Din seria:

„Nu era o Volgă, era o bicicletă, și nu i s-a dat, ci i s-a luat.”

Studiu de caz:

Mass media bananiere în război cu guvernul conservator din Polonia

Rezumat:

Vom prezenta aici, ca studiu de caz, cum newsweek.ro rostogolește o poveste, pe care o preia cu naivitate bananieră, de pe agențiile internaționale, fără a băga măcar de seamă că singurul ei rost este acela de a ponegri guvernul polonez, care stă în drumul marilor proiecte geopolitice ruso-germano-franceze. E a nu-știu-câta poveste din seria „nu era o Volgă, era o bicicicletă, și nu i s-a dat, ci i s-a luat”, a nu-știu-câta tentativă încăpățânată de reîncălzire a unei ciorbe care nu era de mâncat nici la vremea ei. Particularitatea cazului pe care vi-l prezentăm astăzi este aceea că, spre deosebire de cele de până acum, în care intriga de la bază putea fi mai complicată, necesita poate chiar un pic de cercetare și de explicație – cum a fost când cu controversa din jurul Tribunalului Constituțional, cu reforma justiției, sau cu Marșul Independenței – aici, așa cum veți vedea, edificiul de fakenews nu are la bază chiar nimic. E zero. Toată construcția pornește de la o non-știre. Dar duce, desigur, acolo unde trebuie. La impresia lăsată cititorului că guvernul polonez conservator e nașpa. E singurul lucru care contează.

Material și metodă:

https://newsweek.ro/cultura/foto-conservatorii-polonezi-in-razboi-cu-bananele

Guvernul polonez, în război cu bananele din poze

DE OCTAVIA CONSTANTINESCU | Actualizat: 01.05.2019 – 12:38

Vom prezenta paragraf cu paragraf articolul din newsweek.ro, aducând micile noastre completări și comentarii.

Așadar, să începem:

Vă spune newsweek.ro (chiar din titlu):

GUVERNUL POLONEZ, ÎN RĂZBOI CU BANANELE DIN POZE

Mici completări ILD:

– Guvernul nu a avut nicio legătură cu această discuție. Decizia despre care vorbim a fost luată de directorul muzeului.

Vă spune newsweek.ro:

Mai multe fotografii care înfățișează o femeie mâncând o banană, realizate de artista Natalia LL, în anii ‘70, au fost scoase din Muzeul Național din Varșovia, pe motiv că sunt obscene, scrie agenția France Presse.

Mici completări ILD:

– Cum puteți vedea, femeia din poze este dezbrăcată. Și nu e vorba doar de faptul că mânâncă o banană, ci că gesturile ei sugerează o altă activitate. Ca să nu mi se spună că mesajul indecent este doar o închipuire bolnăvicioasă a pudibonzilor conservatori polonezi, voi cita cuvintele postate de o scriitoare poloneză stângistă, feministă, Manuela Gretkowska, puternic angajată în opoziția față de guvernul conservator. Iată ce ne spune Gretkowska despre cum ar trebui înțeles mesajul acestei opere de artă:

simbolul revoltei intelectualității a devenit „femeia care ia în gură”

Mă scuzați, a trebuit să o citez, ca să ajungem cu toții la consens, să ne fie clar despre ce fel de „artă” vorbim. Și la ce nivel cultural se situează intelectualii și politicienii protestatari.

Cel mai grăitor este chiar sloganul sub care câteva zeci de persoane au demonstrat, înarmate cu banane, la gardul Muzeului Național de Artă: „Pentru artă liberă și educație sexuală fără falsă pudoare”.

Acum ne-am înțeles, da? Ceea ce i-a mânat pe protestatari a fost setea de cultură. Și deoarece Polonia e o țară catolică, guvernată de conservatori, participanții la protest, printre care mulți deja nu mai erau la prima tinerețe, nu aveau posibilitatea de a-și satisface setea de cultură și educație în acest domeniu, altfel decât vizitând Muzeul Național de Artă. Doar aceasta e menirea oricărui muzeu național de artă, Louvre, British, care vreți. Educația sexuală. Fără perdea. Acum, iată, moraliștii lui Kaczyński i-au privat pe sărmanii intelectuali și de această șansă, poate ultima pentru ei, de a afla ceea ce în țările progresiste știe orice copil de 4 ani.

