“România este… trebuie să fie un stat tampon. Noi suntem, prin poziționarea noastră naturală în această zonă și din punct de vedere geopolitic […] trebuie să ținem cont de existența acestor două mari forțe, sau grupuri de de forțe”…
… spunea, pe 7 sep. 2016, Marian Munteanu.
Cele “două mari forțe” de care vorbește conducătorul partidului “Alianța Noastră România”, care face acum ultimele pregătiri pentru alegerile din toamnă, nu pot fi altele decât NATO (alianță politico-militară din România face parte) și Rusia (din a cărei sferă de influență – “stat tampon” – România a ieșit în 2004, odată cu aderarea la NATO).
A deveni “stat tampon”, adică un stat în suspensie între două mari blocuri de putere, presupune, în cazul României, în termeni practici, “neutralitatea” între NATO și Rusia, iar pentru asta e nevoie de un singur lucru: România “trebuie” să iasă din NATO și să redevină satelit al Rusiei, ca Republica Moldova și Ucraina.
De altfel, România a fost “stat tampon” în perioada comunistă și câțiva ani după (mulțumim iliescului!), statut privilegiat din care a ieșit doar după aderarea la NATO și UE.
Dar și despre perioada post-2004, “post-tampon”, Marian Munteanu a avut câteva observații de făcut:
“Nu cred că s-au făcut lucrurile care ar fi trebuit făcute în ceea ce privește reprezentarea corectă și eficientă a României pe plan internațional. Prea des am avut, din partea unor înalți reprezentanți ai statului român, aproape exclusiv atitudini servile, atitudini lipsite de demnitate sau dezinteres față de abordarea unor… sau față de poziționarea corectă a României, și eficientă, în dialogul măcar regional, dacă nu cel de mai mare anvergură…”
Să nu ne lăsăm derutați de avalanșa de limbaj de lemn cu care Marian Munteanu ne asaltează la fiecare prezență televizată – există și pentru asta o traducere simplă: “Slugărnicia” României se referă la relația cu occidentul, deci inclusiv și mai ales la relația României cu NATO.
Iar la această “slugărnicie” există și o soluție.
Distilat, e cea din titlu.
P.S. Marian Munteanu s-a înconjurat de o mulțime de personaje cu vederi pro-ruse și și-a construit campania pe o avalanșă de cuvinte goale și iliescisme ca “demnitate” și “patriotism competent”, motiv pentru care declarația din 7 sep. poate fi e o clarificare binevenită. Pe de altă parte, Marian Munteanu, în multele sale prezențe televizate, este pro-NATO, motiv pentru care probabil folosește termenul de “stat tampon” în necunoștință de cauză, lucru care nu îi schimbă înțelesul și care cu siguranță nu e o confuzie pe care Ilie Bădescu o face (al cărui discipol ar fi Marian Munteanu).
11 Comments
Dan
12 September 2016Ideea cu iesirea din NATO e o mare ineptie!
Mircea Ordean
12 September 2016„România este… trebuie să fie un stat tampon…”
Eu unul mă simt foarte bine în tabăra pro-americană.
Pînă la urmă, e chestie de-a putea suporta o personalitate mai mare în preajmă.
Cui i se pare că va fi înghițit psihologic se va feri de așa ceva…
Totodată, e greu să mai servești spre compatrioți pastile de minte limitată, cîtă vreme publicul are la îndemînă repere culturale solide – sosite dintr-o cultură precum cea vestică.
GIM
12 September 2016Atentie, romanii sunt pacaliti de penalii din politica si slugile lor din presa, in continuare, chiar daca PCR si-a schimbat denumirea in PSD!
Fiindca in politica s-au adunat destui…hoti
Si Romania, greu mai rezista, la infractori,
Bine-ar fi sa le venim de hac, acum, la toti,
Sa-i aranjam si sa scapam de…daunatori!
http://www.aktual24.ro/guvernul-ciolos-le-a-pregatit-o-surpriza-mare-penalilor-din-parlament-confiscarea-extinsa-a-averilor-celor-corupti-intra-in-vigoare-indiferent-de-votul-lor
Mihai Cristian
12 September 2016Eu unul nu sunt de acord cu echivalența “stat tampon” – “satelit al Rusiei”. A fi stat tampon tocmai asta înseamnă, să nu fii nici cu unii, nici cu alții, nici călare nici pe jos.
Și nici n-aș spune că Moldova și Ucraina sunt sateliți ai Rusiei (chiar dacă Rusia le vede așa), ci mai degrabă sunt cam ce ar dori dl. Marian Munteanu să devină România. Și nu aș schimba situația noastră prezentă cu cea a Moldovei sau Ucrainei pentru nimic în lume.
Să fii membru al unei alianțe care, pe lângă securitate și stabilitate statală, îți asigură respectarea libertății individuale și să îți dorești sa renunți la asta pentru a deveni “stat tampon”, mie mi se pare o dovadă de idioțenie sau masochism.
