Lovitura de Stat din aceste zile riscă să ne ia din Lumea Liberă, unde de-abia reuşisem să fim acceptaţi, şi să ne întoarcă spre puterea moştenitoare a Imperiului Răului.

Despre manifestarea Răului in Istorie, mai ales în istoria sângeroasă a secolului XX, au scris mai mulţi autori:

Vladimir Tismaneanu, in Demonologie, soteriologie si comunism:

“Diavolul in istorie”, această sintagmă a lui Leszek Kolakowski mă urmăreşte de ani de zile. Este titlul faimosului său dialog cu George Urban, este titlul cărţii mele în curs de apariţie “The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the 20th Century”. Fără a te gândi la diavol, la ceea ce Immanuel Kant intuia în figura Răului radical, nu poţi să înţelegi ce-au fost Holocaustul şi Gulagul. Comunismul a fost, am mai spus-o, o eclesiologie, o soteriologie, o eschatologie, o religie seculară. Au scris pe acest subiect Mircea Eliade, Kolakowski, Monica Lovinescu, Eric Voegelin, Raymond Aron, Nikolai Berdiaiev, Norman Cohn, Jacob L. Talmon, Hannah Arendt, Emilio Gentile, Alain Besancon, Jules Monnerot, spre a-i numi doar pe aceştia.
Pe lângă aceşti importanţi cărturari şi analişti, au mărturisit cei care au trecut pe acolo, care s-au întalnit cu Diavolul şi au reuşit să scape din mrejele lui: Boris Souvarine, Anton Ciliga, Panait Istrati, Arthur Koestler, Ignazio Silone, Whittaker Chambers, Margarete Buber-Neumann, Jorge Semprun. Diavolul este un personaj central în prozele lui Mihail Bulgakov, o prezenţă ubicuă, ameninţătoare şi ispititoare, deopotrivă reală şi supra-reală, cum releva Cristina Vatulescu în excepţionala ei carte “Police Aesthetics” apărută la Stanford University Press în 2010. Dacă ar fi să recomand două cărţi despre experimentele nihilist-faustice din secolul lagărelor de concentrare, acestea ar fi “Doctor Faustus” de Thomas Mann şi “Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov.

Gabriel Liiceanu, din laudaţia rostită la decernarea Premiului GDS pe anul 2007 lui Vladimir Tismăneanu pentru Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România :

Ceea ce am trait in 18 decembrie 2006 este unul dintre cele mai bune argumente ca acest Raport trebuia sa existe. El a fost exact ca o hârtie de turnesol pentru că, în faţa lui, aparent ca în faţa vederii crucii de către diavol, s-au manifestat toate forţele Răului în Parlamentul Romaniei. Atunci am avut revelaţia cât de adânc aveam picioarele înfipte în acest trecut blestemat.

Leszek Kolakowski :

Pot să-i înţeleg pe cei care nu cred în Dumnezeu, dar îmi este peste putinţă să-i înţeleg pe cei care nu cred în Diavol.

Ne-am hotarât sa scriem despre Răul din politică, şi despre cum trebuie combătut, pentru că în ultimele săptămâni avem din nou o manifestare publică a forţelor de care vorbea Gabriel Liiceanu. O revărsare extremă de ură, nedreptate, necinste, vicleşug, minciună neruşinată, dispreţ faţă de lege, trădare a aliaţilor, dar şi tulburare a minţilor unor oameni care nu sunt neapărat de rea-credinţă, precum şi deznădejde, dezbinare, frică, sau nepăsare, egoism, orgoliu, chiar printre aceia care ar trebui să lupte de partea Binelui.

De aceea am considerat necesar să ne amintim unii altora, şi să le amintim cititorilor nostri, că lupta dintre Bine şi Rău este, în primul rând, una de ordin spiritual, iar armele ei, pentru creştini, sunt cele descrise de Sf. Apostol Pavel în Scrisoarea către Efeseni:

„Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu,
Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.”

Autori ca Eric Voegelin, Alain Besancon, şi altii, au scris despre caracterul religios, satanic, al nazismului şi comunismului, ca religii seculare – nazismul ca o inversare diabolică a iudaismului, iar comunismul ca inversare a creştinismului.

Chiar dacă nu am avea acele elemente biografice care atestă contactele cu satanismul pe care le aveau, de exemplu, Marx şi Hitler, Răul adus în istorie de ideologiile comunistă şi nazistă este evident. Ce alt rezultat putea aduce punerea în practică a unor ideologii care definesc, drept resort al progresului, ura, nimicirea „duşmanului de clasă”, sau exterminarea pentru „purificarea rasei”?