– Fotografiile nu au fost scoase din muzeu. Au rămas în muzeu, dar au fost scoase din expoziția de artă de sec. XX și XXI.

– Și nu „pe motiv că sunt obscene”. Indiferent ce o fi scriind Agenția France Presse (și indiferent că ele chiar sunt obscene), fapt este că nu aceasta a fost motivul invocat de conducerea muzeului.

Sursa primară a știrii nu e AFP, ci interviul acordat pe această temă de directorul muzeului, Prof. Jerzy Miziolek, portalului onet.pl.

În acest text, directorul nu invocă nicăieri ca motiv obscenitatea imaginilor.

Termenul care apare în textul de pe onet-pl este gorszące, care înseamnă „șocante”, „controversate”, cel mult „scandaloase”, nu „obscene”. Dar cel mai important este că acest termen nu apare în frazele pronunțate de director, ci în introducerea comentatorului onet (portal german în limba polonă, aflat în opoziție față de guvernarea conservatoare).

– Decizia nu a fost luată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, cu atât mai puțin de Guvern în ansamblu – așadar, titlul articolului de pe newsweek.ro este nejustificat și tendențios.

– Decizia a fost luată de directorul muzeului, iar motivul invocat de acesta, pe scurt, avea două elemente: Publicul așteaptă din partea muzeului neutralitate, iar misiunea muzeului nu e să șocheze. Muzeul posedă colecții numeroase și ample, din care numai 1% pot fi expuse, pentru că atâta permite spațiul – este normal, așadar, ca, după ceva vreme, lucrările puse la vedere să fie schimbate, oferindu-se publicului posibilitatea de a vedea și altele.

Întrebarea noastră ar fi: cetățenii care plătesc bilete, după ce că mai plătesc și taxe și impozite, au sau nu au dreptul să-și exprime părerile despre ce se expune în Muzeul Național de Artă?

Uitați-vă și voi la poze. Sunt sau nu sunt sugestive? Are voie cetățeanul polonez să spună că nu-i place să vadă în muzeu asemenea sugestie? Are voie directorul muzeului să țină cont de părerea vizitatorilor? Are voie să le mai arate și alte opere, dacă aceștia dau semne că s-au plictisit de cele expuse?

Vă spune newsweek.ro:

„Fotografiile (…) au fost eliminate din galerie după instalarea noului director.”

Mici completări ILD:

– Directorul a fost numit în noiembrie 2018. Fotografiile au fost scoase din galerie acum câteva zile. Așadar, după instalarea noului director, dar nu chiar imediat, cum sugerează articolul. Noul director al muzeului își propusese să schimbe exponatele la fiecare 6 luni, astfel încât vizitatorii să poată avea acces la cât mai multe opere. Acum tocmai se făceau acele 6 luni.

Vă spune newsweek.ro:

Oficialul (directorul, Prof. Miziolek, nota mea) a declarat, pentru onet.pl, că „s-a opus expunerii unor lucrări de artă care i-ar putea deranja pe tinerii sensibili” și a sugerat că a primit plângeri din partea vizitatorilor.

Mici completări ILD:

– Textul exact de pe onet.pl nu e așa.

Directorul Miziolek zice acolo așa: „sunt împotriva expunerii unor lucrări de artă care i-ar putea deranja pe tinerii sensibili”. Nu zice că „s-a opus expunerii”.

Nuanța e importantă. Nu e totuna dacă Mizolek s-a opus expunerii acestei lucrări, sau dacă ne spune doar că, de obicei, el e contra unor astfel de manifestări. Una e să o dăm ca informație, dând impresia că relatăm un fapt, „Miziolek s-a opus”, alta e să prezentăm o atitudine de ordin general, exprimată de Miziolek.