Stau să mă gândesc, cu bruma de istorie pe care o cunosc, la un stat care, fiind stat tampon, a mers înainte și a asigurat dezvoltarea economică și bunăstarea cetățenilor proprii. Nu îmi vine nici unul în minte. Îmi vine în minte însă situația Principatelor Române din a doua jumătate a sec. XVIII – prima jumătate a sec. XIX: deși nominal erau state vasale (sateliți) ale Imperiului Otoman, în fapt erau state tampon între turci, ruși si austrieci . Și nu aș spune că ne era tare bine pe vremea aia.
horia
12 September 2016iesirea din nato ,cea mai mai bucurie a rusilor
Mihaela Bărbuş
12 September 2016Cultura politica a lui Munteanu (si Pavelescu) e Z-E-R-O si agenda lor e de doi lei.
Belgia e statul tampon clasic. Are mari dificultati sa arate ca e viabil. Termenul de “soarta Belgiei” a indicat totdeauna o soarta nenorocita.
Costin Andrieş
12 September 2016Așa tatona iliescul terenul la inceputul anilor 90. Mai scotea cate o broasca pe gura, zicea la un interviu ca „Romania are și alte optiuni, nu doar NATO”, apoi iesea scandal atat de mare in presa, ca trebuia sa retraga, sa dezminta, sa nege.
Si pana la urma, a intrat si in NATO.
Acum Marian Munteanu spune ca… mmmvaaaiii, dar eu am intrarea in NATO, mai mult, la un moment dat, Marian Munteanu a sustinut ca Romania a intrat in NATO multumita, datorita si din cauza lui: “asta am facut, sa duc tara asta in UE si in NATO si vin trei indivizi care primesc niste banuti de nu stiu unde si sunt nemultumiti ca niste bugete acum…” (aprilie 2016)
Dar situatia e putin altfe.
Nu el si pijamalele lui verzi au cerut prima data intrarea in NATO in anii 90, ci taranistii. Atunci Marian Munteanu era ocupat sa il publice in ziarul “Miscarea” pe dughinistul Ilie Badescu si alti securisti notorii, sau seriale lungi despre cum Holocaustul e o exagerare si nu a existat, concomitent. Exista multe numere din arhiva “Miscarea” pe net, la un moment dat ar trebui comentate.
Dar.
Un lucru pe care MM nu l-a explicat e ce inseamna propozitia “Romania trebuie (TREBUIE) sa fie stat tampon”, care e intelesul ei si daca asa ceva e posibil fara iesirea din NATO (nu exista).
Apoi, MM nu a explicat nici de ce s-a inconjurat cu securisti si prorusi notorii, “dragi prieteni”, cum ii numeste acesta.
Despre “impreuna lucrarea” cu Magureanu aflam doar ca nu conteaza.
Costin Andrieş
12 September 2016Aurelean este f suparat, ff, ffffff suparat
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=326223511061914&id=100010228020447
Anca Cernea
12 September 2016Păi, ce ar mai fi de spus?…
QED.
După ce ați citit textele citate mai sus, aparținând distinșilor domni Munteanu și Pavelescu, e oare nevoie să mai explic eu ceva?
Să mai spun eu că e grotesc să pui alături ținuta morală și intelectuală, discursul politic de tip Pavelescu și Munteanu cu cele ale lui Iuliu Maniu și Ion Mihalache?
E nevoie să mai subliniez că reacții ca cele citate mai sus sunt foarte caracteristice pentru cultura politică și maniera de dezbatere democratică din spațiul public rusesc și nicidecum pentru cele din spațiul atlantic?
Să mai arăt eu cu pointer-ul muștele de pe căciulile celor doi și să explic starea lor de agitație în urma comunicatului Fundației Ioan Bărbuș și articolelor de pe ILD?
Mihaela Bărbuş
12 September 2016Citind chestii din astea, tinerii care nu ştiu cum a fost la începutul anilor 90 pot călători în timp. Aşa scria Adevărul (Darie Novăceanu), Azi, Dimineaţa, şi alţi mentori ai lui Gâdea, Badea ş-a. Nu lipseşte decât frigiderul ILD plin cu milioane de dolari, maşini de scris, blugi, adidaşi şi Kent.
Dragos
12 September 2016Nu ma surprinde atitudinea lui Marian Munteanu. Mi s-a parut dubios inca din 1990, cand noi, cei sub 20 de ani ceream insistent radicalizarea Pietei Universitatii, strangerea unei mase critice de curajosi si confruntarea directa cu regimul Iliescu, prin luarea cu asalt a fostului Comitet Central sau a Palatului Victoria.
In loc sa ne asculte si sa trecem la actiune, Marian Munteanu ne indemna la non-violenta, de parca un regim criminal neocomunist s-ar fi dat jos cu flori, cantece sau lozinci.
Atunci s-a pierdut o sansa istorica, pentru ca Romania dispunea in Bucuresti de o generatie de tineri anticomunisti cu constiinta politica si spirit de actiune, o generatie dispusa sa moara in lupte de strada pentru inlaturarea lui Ion Iliescu si a tovarasilor sai din FSN.