Apartenenţa la o anumită civilizaţie este o opţiune fundamentală, aflată mai presus şi de legi, şi de instituţii (care decurg din această apartenenţă), şi mai presus de fluctuaţiile politicii şi modei. Indiferent de manipulările, dezinformările, conflictele de tot felul, din istoria noastră recentă, dorinţa constantă a poporului român a fost să ne întoarcem în sânul Civilizaţiei Occidentale, al Lumii Libere, de unde am fost scoşi de deceniile de comunism. Ştim că Lumea Liberă nu este perfectă. Pentru că Impărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta. Occidentul este, într-adevar, ros şi subminat de decadenţă şi contracultură, de ideologia de stânga, care ameninţă să-l distruga dinăuntru. Dar mareţia civilizaţiei sale, cultura, libertatea, bunăstarea, nu vin de acolo, dimpotrivă, s-au construit pe moştenirea iudeo-creştină. Pe Cele Zece Porunci, dintre care primele sunt cele care interzic idolatria. Acestea sunt valorile spre care se cuvine să ne îndreptăm, atunci cand ne manifestăm opţiunea pro-occidentală. Spre binele Lumii Libere şi al nostru.

Când eram ţinuţi prizonieri de cealaltă parte a Cortinei de Fier, am avut experienţa aplicării în practică a unei religii idolatrice, religia seculară a unei secte care a ucis zeci de milioane de oameni, promiţând că va construi raiul pe pământ. Realitatea sa cotidiană se apropia însă, adesea până la identificare, cu iadul. URSS – „Imperiul Răului”, cum a numit-o Preşedintele Reagan, era centrul acelei anti-biserici, al sectei care încerca să cucereasca lumea întreagă. Rusia lui Putin este continuarea fireasca a URSS. Putin însuşi nu ezită să deplângă oficial desfiinţarea URSS, ca pe cel mai mare dezastru geopolitic al secolului XX. Puterea Rusiei de astăzi, sistemul ei de conducere, nu s-au construit pe morala creştină, ci pe anti-morala leninist-kaghebista. Societatea ei, după aproape un secol de la Revoluţia bolşevică, este astăzi mai decăzută decât cea mai decadentă dintre societaţile ţărilor occidentale.

Lovitura de Stat, care are loc în România în aceste zile, riscă să ne ia din Lumea Liberă, unde de-abia reuşisem să fim acceptaţi, şi să ne întoarcă spre puterea moştenitoare a Imperiului Răului. Ea a fost pusă la cale şi executată de post-comunişti, oameni care îşi trag influenţa şi privilegiile, averea şi obiceiurile, din regimul comunist. Oameni „fără neam şi fără Dumnezeu”, aşa cum îi numea Generalul Rădescu pe strămoşii USL din Frontul Naţional-Democrat.

S-ar putea ca acum să se decidă în care dintre lumi va ramâne ţara noastră.
ILD vă propune o campanie de rugăciune pentru România.

Ne-am inspirat de la modelul colegilor noştri polonezi, care nu ezită să lanseze asemenea campanii, în presă şi pe toate blogurile politice conservatoare – de exemplu „Cruciada Rozarului pentru Patrie”, din 2011, acţiune atât de amplă, încât a trebuit să scrie despre ea, scrâşnind din dinţi, chiar şi presa de stânga, în frunte cu Gazeta Wyborcza.

Vă invităm, aşadar, să faceţi, fiecare după puteri, şi după datina credinţei lui, rugăciuni deosebite pentru ţara noastră, cel puţin până la 29 iulie.

Dar şi după aceea. Pentru că, daca Dumnezeu vrea să ne dea câştig de cauză, va trebui să nu uităm să-I mulţumim, şi să continuam, cu ajutorul Lui, lupta, care nu se va termina atunci. Daca vom pierde, cu atât mai mult va trebui să rămânem statornici în credinţă şi să nu ne descurajăm, pentru că vom avea şi mai mult de luptat.

„În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.”

(Ioan 16, 33)

• Tropar adecvat momentului:

  Mântuieşte Doamne poporul Tău
  Şi binecuvîntează moştenirea Ta
  Biruinţa binecredinciosilor creştini
  Asupra celui potrivnic dăruieşte
  Şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău!
• Cântare închinată Maicii Domnului
  Dezleagă Pracurata Maică
  Cătuşele celor robiţi
  Şi dăruieşte-le răbdare
  Creştinilor năpăstuiţi

• Psalmul 72

  (despre ispita indoielii şi deznădejdii ce pândeşte pe cei care luptă pentru Bine, să nu se smintească văzând că celor fără-de-lege le merge din belşug şi le izbândesc toate vicleşugurile, sa nu se framânte, căci vor pieri aceia din pricina nelegiuirii lor, Domnul îi va nimici pe cei ce s-au lepadat de El)

• Psalmul 78

  (despre comunişti şi post-comunişti, precum şi închinătorii la idolii marxismului cultural şi la toţi ceilalţi idoli, Domnul să ne ierte pacatele, şi să ne ajute izbavindu-ne de ei, iar noi vom vesti lauda Lui)