– Miziolek nu a „sugerat” nimic. În interviu a afirmat că a primit semnale din partea vizitatorilor, și că a luat în considerare date solide și statistici, prezentate de oameni care au desfășurat un temeinic audit privind așteptările vizitatorilor muzeului. Printre schimbările mai ample între care s-a numărat și retragerea la depozit a imaginilor despre care discutăm aici, directorul avea în vedere nu doar alternarea lucrărilor expuse, ci și schimbarea designului galeriei – nu pentru că acestea nu sunt bune, ci pentru că vizitatorii au declarat că deja le-au văzut de multe ori.

Vă spune newsweek.ro:

Disputa actuală este cea mai recentă în seria de controverse iscate de măsuri ale guvernului conservator și naționalist, atrage atenția AFP.

Mici completări ILD:

– Guvernul polonez nu se descrie ca naționalist, ci ca patriotic.

Comunitatea la care face referire nu este de natură etnică, ci istorică și culturală. Chiar Ministrul Culturii, vicepremier, Prof. Piotr Gliński, a precizat că „nu suntem de acord cu concepția comunității naționale în sens etnic”.

În Polonia există și grupuri politice care chiar se descriu ca naționaliste. Deocamdată, aceste grupuri se agită în zona de sub pragul electoral. În ultima vreme, ies la iveală tot mai multe informații interesante, dar nu chiar surprinzătoare, privind legăturile acestor grupuri cu Rusia, lucru care, în Polonia, ca și în România, e compromițător, împiedicând serios obținerea de voturi. Important de subliniat aici este însă că acești naționaliști se plasează în opoziție zgomotoasă față de guvernul actual polonez – căruia îi reproșează faptul că e pro-american, mai ales că vrea să instaleze baze militare americane permanente în Polonia.

Atunci de ce insistă newsweek să plaseze neapărat și cuvântul naționalist în textul ăsta, care oricum nu asta are ca temă?

Cuvântul naționalist nu este un termen neutru.

Este un termen angajat.

Menirea sa nu este să informeze, cu respect, cititorul, nici măcar să-i aducă argumente încercând să-l convingă de o anumită teză, ci să-l dreseze pavlovian, ca pe un cățeluș, prin scurte comenzi de tip „pfui”, „câh”, însoțite de o scuturare semnificativă a lesei, să-l obișnuiască să aibă reacția cuvenită de respingere, ori de câte ori vine vorba de partidul conservator Lege și Dreptate (PiS), Polonia, Kaczyński.

Citiți și: https://inliniedreapta.net/dereferinta/istericii-la-putere-si-animalizarea-limbajului-ii/

Nu numai Octavia Constantinescu face asta pe newsweek. Am mai discutat chestiunea pe ILD. luând ca exemplu un text al lui Valentin Naumescu.

Și nu numai newsweek.ro face asta.

Indiferent dacă cei care participă la denigrarea sistematică a conservatorilor polonezi sunt de rea credință, slujind conștient propaganda mincinoasă a unor puteri interesate, sau sunt incompetenți, și repetă ca papagalii texte luate de la ăia-care-știu, manifestând o atitudine de deferență credulă, bananieră, față de orice prostie și minciună apărută pe agențiile internaționale, rezultatul final este că ei toți se alătură unei campanii ample, în principal ruso-germane, dar susținute în general de toate mass media de stânga din lume. Această campanie are consecințe negative de softpower și de securitate, nu doar pentru Polonia, ci și pentru România. Am mai scris despre asta pe ILD,

https://inliniedreapta.net/intre-zvonistica-si-realitate-presa-despre-polonia-si-guvernarea-pis/

a scris, în alt context, și Dragoș-Paul Aligică:

https://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/dragos-paul-aligica-formatori-de-opinie-si-jurnalisti-nu-asa-se-lupta-impotriva-rusiei-nu-asa-se-apara-ue-sau-proiectul-comun-occidental-nu-asa-se-apara-romania/

Am tot explicat că interesul vital de securitate al României este ca la Varșovia să guverneze pro-americanii, care să instaleze acele baze americane permanente în Polonia – ceea ce ne va spori și nouă, substanțial, securitatea în fața Rusiei. Cât despre idei, românii, ca și polonezii, manifestă în toate sondajele opțiuni conservatoare, se declară credincioși și patrioți.

