Afirmaţia din titlu nu aparţine unui exponent al extremei drepte sau vreunui islamofob notoriu, nici măcar unui reprezentat al dreptei conservatoare; dezamăgire totală, chiar o dezorientare evidentă, în tabăra progresistă.

Doamna Bilkay Oney, nemţoaică de origine turcă, este membru al Partidului Social-Democrat German(SPD), ministru al integrarii în landul Baden-Wurttenberg din luna mai 2011, şi nu a spus doar: “ Cu cat vor fi mai mulţi turci, cu atat mai numeroase vor fi problemele în Germania.” Devoalând cu curaj adevărul, lucru rar printre politicieni, doamna Bilkay Oney a sugerat că nivelul intelectual al imigranţilor turci este scăzut, ei petrecând un timp de cinci ori mai mare în faţa televizorului, decât nemţii.

Parcă pentru a mării confuzia creată de declaraţia social democratei şi pentru a arăta, încă o dată, că în Germania este foarte greu să faci diferenţa între social democraţi şi crestin democraţi, pe “scenă” şi-a făcut apariţia domnul Bernhard Lasotta, purtătorul de cuvânt al Uniunii Creştin- Democrate (CDU), aflate în opoziţie în Baden – Wurttenberg. Acesta a declarat pentru postul de radio Deutsche Welle că declaraţia doamnei Oney reprezintă o piedică în calea eforturilor de integrare: “ Comentariile doamnei Oney întristează pe mulţi. Duritatea propunerilor sale nu este compatibilă cu statutul de ministru.”, a adaugat Lasotta. Adică, în delirul său demagogic, progresistul Lasotta, încearcă să-şi convingă ascultătorii, că exact în momentul în care turcii catadicseau să se integreze, doamna Bilkay Obey, le-a pus piedică!

Comunitatea turcă a fost nu numai întristată, dar şi şocată, nu de faptul că stă mai tot timpul în faţa televizorului , ci de atitudinea si comentariile doamnei Oney. Hilmi Kaya Turan, unul dintre liderii comunităţii turce din Berlin, a arătat că declaraţiile “ de discriminare”, “ insultătoare” şi “ agresive”, pot să accentueze prejudecăţile existente în legatură cu turcii din Germania.

Să ne reamintim de Thilo Sarazzin, ex-ministru de finante şi membru în Consiliul de administraţie al Bundesbank, care “arunca o piatra în balta politicii corecte” din Germania, spunând în 2009: “Nu avem nevoie de oameni care trăiesc din ajutoarele sociale ale unei ţări pe care o resping, care nu sunt preocupaţi de educaţia copiilor lor şi care produc pe banda rulantă mici fetiţe cu valul pe faţă. Este valabil pentru 70% dintre turcii si 90% dintre arabii din Berlin. O mare parte dintre arabii şi turcii acestui oraş, al căror număr a crescut dramatic datorită unei politici inconsecvente, nu are nici o funcţie productivă, în afară de vânzarea de fructe şi legume. În timp ce familiile de imigranţi din Europa de Est, Vietnam, China sau India, s-au integrat într-o generaţie, copiii turcilor şi arabilor nu ajung să vorbească corect germana şi nu reuşesc la şcoală. Populaţia noastră educată devine din ce în ce mai proastă, generaţie cu generaţie.”

Thilo Sarazzin “a dat cu piatra în baltă”, exemplu lui fiind urmat de Bilkay Oney, ministru în landul Baden- Wurttenberg şi, să nu o uităm, pe însăsi marea Angela Merkel, cum “cânta”, în urmă cu puţin timp, prohodul multiculturalismului; altă piatră, care împroaşcă noroi pe faţa, şi aşa hâdă, a progresismului multicultural.
sursa