USL este la guvernare din mai 2012. Din decembrie 2012 au cel puţin 70% din Parlament. Însă, conform propriilor lamentaţii publice, încă nu deţin Puterea. Ba chiar, Antena 3 consideră că astăzi nu mai au nici o scuză – ar trebui sau ar fi trebuit deja să preia Puterea (jurnalistic vorbind, frîiele Puterii). Despre ce vorbim, ce Putere le lipseşte?

În Statele Unite, în Germania sau în Marea Britanie nu se poartă discuţii în jurul unui astfel de subiect. Oare să fie pentru că Barack Obama a preluat deja Puterea? Sau poate Cameron sau Merkel îşi pot desfăşura activitatea guvernamentală şi legislativă şi fără să preia celebrele frîie ale Puterii? Oricum, ţările din Occident şi politicienii din conducerile acestora nu par afectaţi de acest neajuns.

A făcut USL ceva pentru a îndrepta situaţia reclamată de Antena 3? Care au fost acţiunile politice semnificative ale USL în 2012/13? Au schimbat şefii camerelor Parlamentului, au schimbat Avocatul Poporului, au încercat reducerea atribuţiilor Curţii Constituţionale prin Ordonanţe de Urgenţă, au suspendat Preşedintele pe baza simplei voinţe a unei majorităţi parlamentare ostile şi au încercat să forţeze demiterea sa; au denigrat şi au intimidat procurorii, au încercat propunerea unor procurori şefi obedienţi, au încercat înlăturarea unor membri incomozi ai CSM; au propus un proiect de Constituţie care reduce atribuţiile preşedintelui şi îl aşează la dispoziţia majorităţii parlamentare şi care scoate procurorii din rîndurile magistraţilor; au emis o nouă lege a referendumului care permite o validare mai uşoară a Constituţiei sau a demiterii unui preşedinte ostil majorităţii parlamentare; au generalizat votul într-un singur tur la nivel local; au forţat acceptarea publică a unor miniştri cercetaţi penal sau cu probleme de integritate; au propus un proiect neclar de regionalizare care s-a transformat în cele din urmă într-un soi de descentralizare, mai precis o împărţire a ministerelor între preşedinţii de Consilii Judeţene; zilele acestea încearcă modificarea Codului Penal într-un sens care ar oferi condiţii sporite de impunitate politicienilor locali şi naţionali şi amnistierea unor pedepse sau graţierea unor persoane printre care se numără o serie de lideri marcanţi trecuţi şi/sau prezenţi ai USL.

Toate acţiunile importante, în care au investit energie politică şi/sau mediatică, au într-un fel sau altul legătură directă cu acea misterioasă Putere. Mai precis, utilizînd puterea parlamentară şi guvernamentală cîştigate prin defectarea unor parlamentari în primăvara lui 2012 şi apoi prin vot în toamna aceluiaşi an, fac demersuri energice şi continue pe diverse planuri pentru a ocupa, concentra (şi, eventual, redistribui pe noi criterii) sau neutraliza toţi ceilaţi centri de putere ai statului.

Statul român se află într-o perioadă de tranziţie de la un stat totalitar către un stat de tip occidental – statul de tip occidental se caracterizează, printre altele, prin separaţia şi controlul reciproc al puterilor. Mai mult, Puterea, într-un stat cum este Marea Britanie, este nu doar împărţită în cele 3 puteri tradiţionale, este de-a dreptul disipată în nenumăraţi centri de putere pe criterii politice, geografice, economice sau sociale; un adevărat coşmar pentru un conducător de formaţie orientală – nimic nu poate fi făcut fără interminabile discuţii cu diverse comitete şi comiţii, fără negocieri cu obligatorii critici sau protestatari, Biserici, ONG-uri, corporaţii, asociaţii de firme sau simpli petiţionari care se simt într-un fel sau altul afectaţi. Într-o anumită măsură astfel de instituţii au fost transplantate şi în România, iar unele dintre ele dau şi semne de viaţă. Adică, Puterea în România se află, în ultimii 10 ani, într-un proces de disipare.

