar Curtea Constituţională încă nu l-a declarat invalidat. Săptămâna trecută, judecătorii și-au amânat decizia, deoarece, deodată, guvernul Ponta a contestat credibilitatea listelor electorale pe care același guvern le furnizase. Adversarii lui Băsescu au câştigat timp să se gândească la felul cum vor proceda în cazul în care Curtea va decide invalidarea votului. Social-democraţii şi național-liberalii sunt de acord asupra unui lucru: Băsescu trebuie să plece, cu orice preț.

Deputatul naţional-liberal Eugen Nicolaescu propune ca românii să fie puși să voteze a doua oară, și să se elimine clauza pragului electoral. Deputatul social-democrat Mădălin Voicu pledează pentru o procedură mai scurtă. La postul de televiziune Antena 3, portavocea mogulului media și fost colaborator al Securităţii Dan „Felix” Voiculescu, Voicu a spus că Băsescu trebuie să demisioneze imediat, dacă nu vrea „să iasă cu picioarele înainte din politică. Mai clar de atât nu o pot spune.”

Tovarăşul de partid al lui Voicu, Alexandru Athanasiu, îi profețise preşedintelui, încă înainte de referendum, un „sfârşit tragic, dacă mai încearcă să rămână la putere prin mijloace juridice. Victor Ponta a declarat în 13 iulie, tot la Antena 3, că Băsescu își joacă „viaţa şi libertatea”. Senatorul social-democrat Dan Șova, a cărui afirmație, conform căreia, în timpul Holocaustului, „datorită mareşalului Ion Antonescu, niciun evreu nu a avut de suferit pe teritoriul României”, a stârnit o furtună de indignare în străinătate, l-a numit, la un moment dat, pe Ponta „General de mână forte.”

Părerea exprimată ocazional în mediile occidentale, că noul guvern ar înclina doar „să-și impună puterea”, aşa cum se obișnuiște în România, subestimează gravitatea problemei. Rapid, total și sistematic, au fost ocupate, în ultimele săptămâni, aproape toate poziţiile-cheie în cadrul Statului român şi instituţiilor sale conexe, de către acoliţii lui Victor Ponta și ai preşedintelui naţional-liberal al Senatului, Crin Antonescu. Acapararea totală a puterii a fost făcută posibilă prin schimbarea taberei de către două duzini de parlamentari ai PDL-ului conservator, care, în fața cifrelor în scădere ale partidului lor în sondaje, și-au asigurat un loc călduț la câştigătorul presupus al următoarelor alegeri. Ei i-au făcut rost USL-ului de majoritatea care, la 27 aprilie, a răsturnat guvernul conservator al premierului Mihai Răzvan Ungureanu. Deoarece nicio altă grupare nu i-a prezentat vreun candidat, Băsescu l-a numit, la propunerea USL, pe Victor Ponta ca prim-ministru.

După preluarea Parlamentului de către noua majoritate, a urmat o ordonanță de urgenţă, care a scos Monitorul Oficial de sub controlul parlamentar şi l-a predat guvernului. De atunci, guvernul hotărăște ce și când intră în vigoare, prin publicarea în Monitorul Oficial. În continuare, Avocatul Poporului, singurul care putea aduce în fața Curţii Constituţionale ordonanțele de urgenţă ale Guvernului, a fost înlocuit printr-un om de încredere al lui Ponta. Demiterea Avocatului Poporului a fost ilegală, deoarece nu s-a putut dovedi că ar fi încălcat legea, ceea ce ar fi justificat demiterea. O zi mai târziu, preşedinții Camerei Deputaților şi Senatului au fost înlocuiți prin social-democratul Valeriu Zgonea și național-liberalul Antonescu, contrar normelor de procedură şi uzanțelor Parlamentului. Astfel, a doua şi a treia dintre cele mai înalte funcții în Stat, au trecut în mâna USL-ului.