Atunci, ce-i mână pe newsweek, g4, hotnews, 22, dilema, adevărul, etc, în lupta de softpower a Rusiei, Germaniei și stângii internaționale, împotriva principalului aliat al SUA din regiune, nu știu. Întrebați-i pe ei.

Vă mai spune newsweek.ro:

(directorul) a respins că ministrul Culturii ar fi făcut presiuni asupra sa pentru înlăturarea fotografiilor, potrivit AFP, citat de THE TELEGRAPH ȘI BBC.

Ministrul Culturii, Piotr Glinski, și-a atras numeroase critici după ce a tăiat finanțarea unui festival de artă unde urmau să fie prezentate piese de teatru care criticau și catolicismul.

Mici completări ILD:

– Lăsând la o parte expresia „a respins că ministrul ar fi făcut presiuni” – a cărei ciudățenie provine, poate, din traducerile succesive, trecute cu google din franceza, prin engleză, din „AFP, citat de Telegraph si BBC” (sau, pur și simplu, din raportarea inocentă, dar novatoare, lipsită de complexe, față de limba română, a autoarei de la newsweek),

întrebarea ar fi, ce rost mai are să aducă vorba de Ministrul Gliński, dacă tocmai ne-a spus că directorul nu a confirmat că ar fi existat presiuni din partea acestuia. Are newsweek, sau are onet, sau France Presse, vreo dovadă că directorul minte?

Dacă are, de ce nu o prezintă nici unul dintre ei?

Dacă nu, de ce îl mai pomenește newsweek pe ministru și de ce pune în titlu GUVERNUL?

Dar hai să vă spunem altceva, ce nu vă spune newsweek.ro.

– Piesa de teatru căreia i-a tăiat Prof. Gliński finanțarea este Klątwa, „Blestemul”. Cât despre critica adusă de această piesă catolicismului, iată în ce constă: Klątwa e cloacă de porcoșenii și blasfemii, întrunind așadar caracteristicile necesare și suficiente pentru a fi considerată de progresiști drept „artă”. De exemplu, piesa conține o scenă în care crucea este tăiată cu fierăstrăul, o alta, de sex oral cu statuia Papei Ioan Paul al II-lea, a Sfântului Ioan Paul al II-lea, statuia fiind ulterior agățată într-o spânzurătoare, precum și o scenă în care cineva se șterge într-o anumită regiune a corpului cu steagul Vaticanului:

https://dorzeczy.pl/kraj/22489/Scinanie-krzyza-i-sceny-seksu-z-figura-sw-Jana-Pawla-II-w-teatrze-Ratusz-to-wspaniale-i-wazne-przedstawienie.html

Închipuiți-vă cum ar fi dacă Ministerul Culturii din Polonia ar finanța o piesă de teatru care „ar critica și islamul” în acest fel. Aaa, nuuu! Atunci corul indignărilor UE, AFP, BBC, newsweek, alături de toți experții, oengiștii, politologii și intelectualii civici, ar denunța islamofobia guvernanților polonezi (guvernanți care, nu întâmplător, nici pe „refugiații” Doamnei Merkel nu au vrut să-i primească!).

Sau, închipuiți-vă că guvernul polonez conservator ar finanța o piesă în care s-ar practica acel gest, descris mai sus, având însă ca obiect nu steagul Vaticanului, ci steagul UE. Sau al Autorității Palestiniene. Sau al oricărei țări arabe. Sau un steag în culorile curcubeului, un vechi simbol biblic, însușit mai nou de grupurile LGBTQRSTUVXYZETCETCETC. Ce scandal cosmic s-ar isca!

Dar bătaia de joc vulgară și obscenă de Sfântul Ioan Paul al II-lea și în general, de cele sfinte ale catolicilor, nu doar că trebuie înghițită fără crâcnire, cu zâmbetul pe buze, ea trebuie considerată „artă”, trebuie susținută de guvern, altfel newsweek, AFP, etc, vor striga „cenzură!”.

Acum, să presupunem că recenților de la newsweek, AFP, BBC, onet, etc, nu are rost să le vii cu argumente ca acela că fundamentul oricărei civilizații este cel religios, și civilizația în chestiune nu poate trăi prea mult fără acest fundament. Sau că Polonia ca atare nu ar exista acum, dacă nu ar fi existat Biserica Catolică Poloneză, cu numeroșii săi preoți și ierarhi – martiri și mărturisitori (adică omorâți sau chinuiți pentru credință, de-a lungul veacurilor, mai ales în cel mai progresist dintre acestea, cel de-al XX-lea).

Să presupunem că nu are rost să le vorbești acelor recenți despre sfințenia lui Ioan Paul al II-lea, nici despre ce a însemnat el pentru istoria lumii și în mod deosebit pentru polonezi. Nici să le explici că tocmai contribuția substanțială adusă de Papa Ioan Paul al II-lea la căderea comunismului a făcut posibilă, printre altele, libertatea de care se bucură ei, recenții, de a fi astăzi jurnaliști și a scrie tot ce le trece prin cap (sau, mai bine zis, de a prelua, fără a trece prin propriul cap, ceea ce le trece altora prin cap), inclusiv prostii, inclusiv minciuni, pe newsweek.ro și pe internet în general.

Așadar, ca să înțeleagă și ei, punem, iată, problema strict recent, materialist, relativist, liberal, tolerant, democratic și multicultural:

De vreme ce e vorba ca ministerul să finanțeze expozițiile din Muzeul Național și piesele de teatru, nu trebuie uitat că banii ăștia nu cresc în copaci. Sunt bani publici, adică banii contribuabililor, munciți de ei cu sudoarea frunții. Iar contribuabilii polonezi sunt catolici, în proporție de 94,34%.

De ce ar trebui oare să fie obligați acești contribuabili să finanțeze expunerea la muzeu a imaginilor cu tipa dezbrăcată, lingând cu tâlc o banană? De ce ele sunt atât de valoroase încât în veci nu pot fi retrase la depozit, ca să se facă loc pentru alte exponate, în cadrul unui proces de alternare a lucrărilor prezentate la vedere în muzeu?

Sau, de ce trebuia ca Ministrul Gliński să aloce banii contribuabililor pentru piese de teatru ce „critică și catolicismul” prin scene ca aceea pomenită mai sus? Sataniștii, ateii militanți, comuniștii și alte categorii care ar putea aprecia un spectacol în care se batjocorește Crucea, Biserica și sfinții ei constituie o minoritate infimă în Polonia. De ce ar trebui ca banii publici să slujească provocărilor și insultelor acesteia la adresa celor mai profunde convingeri ale majorității, convingeri înrădăcinate în istoria și în cultura acelei societăți în așa măsură, încât, fie că asta place sau nu, această societate nici nu poate fi imaginată fără ele?

De ce trebuie ca un guvern rezultat din victoria în alegeri a PiS, pe un program conservator, asumat în fața publicului, adică pe o promisiune de respect pentru valorile religioase și patriotice, de ce ar trebui ca acest guvern să-și încalce angajamentul, sprijinind cu bani publici „expresii artistice” ca acelea despre care am vorbit aici?

Care ar fi beneficiul public al promovării unor astfel de „opere” cu mijloacele Statului?

Vă spune newsweek.ro:

Pe rețelele de socializare, internauții i-au ridiculizat pe conservatorii polonezi, acuzându-i de cenzură, postând fotografii cu banane.

Mici completări ILD:

– Depinde unde te uiți. (Deși mă îndoiesc sincer că autoarea de la newsweek chiar s-a uitat.)

Eu m-am uitat, și am văzut și altceva decât zice ea, am văzut o veselie și un haz nemaipomenit, făcut de internauți conservatori, pe seama opoziției bananiere. Nu zic, poate o fi fost distracție și de partea stângă a internetului polonez. Ha, ha, ha.

Rămâne însă de văzut, cine râde mai bine și cine va râde la urmă (la alegeri).

Acum serios, când o vezi, de exemplu, pe eurodeputata PO (stânga liberală, partidul lui Tusk, opoziția față de guvernul actual, conservator) Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, prințesă poloneză din naștere, contesă germană prin căsătorie, catolică, mamă a patru copii, bunică, pozând în semn de protest în timp ce mușcă pătimaș dintr-o banană, de zici că-i ies ochii din orbite, nu prea îți inspiră încredere să-i mai dai votul. Chiar dacă nu ești conservator, observi totuși o oarecare incoerență a personajului în rol. De la alte personaje de pe listele PO (liste acum comune cu listele SLD, PSD-ul din Polonia), cu banane sau fără, oricum nu așteptai prea multă seriozitate.

sursa: https://twitter.com/rozathun/status/461618338633101312

Așa cum sublinia un internaut, cu ajutorul opoziției, care nu e în stare să vină cu nimic în afară de banane, procentele conservatorilor polonezi la alegeri nu vor face decât să crească și mai mult.

– Încă o mică observație legată de utilizarea în articol a termenului „cenzură”. Nu este un termen adecvat, nici nevinovat, în acest context. Evident de ce. Termenul „cenzură” este adecvat atunci când vorbim de o îngrădire din partea unor autorități a unui drept al cuiva de a expune sau publica anumite lucrări.

Aici însă nu e vorba de expune/publica, ci de a face acest lucru utilizând ca vehicul instituții publice (Muzeul Național de Artă) și ca susținere, bani publici, gestionați de minister.

Nici dacă, să zicem, era adevărat că guvernul sau ministerul ar fi determinat scoaterea din expoziție a neprețuitei opere avangardist-bananiste, așa cum într-adevăr, ministerul a decis în trecut să nu finanțeze neprețuitul spectacol Klątwa, nici în prima situație, nici în cea de-a doua, nu însemna că guvernul sau ministerul au împiedicat aceste opere ca, pe cont propriu, fără sprijinul Statului, prin valoarea lor intrinsecă, să-și facă drum nestingherite în inima și mintea iubitorilor de frumos, precum și în istoria mondială a artei.

Ar merita discutat, dar poate cu altă ocazie, totuși până unde poate fi invocat dreptul la liberă expresie artistică. În cazuri precum Klątwa, limita, cel puțin în termeni juridici, este definită de art. 196 din Codul Penal al Republicii Polone, care prevede că: „acela care jignește sentimentele religioase ale altor persoane, batjocorind public un obiect de cult religios sau un loc destinat desfășurării publice de ritualuri religioase, va fi supus unei amenzi sau unei pedepse limitative de libertate sau privative de libertate de până la 2 ani”.

Rezultate și concluzii:

Dacă e să tragem linie și să facem totalul, avem așa:

Guvernul polonez nu are nimic cu bananele din poze, pozele nu au fost scoase din muzeu, ci dintr-o expoziție a acestuia, motivul nu a fost că sunt obscene, ci că lumea nu voia să le mai vadă acolo, directorul muzeului nu a declarat ce scrie newsweek, guvernul conservator polonez nu e naționalist, piesa de teatru pe care acest guvern a refuzat să o finanțeze întrucât, chipurile, „critica și catolicismul”, era de fapt un mix de pornografie și batjocură ordinară de lucruri sfinte, internauții care au făcut mișto în cadrul afacerii „banana” au fost, cel puțin în mare măsură, de partea guvernului, iar acuzația de cenzură la adresa conservatorilor polonezi este tot o minciună.

Pe scurt, articolul de pe newsweek.ro e fakenews de la titlu până la ultima frază. Fakenews angajat, ce servește intereselor Rusiei și Germaniei, precum și stângii internaționale, fie că o face conștient sau nu (probabil că nu, dar nu știu ce o fi mai rău).

Tema pare caraghioasă, desigur, bananele nu ar trebui să constituie o chestiune fundamentală civilizațională sau geopolitică.

Dar aceste fakenews de pe newsweek, venind după atâtea alte comentarii în același stil, de exemplu, cele ale marelui expert în politică externă, Valentin Naumescu, au altă menire decât aceea de a face haz pe tema bananelor: mesajul cu care rămâi, după o citire amuzată, ușor distrată, a articolului, te duce unde trebuie, și anume la impresia că guvernul polonez conservator este moralist-rigid, adică încuiat la cap, pe deasupra și naționalist, adică la un milimetru de fascist. Adică, nefrecventabil. Pfui. Câh. Q.E.D.