Într-un stat cum este Marea Britanie nu pot fi preluate sau ar foarte dificil sa fie preluate frîiele Puterii. În România nu este clar – reformele din ultimii 10 ani sînt sau nu ireversibile? S-a trecut de punctul fără întoarcere în procesul de disipare a Puterii? USL pare să creadă că nu şi din ce am văzut în aceşti ultimi ani pare decis să verifice acest lucru.

Dar cum ar trebui să numim acest demers al USL? Cum se numeşte ceea ce fac ei de un an şi jumătate încoace? Edward Luttwak spune: „O Lovitură de Stat constă în infiltrarea unui segment mic, însă critic, al aparatului de stat şi utilizarea ulterioară a acestuia pentru înlocuirea autorităţii asupra restului acestui aparat”. Loviturile de Stat pot fi sîngeroase sau nu, pot fi militare sau nu, pot avea multe forme; ceea ce le uneşte, dacă trecem cu vederea metodele specifice utilizate, este ceea ce urmăresc şi, uneori, realizează – cîştigarea Puterii (cu P mare, desigur).

În Marea Britanie, Germania sau Statele Unite nu se pune problema unor Lovituri de Stat în această perioadă, printre altele, pentru că nu există această Putere. Puterea nu este concentrată şi localizată astfel ca ar fi relativ fără obiect o încercare de Lovitură de Stat. În România de astăzi este plauzibil un plan de fidelizare sau neutralizare a diverşilor centri de putere, încă neînrădăcinaţi bine, urmate de concentrarea şi preluarea Puterii cu P mare.

Însă Puterea, o dată preluată, poate fi şi pierdută. Spre exemplu, printr-o contra-Lovitură de Stat. Însă o Putere redistribuită după o regulă oarecare, spre exemplu, către Preşedinţii Consiliilor Judeţene, devine mai dificil de preluat printr-o astfel de metodă, aşa că o astfel de redistribuire pare o metodă bună de conservare a Puterii după preluare.

Dar ce face opoziţia, ce fac cetăţenii în acest timp? Cetăţenii fac ceea ce fac cetăţenii din orice altă ţară înapoiată, acceptă Lovitura de Stat pentru că nu îi afectează. E normal, USL vrea Puterea, vrea ceva ce nu se află în posesia cetăţeanului obişnuit. „Mămăliga nu explodează” este o prostie prin care îşi liniştesc nobilele conştiinţe jurnaliştii şi politicienii slabi din opoziţie. Nu au românii vreo boală specială, mămăliga nu explodează nicăieri. Cetăţeanul obişnuit într-o ţară înapoiată este chinuit economic şi, dacă face parte din aparatul de stat, este şi dependent în toate cele de şefii săi direcţi. Îl despart lumi întregi de stratosfera Puterii concentrate. Pentru el, o schimbare a deţinătorului Puterii sau a nivelului acesteia de concentrare nu înseamnă nimic. Cel mult i se va schimba şeful direct, atribuţiile şi dependenţa sa de acesta nu vor fi afectate prea mult (ba chiar ar putea pica mai bine după o tulburare de regim, totul e sa nu facă valuri; loialitatea faţă de indiferent cine va cîştiga se dovedeşte într-un singur fel la acest nivel – prin neutralitate).

Opoziţia? Se concentrează ca de obicei pe prostii – spune că s-au mărit taxele, că economia merge prost, că cetăţeanul o duce tot mai prost. Aşa e, însă e irelevant; ba chiar mai mult, e normal să fie aşa. Cetăţeanul care o duce tot mai greu, care e tot mai rupt de guvernanţi, care nu mai crede că lucrurile se pot îndrepta, îi va pierde din vedere, nu va mai pierde vremea urmărind acţiunile guvernanţilor care, de altfel, devin tot mai greu de înţeles în afara unui cerc tot mai restrîns de iniţiaţi; cetăţeanul se întoarce către familie, către cercul său restrîns de cunoştinţe, relaţii şi prieteni, aici are de-a face cu lucruri pe care le înţelege şi pe care le poate uneori influenţa spre binele său şi al apropiaţilor. Este în interesul USL ca lucrurile să stea aşa, USL nu vrea să cîştige inimile alegătorilor sau vreun concurs de popularitate, USL vrea Puterea.