A urmat Ordonanța de Urgență nr 38, care i-a luat Curții Constituţionale competenţa de a judeca normele de procedură şi alte hotărâri ale Parlamentului. Deoarece noul Avocat al Poporului nu a găsit nimic de obiectat față de aceasta, ordonanța de urgenţă nu a fost adusă în fața Curții Constituţionale. De acum, calea era liberă pentru demiterea lui Băsescu, la 6 iulie.

Dovada că preşedintele „a comis încălcări grave ale Constituţiei”, necesară pentru această demitere, nu a putut fi produsă. Pentru cazul în care Curtea Constituţională ar fi urmat să declare invalidarea referendumului, Parlamentul şi-a rezervat decizia „asupra procedurii de urmat”. În prezent, se chibzuiește asupra acesteia. Vor trebui românii să tot voteze, până când este atins rezultatul „democratic” dorit? Sau există vreo scurtătură pe drumul spre înlăturarea lui Băsescu?

România se află la graniţa dintre acea parte a Europei, în care schimbările de guvern se realizează prin proceduri democratice, şi aceea în care lucrurile nu se petrec așa. Prin preluarea puterii de către Ponta şi Antonescu, această graniță s-a deplasat spre vest. În timp ce în Occident până și prietenii social-democrați ai lui Ponta se disociază treptat de el, lovitura de stat rece a USL, împinsă înainte prin ordonanțe de urgenţă şi încălcări ale legii, este nu numai susținută de Moscova, ci, de asemenea, aprovizionată în amănunt cu sugestii.

Vocea Rusiei, postul de radio al Federaţiei Ruse, a lăudat, pe site-ul său în limba română, USL-ul, pentru că renunțat, în cele din urmă, la „atitudinea sa defetistă”; a fost, chipurile, greşit că s-a cedat la presiunea UE, şi s-a acceptat clauza pragului minim de prezență pentru ca referendumul să fie validat; acum s-a demonstrat că „servilismul faţă de instituţiile europene are anumite limite”; uluitoarea „popularitate a atitudinilor eurosceptice” ar crea probleme „suporterilor germani şi europeni ai preşedintelui suspendat”. Vocea Rusiei recomandă o repetare a referendumului, ceea ce s-ar putea realiza, printre altele, prin presiunea străzii; comportamentul față de vot al maghiarilor din România, care s-au ținut departe de referendum, ar arăta, chipurile, că Viktor Orban, exercită controlul „asupra votului unui număr substanțial de cetăţeni români”; aceste interferenţe externe ar fi un argument puternic pentru a se ajunge la recunoaşterea referendumului de către Curtea Constituţională; o cedare din partea USL i-ar ridica împotriva sa pe proprii alegători.

Băsescu este un puternic susţinător al instalării scutului american antirachetă în România, şi susţine primirea fostei Republici Sovietice Moldova în UE. Consilierul său de securitate şi directorii serviciilor de informaţii militare au fost deja demiși de preşedintele interimar, şi înlocuiți cu oamenii de încredere ai săi. Sâmbătă seara, Crin Antonescu a declarat la Antena 3 că, dacă Băsescu nu ar fi fost suspendat, în toamna ar fi existat riscul izbucnirii unor „violenţe sociale”.

06.08.2012, Frankfurter Allgemeine Zeitung
Lob aus Moskau
Die Gegner des rumänischen Präsidenten Basescu geben nicht auf
/ Von Karl-Peter Schwarz

(traducere de Anca Cernea)

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Karl-Peter Schwarz

Karl-Peter Schwarz

8 comentarii

  1. TAROIU CALIN
    7 august 2012

    Profitind de imensul numar de agenti acoperiti din Romania,Kremlinul da un atac disperat incercind sa redevina o putere mondiala,dar la sfirsitul acestui atac va avea o mare deziluzie:se va lovi ca de un zid de caracterul poporului roman.

