FUNDATIA IOAN BARBUS

McCain – Obama, runda I. Mississippi.

Ieri a avut loc prima din cele patru dezbateri McCain – Obama. Tema principală: politica externă şi de securitate.

Sfat: Luaţi-vă un suc, durează. ????

Partea I



Partea a II-a

Partea a III-a

Partea a IV-a

Partea a V-a

Partea a VI-a

Partea a VII-a

Partea a VIII-a

Partea a IX-a

Partea a X-a

Partea a XI-a

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Vlad M.

Vlad M.

46 de comentarii

  1. Cosmin Cărbunaru
    27 septembrie 2008

    merci vlad.
    Vroiam sa ma uit la ceva in seara dar nu gaseam nimic interesant.
    Asta trebuie sa fie ????

  2. Tiberiu Florea
    27 septembrie 2008

    Eu am vrut s-o văd pe ecran mare în campus, dar sala era arhiplină… aşa că m-am uitat pe CNN atât la dezbatere cât şi la o parte din analiza de după (dar n-am prins mare lucru din analiză, eram la sală ???? ). Totuşi, concluzille CNN bazate inclusiv pe reacţia telespectatorilor tind să-l dea pe Obama ca învingător al dezbaterii. În poll-urile lor a fost considerat de 60 şi ceva la sută superior în probleme de economie, iar McCain a adunat 50 şi un pic pe politică externă. E destul de clar totuşi că Obama are mai mult talent oratoric…

    Mi se par interesante două din opiniile de azi de pe blogul ForeignPolicy:

    http://blog.foreignpolicy.com/node/9908 – McCain’s bizarre earmark obsession
    http://blog.foreignpolicy.com/node/9905 – Obama is wrong about Pakistan

    Să vedem şi vice-dezbaterea de joi…

  3. Panseluta
    27 septembrie 2008

    Imperialistule,

    Un suc?? Nu suntem intre adulti? O bere rece mai degraba…

    Nu m-am uitat la dezbatere; am ascultat-o la radio, in tmp ce gateam. Suficient ca sa aud ca nici unul n-a gafat dezastruos, pentru ca o gafa majora te poate scufunda.
    In rest, cine a „cistigat” depinde de orientarea politica a mediilor si a audientei lor. Nu ma intereseza. In dezbaterile astea, substanta conteaza mult mai putin ca forma.
    Vezi comentariul dlui Florea, care admira oratoria lui Obama.

  4. Imperialistu'
    27 septembrie 2008

    Suc, bere, vin, vodca, whiskey, ce vreti voi . Pe mine alcoolul ma cam adoarme asa ca il evit cand vreau sa fiu 100% atent. ???? Important era ideea: dureaza. Si nu trece direct la politica externa. Nuuu, primele 4 parti is despre economy.

  5. emil
    27 septembrie 2008

    Tiberiu, e firesc ca CNN sa-l proclame invingator pe cel cu care tine. Toate televiziunile americane, cu exceptia FoxNews, si marea majoritate a presei de larga circulatie sufla in pinzele campaniei Obama. Mass-media americana este de regula pro-Democrata, dar in acest an acest favoritism a devenit mai evident ca niciodata. Sau altfel spus, mai rusinos ca niciodata.

    Voi reveni cu observatiile mele despre runda 1 a dialogurilor Obama – McCain, dar va propun tuturor urmatorul exercitiu:

    Economie
    Obama: 7.5
    McCain: 6.5

    Politica Externa
    Obama: 6
    McCain: 9

    Atitudine fata de oponent si combativitate
    Obama: 7
    McCain: 7.5

    Obama s-a adresat lui McCain in repetate rinduri cu „John”, i-a gresit numele in doua instante. De 8 ori Obama a inceput raspunsuri/replici dindu-i dreptate lui McCain.

    McCain s-a adresat lui Obama constant cu „senator Obama”. De 4 sau 5 ori a atras atentia ca oponentul sau greseste, este naiv sau nu intelege natura problemei in discutie. A evitat in general sa intretina contact vizual cu Obama.

    Claritatea ideilor
    Obama: 7.5
    McCain: 8

    Calitatea oratorica
    Obama: 8
    McCain: 7.5

    Cu toate ca stie sa lege frazele cursiv si elegant, Obama are uneori tendinta de a nu spune mai nimic de substanta, mascindu-si lipsa de idei cu enumerarea a multiple optiuni, dar fara sa clarifice care este propria optiune.

    McCain nu poseda elocventa lui Obama in exprimare, insa stilul sau mai simplu si direct este cel putin la fel de efectiv.