Că vor scăpa de puşcărie Adrian Năstase sau Voiculescu? Irelevant. Accidental (nu cu totul, însă arată doar situarea lor relativ bună în cadrul USL în acest moment). Important pentru USL acum nu este unul sau altul dintre membrii concreţi cît semnalul pe care îl propagă scăparea lor în rîndul magistraţilor şi, desigur, către cetăţenii obişnuiţi, membri sau nu ai aparatului de stat. Puterea este aproape total concentrată şi este la noi, aveţi posibilitatea de a ne sprijini, de a ne fi loiali şi astfel vă veţi putea păstra poziţia şi, poate, veţi putea încasa şi unele firimituri, fiecare la nivelul său şi în funcţie de abilităţile sale personale de orientare în reţea. Sau puteţi să vă opuneţi, desigur, dar veţi fi izolaţi, singuri, fraieri, iresponsabili cu viitorul, cariera şi familia Dvs. Alegeţi! Între timp, Opoziţia vrea candidat la preşedinţie. Va avea.

Dizolvarea Parlamentului? Dacă, prin absurd, s-ar întîmpla USL va obţine la alegeri un scor mai bun decît în 2012. Dar nu se va întîmpla, este imposibil conform Constituţiei actuale. Însă, dacă se insistă suficient pe acest subiect, USL va putea înregistra astfel o nouă victorie de etapă şi nişte timp pierdut cu discuţii pe lîngă subiect.

Protestele sînt relativ inutile în această etapă, în afară de rolul lor de a activa atenţia politică pentru unii cetăţeni. (În Occident, în urma unei ipotetice Lovituri de Stat reuşite în primă fază, faptul că există un segment suficient de numeros de cetăţeni atenţi şi informaţi care nu ar rămîne indiferenţi la o astfel de schimbare de regim ar fi motiv suficient pentru eşecul tentativei). Altfel, e plină lumea de proteste şi e plină ţara de grevişti izolaţi care aşteaptă să înceapă să îi pese lui Ponta de soarta lor. Nu se va întîmpla aşa ceva. Cît despre protestele cu îmbrînceli, acelea le vin chiar mănuşă useliştilor. Sînt un bun debuşeu pentru tensiunea socială, oferă subiecte de fapt divers presei şi le permit să accelereze neobservaţi manevrele de concentrare a puterii.

Şi atunci? Nici o scăpare? Vom deveni supuşi credincioşi ai uselismului de stat pentru următoarele zeci de ani? Eu sper că nu. Însă singura şansă a României în acest moment o reprezintă cancelariile occidentale. Acestea trebuie susţinute în demersurile lor legate de România, trebuie convinse să îşi folosească întreaga forţă pentru oprirea Loviturii de Stat. Aceasta este vulnerabilitatea USL – România nu este o ţară izolată, avem tratate internaţionale care obligă ţările din Occident să facă tot ce le stă în putinţă pentru a opri o Lovitură de Stat în România. Şi avem disponibilitatea lor de a-şi asuma această obligaţie. Pentru aceasta este esenţial anul 2014, pentru devoalarea externă şi internă a Loviturii de Stat, nu pentru selectarea unui candidat al dreptei.

Iar Băsescu nu va da nici o contra-Lovitură de Stat – decît dacă ar dori să se asigure de victoria USL în cîştigarea Puterii. Băsescu face ce trebuie să facă, îşi foloseşte credibilitatea şi bruma de influenţă în cancelariile occidentale pe de o parte şi încearcă lămurirea cetăţenilor pe de alta. Asta trebuie să facă şi restul cetăţenilor îngrijoraţi de viitorul lor într-o ţară în care USL a preluat Puterea.

Am zis USL? Am greşit, PNL ca partid e un simplu tovarăş de drum. E vorba de aripa neo-bolşevicilor născuţi sub Ceauşescu, crescuţi sub ocrotirea lui iliescu şi răspîndiţi prin partidele României, între care, desigur, PSD deţine locul fruntaş.