  2. Vlad M.
    7 august 2012

    InimaRea

    Acest articol este o eroare tip Matrioşka: reia toate clişeele propagandei oranj – semn că articolul i-a fost livrat lui KP Schwarz, care l-a doar semnat; ceea ce ne atrage atenţia nu asupra seriozităţii ci a poziţiei FAZ faţă de situaţia din Ro. Probabil că Germania socoteşte avantajos să adopte un punct de vedere “intern”, în perspectiva relaţiilor cu Ro, în cadrul UE. Dacă pierde Băsescu, guvernarea de la Bucureşti are a fi tratată drept ilegitimă din cauza “derapajelor democratice”. Dacă se menţine Băsescu. Germania mai aşteaptă “sancţionarea Bucureştilor”, avînd în preşedintele nedemis un bun aliat; “laudă de la Moscova” anunţă măsuri dure împotriva guvernării româneşti, de-cum înainte. Ce nu-nţeleg “acoliţii” lui Băsescu (apropo, chiar aşa e-n gemană – “acoliţii lui Ponta şi Antonescu”? Ori s-a publicat aici direct varianta destinată FAZ, înainte de a fi tradusă în germană?) este că stigmatul prorusismului nu-i afectează doar pe inamicii lor politici, în nici un caz – în faţa Germaniei, de două roi “trădată”, în istoria sa comună cu Ro.

    Poate unii dintre voi se intreaba cine este Inimoara. Inimoara este George Tudor, un apropiat scriitorilor Liviu Antonesei si Dorin Tudoran; Inimoara e anti-Basescu, anti-„oranj” (pacat, e o culoare simpatica), dar pro-USL si pro-Rusia.

    Copiez un comentariu mai vechi.

    ——————————————————————————

    Cu cine se mandreste InimaRea/ ingrozitul de mai sus.

    Într-o dimineata oarecare, un oarecare presedinte, al unei tari oarecare, se trezi brusc. Brusc si cam devreme dupa de cît somn ar fi avut nevoie dupa o seara si o buna parte din noapte petrecuta în jurul mai multor butelci de whisky, de calitate aproape foarte buna, laolalta cu lunganul si ciufutul sau premier, cu mititelul de la Externe si cu baietii de baieti din fruntea feluritelor servicii speciale, ce înflorisera precum liliacul primavara de la debutul întîiului sau mandat. Asta se petrecuse de mult, nici el nu mai reusea sa tina socoteala nenumaratelor sale mandate. Se trezise deci brusc, mai devreme decît ar fi fost cazul, si cu o stranie si neplacuta senzatie, aceea ca putea puternic a rahat. La început, a crezut ca l-au lasat sfincterele din pricina licorii sosite cu avionul special din Scotia, dar s-a uitat la pijama, a dat plapuma la o parte si a cercetat asternuturile si nimic, totul era curat, de un alb stralucitor si doar cîteva cute tulburau peisajul. Si, totusi, mirosul de rahat îi sucea nasul!

    […]

    Se uita în oglinda enorma prinsa într-una din usile dulapului, tinîndu-se cu degetele de nas. Era ciudat, desi era mirosul sau, nu putea sa se obisnuiasca! Iesi apoi, o lua spre mica si cocheta sala în care îsi sorbea prima cafea a zilei împreuna cu sotia. Cînd a deschis usa, a apucat s-o auda pe sotie strigînd „Doamne!…” si s-o vada prabusindu-se lesinata. O lasa în grija servantei si o lua spre partea oficiala a resedintei, spre cabinetul de lucru al presedintelui, cel mic, pentru ca era si unul mare, patria! În drum, îsi aminti ca, dupa plecarea baietilor, petrecuse un pic în camera de refugiu de lînga birou cu consiliera sa politica, frumoasa si bruneta sa consiliera politica. Deschise usa refugiului, o vazu frumoasa si goala în asternutul alb, cu un cearsaf ce nu-i trecea dincolo de glezne, cu pletele artistic împrastiate pe perna. De la zgomotul usii sau de la mirosul ce-l însotea neabatut pe presedinte, aceasta se trezi. În timp ce se ridica de pe perna scapa un „Ce naiba pute asa…”, dadu ochii cu el, îi casca imens, apoi îi închise, îi deschise din nou, rosti „Visez, ce naiba?”, apoi îsi înfipse nasul în perna si ramase nemiscata cu spatele frumos curbat în sus.

    [….]

    Mai statu cîteva minute cu capul între palme si cînd ridica privirea, vazu ca trecuse o ora de cînd era la birou, era aproape noua. Vazînd ca deschisul ferestrelor nu rezolvase nimic în tragica chestiune olfactiva, se ridica, se duse si le închise. Apoi trase si draperiile grena cu auriu, grele, masive. În timp ce se întorcea spre birou, îsi spuse cu voce soptita ca trebuie puse în acord existenta si esenta, daca nu cumva si fondul cu forma. Ajunse la birou, se aseza pe scaunul oficial, ceva între jilt si tron, deschise cu mîna stînga un sertar, iar cu dreapta lua un revolver ofiteresc, negru cu incrustatii de fildes, de parada. Pendula arata ora 9 fix. Era 31 decembrie 202… si ceva. Lipi teava revolverului de tîmpla si apasa pe tragaci. Aproape deodata cu sîngele si creierii, din trupul sau începu sa se ridice un miros nepamîntean de trandafiri, dafin si smirna, care, iesind din camera închisa aproape ermetic, se înalta peste urbe, dînd Capitalei unei tari oarecare vestea cea buna…

    http://antonesei.timpul.ro/201…..arecare-2/

    Fantastica dovada de talent de scriitor! Fireste, nici unul dintre comentariile semnate InimaRea la acest articol nu ii atrag atentia marelui scriitor Antonesei ca a scris un text imund. Nici macar unul. De altfel, primul sau comentariu suna astfel:

    Maitre, nu mai sarbatoresc in viata mea doua saptamini de la ceva. Cum l-am sarbatorit, cum n-am mai putut intra citeva zile pe blogul tau. Asta-mi aminteste de o povestire a lui Svejk, despre unul care voia sa se lase de baut – intra intr-o circiuma si cerea ceai. N-avem ceai, zicea circiumarul. Dar ce aveti? Slibovita. Da-mi una! Tot cautind ceai, s-a-mbatat asa de tare ca a jurat ca-n viata lui nu se mai lasa de baut.
    Cu remarke-ul asta, mi-ai stirnit o curiozitate: Oare ce-oi fi scris eu la asta, atunci?
    O fi posibil de aflat? Din cite-mi amintesc, a avut enorm succes textul tau, atunci. Nu cumva m-am bagat si eu cu Basmul cu Boc, atunci?

    Fireste, George Tudor si si Liviu Antonesei sunt, asemenea lui Dorin Tudoran, domni, nu badarani. Domnii scriu texte despre un presedinte basist caruia ii tot miroase a cacat si sfarseste prin a-si trage un glont in cap spre usurarea natiunii. Tot domnii acuza pe cei care au pareri diferite de a lor ca sunt extremisti si ca i-ar linsa pe artistii care nu le sunt pe plac. Si, desigur, domnii sufera ca Basescu nu cultiva „traditionalele relatii de prietenie” romano-rusa.

    Ce individ ridicol.