    Final
    Obama: 7.2
    McCain: 7.7

  6. Tiberiu Florea
    27 septembrie 2008

    Sincer să fiu, nu ştiu exact cine face jocurile cui în media americană, deşi mi-am propus de multă vreme să mă interesez mai în detaliu. Îmi imaginam că FOX e de cealaltă parte a baricadei din moment ce e de aşteptat din partea „liberalilor” să te ia peste picior dacă te informezi de pe FOX, în ideea că ar fi postul propagandei republicane… Cred că în câteva luni o să am şi eu o idee mai clară. De curiozitate, NyTimes cum e considerat? Din păcate, singurele ziare moca pe-aici sunt Brown Daily Herald, Providence Journal şi NY Times. ????

    Eu nu i-aş da notă mai mare lui Obama în ce priveşte economia! Programul lui mi se pare unul populist şi care nu va face decât să producă noi crize din categoria celei de azi care parte, după cum văd eu lucrurile, din nota de plată pentru New Deal.

    Şi eu am crezut că i-a greşit numele lui McCain până m-am prins că Jim era moderatorul dezbaterii. Nu la asta te refereai, nu?

    Când am spus că e un orator mai bun n-am vrut să sugerez că ar avea idei mai bune cu ajutorul cărora îl dezarmează pe McCain. Pur şi simplu ştie mai bine să vorbească în faţa publicului… N-are rost să judecăm meritele intrinseci ale oratoriei, ci doar în raport cu aşteptările celor care ar trebui să recepţioneze mesajul. Şi, chiar dacă ne place sau nu, Obama pare să atingă mai uşor coarda sensibilă a americanului de rând. Într-o anumită măsură contribuie la asta şi doctrina populistă a partidului pe care-l reprezintă, dar ce să facem…

  7. kukulkan
    27 septembrie 2008

    In calitate de nou comentator pe site, va salut.
    Recunosc de la inceput ca simpatia ma se indrepta inca inainte de dezbatere catre Obama, insa in cele ce voi spune voi incerca sa fiu cat mai obiectiv.
    Parerea mea este ca a fost un duel strans, incheiat cu un avantaj pentru Obama atat la nivelul ideilor dezbatute, cat si la nivelul impresiei artistice.
    Obama = mai sigur pe el, bun orator, cu replici la obiect (ce parere aveti de zambetul lui dupa unele remarci ale lui McCain?), cu o voce care s-a impus mai mult decat a lui McCain (oare aprecierea vine de la partizanatul meu?), cu o nerabdare in a da replica (impetuozitatea tineretii? interpretabil cum au vazut americanii…), care intr-adevar i-a gresit prenumele lui McCain si care i-a dat dreptate de mai multe ori acestuia din urma (ce e rau in a da dreptate, emil? toti avem, macar din cand in cand, dreptate).
    McCain = mai nesigur si (din cauza asta?) mai sters, a pedalat mult pe exemplul personal (armata, Senat, decizii curajoase care au iesit din „politica” generala a Republicanilor), cu incercari timide de glume (K.G.B., sheriff-ul – ha-ha-ha, ce-am mai ras!), cu destul de frecvente afirmatii ca Obama nu intelege (despre continutul dezbaterii vorbesc mai tarziu), a lasat impresia ca nu s-a implicat in dezbatere in ciuda numeroaselor afirmatii despre pozitia lui Obama. Forma discursului sau mi-a adus aminte de alt discursuri mai de-aproape, culmea!, de stanga.
    In ceea ce priveste ideile dezbatute si solutiile propuse, cred ca trebuie diferentiate doua aspecte:
    1. intelegerea problemei si capacitatea de a propune o solutie: aici cred ca unii ar merge pe cuvintele mai simple si mai sincere (nu?) ale lui McCain, insa eu cred ca Obama se pricepe la mai mult decat la oratorie. Solutionarea dialectica (vai, urat cuvant, dar ce sa-i faci?) a problemei poate parea populism pentru unii… Partea amuzanta e ca pentru unii ar putea sa fie inca o necunoscuta cine se pricepe mai bine la strategie si cine la tactica :)). Iar solutia sociala a lui Obama este, pe hartie cel putin, mult mai buna pentru poporul american.
    2. capacitatea de a duce la indeplinire cele promise: aici nu pot sa ma pronunt. Doar dupa o perioada de timp si doar cu privire la unul dintre ei vom sti cate ceva.

  8. Tiberiu Florea
    27 septembrie 2008

    http://www.youtube.com/watch?v=knJudP7QgyY

    Subscriu comentariului de pe mises.org: Here is the real debate that should have taken place in Oxford, MS. Atenţie la ce spune Peter Schiff:

    The candidates don’t understand this problem, and they certainly don’t want to level with the American public. They want to be Santa Claus. They don’t want to tell the voters that – hey – you’ve spent too much money, you can’t buy a new car, you can’t buy a new plasma tv, you can’t buy a new iPod, you’ve got to save money, you’ve got to work, you’ve got to accept the lower standard of living cause that’s the reality. Nobody wants to be the bearer of bad news.

    Avem (sau mai bine spus, cetăţenii americani au) de-a face cu incompetenţă economică şi frică „bipartizană” de a da piept cu realitatea. N-o spun cu satisfacţie, dar cred că acest „bailout” reprezintă începutul adevăratei depresii…

  9. Francesco
    27 septembrie 2008

    Salut kukulkan!

    Ma bucura dezbaterea pe tema asta. Iata ce s-a publicat pe Weekly Standard:

    Henry Kissinger believes Barack Obama misstated his views on diplomacy with US adversaries and is not happy about being mischaracterized. He says: „Senator McCain is right. I would not recommend the next President of the United States engage in talks with Iran at the Presidential level. My views on this issue are entirely compatible with the views of my friend Senator John McCain. We do not agree on everything, but we do agree that any negotiations with Iran must be geared to reality.”

    http://www.weeklystandard.com/…..unhapp.asp

    Esti oricand binevenit.

  10. Imperialistu'
    27 septembrie 2008

    Salut, Kukulkan.

    Duelul a fost destul de strans la inceput – nu comentez mai mult economicul -, dar la sfarsit eu zic ca se poate spune ca Obama a pierdut dezbaterea. Recunosc, e posibil sa fie de vina si propria perceptia a personajelor, dar zambetul lui Obamessiah si acel „john” in sus, „john” in jos, nu l-au ajutat prea mult pe candidatul democrat. Politica externa nu numai ca nu este punctul lui forte, dar baiatul nostru e slab rau. Ai vazut declaratiile sale cu privire la programul militar, de ex? In inconstienta sa, omul asta spune ca va dezarma America.

    Gargara cu „America a gresit” si cetateanul universal suna bine in eUtopia (aka UE), dar problema e ca cetateanul universal nu exista, iar amatorismele lui Obama („cer consiliului de securitate sa condamne Rusia”, in conditiile in care Rusia are drept de veto; cer incetarea ostilitatilor, in conditiile in care RUSIA a intrat peste georgieni etc; negociez cu iranul fara preconditii) ii pot costa scump pe americani.

    Obama crede ca perceptia Americii in lume poate fi influentata de politica americana. Nu pare sa priceapa un lucru extrem de simplu: America va fi urata indiferent de ce face. Daca se implica, va fi catalogata drept interventionista si imperialista. Daca nu se implica, va veni o alta sentinta: izolationismul amoral american. Indiferent ce ar face Washingtonul, majoritatea tarilor vor avea ceva de impartit cu SUA. Antiamericanismul nu a inceput cu George Bush jr.

    P.S. Mie mi-a placut gluma cu KGB-ul. A mai spus-o si cu alta ocazie si mi se pare foarte tare.

  11. Panseluta
    27 septembrie 2008

    kukulkan:
    Bine ai venit!
    Nu sunt de acord cu tine in optiuni, dar te voi citi in continuare cu placere. E clar ca ai ceva de spus.

    Cit despre „dialectica”, sa nu-ti fie teama ca te umpli de ridicol folosind-o. E mai veche decit Marx si Hegel…. e un mecanism clar al realitatii si nepretuit al gindirii.

  12. Panseluta
    27 septembrie 2008

    Imperialistu’:

    De acord, mon cher. Absolut.

  13. dr. jones
    27 septembrie 2008

    nu am avut timp sa vizionez decat primul filmulet.
    faptul ca este un bun orator nu inseamna ca este si cel mai potrivit.
    si hitler a fost un orator de exceptie.
    care a captat masele cu energia lui oratorica.
    trebuie sa privim insa mesajul.
    in duetul obama-mccain – obama se evidentiaza prin populism.
    cel putin in primul filmulet iutub.
    obama: toata acest financial crack este vina administratiei bush. noi vom folosi o strategie maiastra ( wisely) din a iesi din criza si vom proteja home owner-ii.
    ok. toate bune si frumoase si pline de populism.
    intrebarea este: CUM?
    apoi mai introduce in discurs cateva pete de culoare a la robin hood despre voracii ceo hapsani si plin de bani ale caror capete vor cadea spre deliciul audientei.
    cam socialist, nu?
    mccain: vom scapa america de dependenta de petrol si vom crea locuri de munca.
    cu alte cuvinte vor construi centrale atomice si vot extinde forarile.
    o economie nu o repari cu metode populiste.
    sa dai bani de la guvern ca oamenii sa isi pastreze casele.
    sau sa le creezi locuri de munca sa si le plateasca singuri?

  14. Imperialistu'
    27 septembrie 2008

    Jones, acum fie vorba intre noi, unii din acei CEO au partea lor de vina. ????

  15. Panseluta
    27 septembrie 2008

    Tiberiu Florea:

    „De curiozitate, NyTimes cum e considerat? ”

    NYT a fost dintotdeauna de stinga–vedeti reportajele lui Walter Duranty din Uniunea Sovietica si despre foametea din Ukraina, pline de minciuni, dar pentru care a luat un Pulitzer. Splendidul eseu al lui Andrew Stuttaford e un bun inceput:

    http://www.nationalreview.com/…..050703.asp
    Odata cu prabusirea comunismului in Europa de Est si a Uniunii Sovietce, care a coincis cu primul Gulf War, NYT a renuntat la orice pretentie de obiectivitate, care functiona bine la stiri, investigatii, analiza culturala, etc.
    Nu e intimplator ca degringolada comunismului a dat un soc sistemului „New York Times” care a trecut, pe fata, cu arme si bagaje si reportaje, de partea utopiei pe care o imbratisasera dar care se prabusise. Au ales sa blameze prabusirea unui sistem cu adevarat disfunctional si imperialist in sensul clasic al cuvintului, pe asa-zisul imperialism american, pe capitalism si bancheri lacomi, si pe Reagan.

    NYT e un fost mare ziar, probabil cel mai profesionist si bine scris din istoria moderna a jurnalismului american. Il citeam si eu cu mare pofta la inceptul sederii mele aici. Cronicile muzicale erau imbatabile, la fel si reportajele care m-au familiarizat cu zona metropolitana a New Yorkului, cu Long Islandului, New Jerseyului, Connecticutului, cu viata portoricanilor si a evreilor si a italienilor. Era indispensabil. Adauga la asta cantitatea covirsitoare de informatie pura si/sau filtrata prin gust si critica fina despre teatre, muzee, restaurante, „happeninguri”, mincare, jocuri, sporturi, cultura de masa. La economie si piata doar Wall Street Journal i-a batut din totdeauna.
    Acum a devenit un instrument de propaganda stingista. Stirile si-au pierdut complet neutralitatea si sunt „opinion pieces” deghizate dar care apar pe pagina 1-a, in loc de pagina a 10-a.
    Un reportaj–subliniez, un reportaj– in patru sau cinci fascicule de acum vreun an despre casatoriile intre musulmani in New York si moscheele care le oficiaza singera de simpatie pentru „conditiile ostile” in care traiesc musulmanii post 9/11, fara a enumera o singura problema adevarata, nu fabricata. In plus, autoarea reportajului, in spirit multicultural, era complet senina in fata casatoriilor aranjate, norma in Islam si despre care era reportajul, si parea sa dea dreptate imamilor intervievati despre virtutile unei asemenea casatorii.

    NYT a devenit un fel de Pravda cu lucratori mai bine platiti. Nu ma bucura zvircorilire pe patul de moarte ale ziarului, dar nici nu-i voi tine lumanarea cind isi va da ortul popii.

  16. Tiberiu Florea
    27 septembrie 2008

    Hm… am înţeles. Voi citi articolele din anii ’30 despre Uniunea Sovietică şi despre foametea din Ucraina, deşi probabil nu acesta e cel mai puternic argument pentru orientarea de azi a ziarului.

    Sunt destul de sceptic în privinţa ideologiilor care ar fi specifice unui ziar şi s-ar transmite de-a lungul deceniilor… din punctul meu de vedere, două explicaţii ar putea fi plauzibile pentru orientarea de azi a ziarului (care presupun că e aşa cum mi-aţi descris-o):

    – există un numeros public „liberal” dornic să înghită aşa ceva şi în spiritul capitalismului se satisface pur şi simplu o nevoie de pe piaţă
    – există interese politice pentru a forma opinii într-un anumit sens şi redacţia ziarului în discuţie scrie într-o anumită proporţie la comandă (poate nu direct ci indirect – prin grijă la angajări, anumite subiecte respinse, etc.)

    Sau, cel mai probabil, o combinaţie între cele două.

  17. Imperialistu'
    27 septembrie 2008

    Ma inseala memoria sau insusi Karl Marx a scris pt New York Times?

    L.E. Eroare. New York Daily Tribune.

  18. dr. jones
    27 septembrie 2008

    total de acord imperialistule insa acei ceo nu erau platiti de catre guvern.
    cu alte cuvinte nu poti sa pornesti o vanatoare de vrajitoare pentru a da satisfactie unei paturi a societatii. in special cei saraci care se bucura de moartea caprei vecinului.
    mi se pare normal ca fbi sa intervina si sa cerceteze cazurile de coruptie fara menajamente.
    dar pana nu dovedesti vinovatia unui ceo – nu il poti acuza.
    iar ca presedinte poti cel mult sa ceri o ancheta – altfel vom ajunge ca pe vremea comunistilor.
    ca statele unite inca nu au ajuns venezuela.

  19. costin
    27 septembrie 2008

    Tiberiu, uita-te peste ce spune Pamela Geller despre New York Times.

    Poti cauta pe blogul ei mai multe articole din ultimii ani despre genul de jurnalism facut de NYT si despre declinul economic al ziarului.

  20. dr. jones
    27 septembrie 2008

    nu e NYT cel care a facut publica afacerea watergate?
    si acum cateva saptamani a refuzat sa publice opinia lui mccain?
    adica cum ar veni scanteia democratilor.

  21. Panseluta
    27 septembrie 2008

    Domnule Florea,
    Ati intrebat despre orientarea ziarului. V-am raspuns. Va priveste ce faceti cu raspunsul meu. Banuiesc ca intrebarea a fost un fel de „fishing” tendentios. E imposibil sa nu aveti idee de orientarea lui NYT cind mergeti la Brown University (as intelege Dakotele, Alaska sau Idaho), dar Brown?? Please…
    Cit despre orientarea ziarului, nimeni nu contesta ca e de stinga, si a fost de mult timp. Minciunile publicate in anii ’30 au contribuit la perpetuarea mitului fericirii din Uniunea Sovietica si, in final, la refuzul elitelor de a recunoaste crimele staliniste din anii ’30 si gulagurile.
    A trebuit sa vina un Soljenitzin ca o parte a elitelor sa se trezeasca, de ambele tarmuri ale Atlanticului.
    Nu ma mira ca bagatelizati articolele mincinoase ale lui Duranty din anii ’30. Cum am mai zis, pareti format de un scepticism radical pentru care ce conteaza nu e adevarul, ci de unde vine, si ce vinturi bat la un moment dat in cultura si informatie.
    Articolele lui Duranty sunt cel putin o expresie a unei linii editoriale, a unui zeitgast pro-comunist si statist care dureaza pina acum–si, in vedere implicatiile, o dovada a unui imens esec moral, care nu poate fi rascumparat.
    Simplu, NYT a mintit atunci, si n-a facut nimic sa corecteze minciuna.
    Continua sa minta si azi.

    E pacat

  22. Panseluta
    27 septembrie 2008

    Domnule Florea,

    Un P.S.:
    Aveti o scuza: pareti tinar. N-ati crescut cu minciunie cotidiene din „Scinteia”, „Romania Libera”, „Informatia Bucurestiului”, „Scinteia Tineretului”….
    Toti stiam ca erau minciuni, de la un capat la altul. Doar „Sportul” nu mintea, ca n-avea cum, scorurile erau stiute. La Romania Libera, ce conta erau anunturile mortuare, care nu minteau, ca si schimburile de locuinte si vinzarile-cumpararile de Dacii, mobila si blanuri mincate de molii. De asta era cel mai citit ziar din tara.
    Nu cred ca Brown are ziare si reviste romanesti din epoca, dar Libraria Congresului in Washington le are. Merita o excursie.

  23. Tiberiu Florea
    27 septembrie 2008

    Banuiesc ca intrebarea a fost un fel de “fishing” tendentios.

    Nu stiu despre ce „fishing” e vorba, si n-am fost tendentios.

    mergeti la Brown

    de 1 luna…

    Nu ma mira ca bagatelizati articolele mincinoase ale lui Duranty din anii ‘30.

    Unde le-am bagatelizat??? Mi se par incredibile, si o sa le citesc din pura curiozitate. Dar n-am mai auzit de ele pana azi.

    Ma abtin de la comentarii suplimentare.

  24. emil
    27 septembrie 2008

    La portretul schitat de Panseluta ziarului New York Times adaug un singur lucru. De-a lungul anilor 20 si la inceputul anilor 30, NYT a publicat numeroase articole elogioase la adresa lui… Benito Mussolini. Anne O’Hare McCormick, corespondent pe probleme de politica externa si relatii internationale, a scris o suita de reportaje despre Mussolini care au pus in umbra pina si elogiile ulterioare aduse altui personaj de care ziarul a fost profund amorezat, e vorba despre seducatorul Stalin. Pentru conformitate: NYT nu a fost o exceptie in peisajul publicistic american al anilor 20; toata presa americana si toate elitele americane progresiste au fost entuziasmate de Mussolini si modelul fascist. Numai acest lucru ar trebui sa iti spuna ceva despre natura entuziasmului cvasi-unanim de azi pentru Obama. Esenta miscarii progresiste americane (cu care partidul Democrat se identifica si pentru care se agita de mai bine de un secol intelectualli progresisti americani) consta in atractia pentru colectivism si o societate condusa de elite (experti si tehnocrati) care stiu mai bine decit vulgul ce trebuie facut pentru progresul general. In termeni economici si politici, aceasta optiune se manifesta prin realizarea statului corporatist.

    Nu stiu citi au observat mentiunea admirativa facuta de Obama in timpul dezbaterii cu McCain la adresa New Deal-lui lui F.D. Roosevelt. Este o admiratie simptomatica a Democratilor in general. Ceea ce nu se stie prea bine este ca FDR a fost o perioada un admirator al lui Hitler si Mussolini, iar programul New Deal a emulat principiile economice si sociale ale fascismului european. Puterile acumulate de presedintie in acea perioada si simbioza intereselor de stat cu interesele corporatiste (incurajata activ de FDR si birocratia progresista a vremii) au reprezentat un moment istoric in care fascismul a fost foarte aproape de a capata o alternativa americana viabila. Faptul ca nu a prins in cele din urma se datoreaza unor valori americane prea inradacinate, cum ar fi individualismul, laissez-faire, anti-statismul, egalitarianismul si credinta adinca in libertate.

    Insa tentatia ramine. Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult este coincidenta nefericita dintre candidatura lui Obama (un radical stingist care a reusit complet manevra de a se „vinde” drept un centrist idealist) si prabusirea sistemului financiar american. O criza profunda + un candidat providential (charismatic si populist) sint ingrediente clasice care in istorie au dus la dezastre. Sper sa ma insel si sper ca Obama (a carui candidatura o vad acum drept foarte greu de oprit — crashul de pe Wall Street il favorizeaza decisiv) sa fie doar un episod de patru ani. Pe de alta parte, planetele sint aliniate astfel incit urmatorii patru ani vor prezenta o serie de provocari internationale extrem de grave. Nu am incredere ca Obama va sti sa navigheze prin furtunile care il asteapta.

    Anexa:
    Hitler, Mussolini, Roosevelt

    PS
    Cind i-am dat lui Obama o nota mai mare la capitolul economic, a fost pentru felul in care si-a prezentat pozitia, nu pentru programul sau propriu-zis. Obamaeconomics este un ghiveci socialist bazat pe principiul redistribuirii de venituri dupa criterii de justitie sociala care nu au nimic de a face cu principii economice sanatoase.

  25. Panseluta
    27 septembrie 2008

    dr. jones,

    Nu a fost NYT, a fost The Washington Post, un ziar de mina a doua la vremea aia, in anii ’70, dar care a fost propulsat in liga intiia dupa Watergate, gratie talentului a doi reporteri si a unor decizii editoriale destepte.
    Au ramas buni, fir-ar sa fie, pe aceleasi linii ca NYT, cu care schimba reporteri si analisti si scriitori de valoare de vreo doua decenii. Sunt incumetriti. Dar si ei vor pieri pre limba NYT.

  26. emil
    27 septembrie 2008

    Watergate a fost expus de Washington Post.
    Revenind la prezent, iata cum intelege NYT sa fie impartial (doar un exemplu):
    NYT REJECTS MCCAIN’S EDITORIAL; SHOULD ‘MIRROR’ OBAMA

    PS
    Scuze, Panseluta, nu observasem precizarea ta.

  27. emil
    27 septembrie 2008

    Kukulkan. Sigur, e bine sa recunosti cind esti de acord cu oponentul, dar daca o faci de 8 ori de-a lungul unei dezbateri incepi sa arati ca oponentul stie mai bine despre ce vorbeste si tu doar il secondezi in opinii.

    Programul economic Obama este de extractie socialista. Redistributia veniturilor, ridicarea impozitelor pentru business, cheltuieli bugetare masive pentru „programe sociale”. Da, si-a prezentat intentiile economice mai bine decit McCain si lasa impresia ca are solutiile potrivite, dar daca analizezi in detaliu apar probleme. Bineinteles, daca te atrag solutiile de stinga, atunci Obama e de preferat.

    Obama’s „Tax Cut” is Income Redistribution
    Obama Tax Plan a Frontal Assault on Entrepreneurs
    Seeing through Obamanomics
    Obamanomics – Hope and fear

  28. costin
    27 septembrie 2008

    emil, extrem de interesant cometariul tau (24) si articolul anexa! am avut un moment din ala de revelatie in care am gasit formulate lucruri pe care le intuiam.

  29. Panseluta
    27 septembrie 2008

    Ultima ora: Bail-outul pare invins. Nu sunt suficiente voturi democrate. Pelosi face rundele pe la „incapatinati”, apelind la loialitatea de partid si la „interesul tarii” (tipa reprezinta interesele districtului financiar din San Francisco, adica big, big money).

    The cat is out of the bag, patrupezi!
    Apropos de ingineria sociala pe care o discutam pe firul despre Brigitte Gabriel, si complet relevant pentru criza financiara actuala:

    A iesit la suprafata un video al dezbaterilor din Congres, in 2004, in legatura cu „iregularitatile” de la Fannie Mae si Freddie Mac, banci care au generat degringolada de azi. Miisia lor a fost sa dea imprumuturi insolvabile — „affordable housing” –celor care nu s-ar fi calificat pentru un imprumut, in special minoritatile.
    Tot sistemul bancar pare sa fi fost sub o presiune enorma din partea lobyiistilor si grupurilor de presiune, ca ACORN, de a da case pe nimic–asta inseamna „100% loan” din speechul lui Maxine Waters, democrata neagra din California.
    Fannie si Freddie au vindut ipotecile altor banci, pe piata mondiala, si-au umflat cististigurile artificial, ca Enron, intimp ce pierdeau masiv si in timp ce CEOs luau bonusuri de milioane.

    Videoul e extraordinar: ii arata pe democrati, in special cei de culoare neagra, aparind cu furie si neobrazare doua institutii care se banuia de pe atunci erau criminale, ca Enron, si care sper ca vor fi dovedite ca atare.

    Republicanii au marsat la toata scamatoria, au fost intimidati de posibilele acuzatii de rasism, si sunt la fel de vinovati ca democratii.

    Uitati-va la video. Incredibil. Probabil ca vor mai iesi si altele la suprafata:

    http://www.youtube.com/watch?v=_MGT_cSi7Rs

    Daca linkul nu functioneaza, mergeti pe YouTube si intrati :”Fannie Mae debate 2004″.

  30. Panseluta
    27 septembrie 2008

    Bail-out-ul a esuat in Camera Reprezentantilor. Moment istoric.

    Unde e postarea mea?

  31. Panseluta
    27 septembrie 2008

    Unde e postarea mea cu videoul de YouTube despre musamalizarea, in Congres, a afaceristilor de la Freddie Mae?

  32. Imperialistu'
    27 septembrie 2008

    Akismet-ul, bata-l soarta ???? .

  33. emil
    27 septembrie 2008

    Panseluta, este extraordinar ce se intimpla. Orice este posibil acum. Creez o postare separata si urmarim situatia. Unbelievable!!

  34. kukulkan
    27 septembrie 2008

    Francesco (9): Daca asa spune chiar impricinatul, nu il putem contrazice…
    Imperialistu (10): E adevarat e destul de greu sa condamni Rusia prin Consiliul de Securitate, desi nu trebuie subestimata oratoria lui Obama :)), dar trebuie luate in calcul si argumente care, cel putin la prima vedere, sunt de bun simt. Spre exemplu, faptul ca lupta impotriva terorii a deviat putin de la traiectoria „normala” dinspre un Afganistan (unde era centrul Al Quaida) si Pakistan (unde este acum) catre un Irak unde Al Quaida nu prea exista prin 2003. Dar bineinteles ca aici este vorba si de o actiune dezinteresata de inlaturarea unui dictator sangeros (fara gluma ???? ) in vedera distrugerii armelor de distrugere in masa pe care cu siguranta le detinea si asigurarii drepturilor omului, pretexte subtiri pentru anti-americanismul dement si irational al Europei decadente.
    Partea interesanta aici ar fi ca McCain ar putea avea dreptate: daca tot ai intrat in Irak, nu prea poti sa pleci in orice conditii… Insa asta ne duce din nou la distinctia intre tactica si strategie… :))
    emil (27): acum ca tocmai am aflat ca nu s-a aprobat bailloutu’, m-am mai linistit putin. O asemenea masura (care, intre noi fie vorba, nu ar fi ajutat numai pe cei care ar fi „luat creditele”, dar si pe cei care le-au dat si/sau care au profitat de ele in moduri atat de putin regulate) conjugat cu ceea ce auzisem ca ar fi o intentie de a ajuta producatorii de automobile cu credite cu dobanzi scazute (si aici ar fi de creditat, nu gluma) si cu datoria externa destul de babana ar fi fost un efort financiar putin cam prea mare; ca sa nu mai vorbim ca ar fi fost profund necapitalist, deci neamerican. In noi conditiile, programele sociale ale lui Obama (asa, socialiste sau cum or fi) au sanse mai mari de reusita. Dar in chestiunile astea sociale americanesti trebuie sa ma mai informez… poate poti sa-mi dai un link catre un manual in 3 zile pentru to(n)ti despre sistemul medical american :)).

    Si la sfarsit, cum pun steagul dupa nick? Bien sur, le tricoleur.

  35. Imperialistu'
    27 septembrie 2008

    „John is right” – How many times?

    1. Well, I think Senator McCain’s absolutely right that we need more responsibility …
    2. Well, Senator McCain is absolutely right that the earmarks process has been abused …
    3. And he’s also right that oftentimes lobbyists and special interests are the ones that are introducing these kinds of requests ….
    4. Now, John mentioned the fact that business taxes on paper are high in this country, and he’s absolutely right.
    5. But John is right we have to make cuts. [And then Obama refused to note even a single cut he’d be willing to make.]
    6. Senator McCain is absolutely right that the violence has been reduced as a consequence of the extraordinary sacrifice of our troops and our military families.
    7. And, John, I — you’re absolutely right that presidents have to be prudent in what they say.
    8. Now, Senator McCain is also right that it’s difficult.
    9. Senator McCain is absolutely right, we cannot tolerate a nuclear Iran.

    Geez, if McCain is right that often, why not just elect him President?

    Tov. Saddam s-a laudat prea mult cu armele de distrugere in masa si s-a ars. Neplacut, desigur, mai ales dupa ce a scapat dupa primul razboi din Golf, aproape neatins, Vestul considerand ca nu are sens sa se complice. Dar uite ca asa e-n viata: scapi de ce era mai rau si o mierlesti taman la sfarsit. Ce ironie.

    Antiamericanismul dement si irational al Europei decadente nu este o simpla lozinca. Ma mir ca nu l-ai observat pana acum, Kukulkan. Nici nu e atat de nou. Are „doar” cateva zeci de ani si apare la televizor, in presa scrisa, in arta marilor constiinte si literatura la moda. ????

  36. costin
    27 septembrie 2008

    Sa cintam pentru conducatorul iubit.
    US(SR)A freakshow


  37. Imperialistu'
    27 septembrie 2008

    „The horror! The horror!” (Kurtz, The Heart of Darkness – Joseph Conrad)

  38. Tiberiu Florea
    27 septembrie 2008

    lipseşte un „sculaţi voi, oropsiţi ai vieţii”

  39. Imperialistu'
    27 septembrie 2008

    Traiasca Internationala! ????

  40. kukulkan
    27 septembrie 2008

    vai, cata rautate :))

  41. kukulkan
    27 septembrie 2008

    totusi, asa maoist cum sunt, nu vreti sa-mi spuneti?

  42. emil
    27 septembrie 2008

    Kukulkan, iti voi raspunde diseara. N-am uitat. Apropo de steag: nu ai cum sa il pui singur; nici noi nu putem. Avem un plugin care afiseaza steagurile functie de adresa de IP a celui care posteaza. Uneori nu afiseaza nimic si naiba stie ce nu-i place (se intimideaza cind vine vorba de Mao? … just kidding)

  43. Imperialistu'
    27 septembrie 2008

    Kukulkan, cin’ te-a facut maoist? ????

  44. emil
    27 septembrie 2008

    Kukulkan, o sa ma uit sa vad ce gasesc despre sistemul de asigurari medicale american. Nu m-am omorit sa aflu prea multe pina acum pt ca ma intereseaza mai mult asigurarile medicale din Canada, unde ma aflu eu. (Canada are un sistem pe model european, universal health care provided by the state. Evident, nu absolut totul este acoperit si sistemul are unele deficiente, dar, personal, nu ma pot plinge. It’s more than ok, but like any state run bureaucracy it has a habit to incur more costs than necessary.)

    Nu cred ca programul economic Obama are prea mari sanse de a mai fi pus in aplicare. Sau, cel putin, asa ar trebui sa gindeasca Obama, daca ar fi rational. Redistributie de venituri, cresterea impozitelor pentru intreprinzatorii mari si mijlocii plus umflarea bugetului pentru cheltuieli aditionale pur si simplu ar sugruma economia americana deja intoxicata.

    Apropo de Irak. CIA nu a avut nici un agent in Irak specializat pe problema armelor de distrugere in masa. Mai mult, CIA a avut in Irak foarte putini agenti cu si mai putine contacte. In schimb, a avut un set de idei fixe care au jucat un mare si nefericit rol intr-un numar de decizii importante ale Casei Albe. It’s amazing that the war is about to be won once you figure out the kind of ignorance and prejudice the CIA has peddled for years to all major policy makers.

  45. Francesco
    27 septembrie 2008

    emil:

    Ce spui de CIA are legatura cu articolul ” CIA, o organizatie disfunctionala” din National Review, pe care l-ai postat la rubrica Ce zic altii.

  46. emil
    27 septembrie 2008

    Da, Francesco, si din alte surse. Este socant cit de diferita este aceasta institutie de imaginea pe care o avem formata, de casa de spionaj super-informata, super-agila si omnipotenta. Seamana mai degraba cu un monstru birocratic si politizat care face jocurile din culisele puterii, in loc sa serveasca factorii de decizie in mod impartial.

    Urmareste te rog acest interviu gazduit de National Review, cu un fost subsecretar al lui Rumsfeld; o discutie foarte instructiva despre factorii care au determinat razboiul din Irak si evolutia acestui conflict. Linkul este catre prima parte, de acolo poti gasi si celelalte parti.
    War Policy with Douglas Feith: Chapter 1 of 5

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian