Oficial, de mai bine de 100 de zile America a intrat în era Obama, preşedintele democrat având în mână ambele camere ale Congresului şi aproape toată media. Partidul Republican a lăsat ca toate tunurile stângii să se concentreze pe Preşedinte Bush şi pe colaboratorii săi apropiaţi, apelativul de neoconservator – pe care democraţii l-au extins la toţi republicanii din fosta administraţie – atingând limitele trivialităţii în lipsa unui reacţii hotărâte şi a unui răspuns intelectual articulat.
Şi totuşi există ceva ce scapă din ghearele aşa-zişilor progresişti: ideea de libertate. Cartea lui Mark Levin Liberty and Tiranny – A Conservative Manifesto a împlinit astăzi o lună de la apariţie, dar ocupă de patru săptămâni locul întâi în prestigiosul The New York Times Book Review, la secţiunea Nonficţiune, ediţii cartonate. Cu un milion de exemplare distribuite şi cu comenzi ferme pentru alte câteva sute de mii, acest manifest conservator scris de gazda unui talk-show radio a produs o breşă într-un zid de opacitate stângistă orchestrată. Ceva se întâmplă, ceva neperceput încă de cei peste 2000 de colaboratori ai The Huffington Post, superblogul Ariannei. America îşi reevaluează şansele viitorului prin reîntoarcerea la ideile Părinţilor Fondatori, iar Mark Levin vorbeşte despre libertate ca ideal ce trebuie păzit de imixtiunile unui Big Government lansat în proiecte fanteziste.
Ediţia romană a The New York Times Book Review din 13 aprilie conţine şi o scurtă însemnare plină de vitriol despre Mark Levin şi fanii săi din partea lui Jennifer Schuessler. Pentru ea, absolventă a Harvard University, tonul cărţii este neo-federalist, termen apropiat de mult hulitul neo-conservatorism. Mark Levin este dispreţuitor la adresa altui absolvent de la Harvard pe care îl numeşte „Barack Milhous Nobama”, despre care crede că este „nesatisfăcut de condiţia propriei existenţe” şi îi place să dea vina pe „colegii săi, împrejurările şi societatea însăşi care îl împiedică să obţină împlinirea, succesul şi adulaţia pe care crede că le merită”. Enervată de aceste afirmaţii, Jennifer Schuesller aminteşte de un interviu luat în toamnă de Mark Levin lui Piper, fiica de 7 ani a lui Sarah Palin, când ar fi lansat un „plan de naţionalizare”. „Daca ai fi preşedinte, ai deţine Disneylandul”, i-ar fi spus lui Piper. Şi mai departe „am putea transforma Canada într-un uriaş parc acvatic!” Slăbuţ argumentul lui Jennifer Schuessler, dintr-o discuţie cu un copil nu poţi extrage o proiecţie ideologică, visele sau basmele neintrând în categoriile marxiste. Încă, nu se ştie ce va face mai încolo “Nobama”…
Până una-alta, cu voia sau fără voia lui Jennifer Schuessler, cartea lui Levin rămâne pe primul loc în The New York Times Book Review, iar vestea bună este că se poate cumpără cu 40% discount pe Amazon.com.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
6 Comments
costin
3 May 2009Dennis Prager despre stinga, stingisti, America, pacifismul ipocrit si las al stingistilor, lupta impotriva raului si imposibilitatea unora de a se a-l confrunta sau macar de a-l critica.
Nu stiu de cite ori mi s-a intimplat sa vb cu oameni care pur si simplu nu puteau gasi nici o diferenta dintre razboiul din Irak, Vietnam, Corea si 9/11. Pt ei toate erau terosism, iar vina pt 9/11 o poarta doar americanii care nu si-au vazut de treaba. DOAR ei. In 11 sep 2001 m-am dus la o prietena in vizita si o intreb daca a vazut ce se intimpla in NY. „Da, am vaz. Asa le trebuie, o merita cu vf si indesat, prea si-au bagat nasul peste tot”, cu siguranta de sine si dintr-o suflare….si asta inainte chiar ca turnurile sa fi cazut. Eu m-am cam blocat si nu am mai putut sa dau nici o replica. Si apoi oameni publici, nu conteaza acuma cine, care iti rid in nas, la propriu te iau la misto si te considera un naiv in momentul in care le spui ca nu ai fi total impotriva razb din Irak sau ca ce a facut Bush in momentul x este un lucru bun.
replica e una si aceasi „da ba (naivule, retrogradule), amaritii aia din desert sint toti rau si americanii sint toti buni. tu chiar crezi ca americanii s-au dus acolo pt altceva decit petrol? pt a salva oamenii? Ha! Ce prost, ce conformist, gindeste ba cu capu tau, nu cu ce iti zice cretinul ala de Bush!” ‘Anticonformismul’ asta, inside job-ismul… este noul conformism. Nu am intilnit oameni inca (inafara de na… cei de aici) care sa pretinda ca au o parere informata despre 911 si Irak care sa spuna altceva decit „gindeste ba cu capu’ tau, inside job, bush-petrol, republicani-tarani-nazisti, america-stat terorist”
panseluta
3 May 2009Francesco:
Minunat tribut lui Mark si gindirii sale impecabile, unice.
E de remarcat ca nici una din publicatiile profund ‘telectuale de stinga, de la The New York Times si The New York Times Book Review la The Washington Post, nu a avut curajul, pina acum, sa publice o cronica a cartii lui Mark. Tipii sunt obligati sa scrie o refutatie, dar e foarte greu, cu o minte ca a lui Mark si informatia pe care o are.
Le va trebui scribilor pseudo-academici citeva saptamini de studiu harnic pe google ca asambleze o cronica cit-de-cit viabila, in cel mai bun caz scaldata, in cel mai probabil caz veninoasa.
panseluta
3 May 2009P.S. Evident, reactii ca cele ale lui Jennifer S. nu merita calificativul de „cronica”.
Francesco
3 May 2009Am gasit intr-o cronica adevarata, vorbesc despre aceea publicata de Kathy Shaidle pe Conservative Politics Examiner un citat concludent despre forta argumentarii lui Levin:
Pentru Mark Levin Obama este Statistul „perfect”.
O alta cronica buna am gasit pe Pijamas Media. Citez din cronica lui Bernard Chapin:
costin
3 May 2009Interviu cu Levin despre carte:
Mai e un interviu in 6 parti de pe C-Span. Foarte interesant, despre cum a ajuns Levin ce a ajuns:
http://www.youtube.com/watch?v=tQAjQZjYuPE
Francesco
3 May 2009Cel mai frumos cadou de sezon: o carte langa un buchet de liliac…
Fotografie de pe sisu.typepad.com.