  3. Vlad M.
    7 august 2012

    Ce fixatii are si tov. George Tudor, hai ca este induiosator. Atunci cand nu se da de ceasul mortii ca nu se cultiva relatiile cu Rusia, il preocupa tradarea (?) Germaniei de doua ori (primul razboi mondial si unificarea nationala, respectiv al doilea razboi mondial si regimul national-socialist). Ma mir ca nu spune direct ca mai bine nu ne uneam, respectiv ca l-am tradat pe Hitler. :mrgreen:

  4. Vlad M.
    7 august 2012

    Desigur, catelusul George Tudor s-a dus cu para la stapanul Antonesei. ???? Urmeaza sa se mai bage in seama inca vreo cativa George Tudor, dar Maitre si-a dat deja cu parerea. Cat despre ultimul panseu pe care ni l-a trimis, prins de cainele de paza al Contrarevolutiei (Akismet), nici nu stiu daca merita efortul de a da un Victor Ponta ca de scos din spam n-am de gand. Nu e nimic nou. Poate fi observata doar aceeasi nevoie patologica de a se baga in seama, doar-doar o avea cu ce se laude la Maitre Cel Obsedat de Rahat.

  5. Anca Cernea
    7 august 2012

    Gefolgsleute. L-am tradus prin acoliți. Așa zice și dicționarul ăsta, sau ăsta, sau ăsta. E destul, sau mai vreți?
    Vezi aici definiția DEX.
    Exemple de utilizare în propoziții:
    Acolitul Maestrului avea poteci securiste pe creier.
    Dacă în presa din Vest apare ceva ce nu le convine stăpânitorilor, acoliții USL au rolul să urle că trădătorii de la Europa Liberă au manipulat Vestul.
    Acoliții USL își fac inimă rea, murind de ciudă că cel puțin 2/3 din populația României e formată din spioni NATO, SIE și bursieri ICR, care nu ascultă de Vocea Rusiei.

  6. Raul Noica
    7 august 2012

    Dvs. uitati traditia coloniala a Europei .

    Plus dubla masura – in Franta daca Ali Mahomed pierde un meci de fotbal e numit magrebian si daca castiga e numit francez de mass media lor ( situatie mai veche de 10 ani ).

    De ce sa ne uitam la ce spun ziarele occidentale ?
    Apoi rolul SIE nu-i sa manipuleze alegerile de la Paris ci sa faca imagine buna Romaniei – se descurca ? Ce face Razvan Ungureanu sau ce a facut ?

  7. Daniel Francesco
    7 august 2012

    Nu uitam nimic. De exemplu traditia coloniala a Turciei, a Rusiei, mai nou a Chinei in Africa – desi nu-i spune asa -, pe care le uiti intentionat deoarece nu fac parte din zdranganeala orchestrei la reprezentarea fabulelor stangii.

    Ai uitat sa treci traditia sclavagista a Europei si pe cea medievala. Sau epoca de piatra care a fost o inventie pusa la cale de SUA si de imperialistii europeni pentru a exploata pe bietii cioplitori! ????

    In ceea ce priveste ziarele occidentale e o chestie de gust si de afinitati. Poate ca tie iti place sa citesti ziarele din Cuba si din Coreea de Nord, noua nu.

    Prostia cu frauda de la Paris face parte din BDS (pentru neinitiati – Basescu Derangement Syndrome). Apropo, confunzi functia avuta de MRU cu vreun minister al propagandei. La „imbunatatirea” imaginii Romaniei in lume cred ca mult mai bun pentru asta este Ponta cu plagiatele sale sau Sova cu negationismul; sau Crin Antonescu cu crizele sale; sau Ion Ilici Iliescu cu minerii etc

  8. Raul Noica
    7 august 2012

    Daniel Francesco = spun doar ca nimeni nu ne vrea binele :)) nu ca sunt antieuropean – De la Richelieu apare ideea de raison d’etat – politica se face pe interes nu pe principii !
    Legat de SIE si Ungureanu – sunt obligati sa promoveze imaginea tarii in lumea ( asa face orice serviciu de info externe )

    Apropo – oare nu era sarcina lor de a media rapirea din Irak ? Si atunci ce cauta un ofiter de birou de la SRI ? Nu avea nici competenta pt extern si era si prea mare in grad :)))

    Numai bine !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian