Pe neașteptate, Venezuela a devenit o țară dorită în America latină. E drept, dorită doar de parte din cubanezi. Mai exact, de medicii retrași din Brazilia de președintele Diaz-Canel al Cubei, după ce noul președinte brazilian, conservatorul Bolsonaro, a cerut că aceștia să fie plătiți corect, deoarece medicii trimisi din Cuba primeau numai 25% din banii dați de statul brazilian, restul fiind luat de autoritățile comuniste de la Havana. De asemeni, Bolsonaro a mai cerut și ca medicii să își poată aduce în Brazilia familiile rămase ostatice în Cuba. Că Bolsonaro a mai spus și că medicii în discuție ar trebui să dea un examen pentru a putea profesa în continuare, examen pe care îl dau toți medicii brazilieni, deja nu mai conta – comuniștii din Havana nu aveau oricum de gând să își scape din mâna sursa primară de bani a Cubei din regiune, anume legiunile de zeci de mii de medici și asistente trimiși să muncească în afară țării pentru a produce valută forte și influență politică. Oficial, peste 50.000 de medici și asistente din Cuba lucrau în peste 60 de țări, in anul 2018.
https://www.reuters.com/article/us-brazil-cuba-doctors/cuban-doctors-head-home-leaving-brazilian-towns-with-no-care-idUSKCN1NR2C5

De asemeni, în felul asta Havana a putut face un spectacol de forță, în special pentru țările comuniste, arătând că poate pedepsi chiar și o țară ca Brazilia, de multe ori mai mare și mai bogată, pentru alegerea presedintelui anticomunist.

Așadar, urmând celor declarate de președintele Bolsonaro, chiar încă nepus în funcție la data disputei, comuniștii cubanezi și-au retras rapid cea mai mare parte a medicilor din Brazilia, adică în special pe cei care aveau familiile rămase captive în Cuba. Comuniștii au organizat totul în cel mai pur registru propagandistic, deși tocmai pierduseră o sursă de finațare absolut necesară țării lovite de o acută lipsa de venituri. Medicii au fost primiți pe aeroport de Raul Castro cu un moment propagandistic, deși atât autoritățile cât și medicii aveau toate motivele să jelească momentul – medicii tocmai pierduseră niște venituri gigantesti raportate la salariile din Cuba – acei 25% care le rămâneau în Brazilia erau totuși echivalentul a 1000$ , față de 30$ cât câștigă în Cuba un medic. https://www.nytimes.com/2017/09/29/world/americas/brazil-cuban-doctors-revolt.html

Iar cei 8-9000 de medici reveniți în Cuba nu puteau fi angajați de un sistem medical și așa sever subfinanțat și care nu putea oricum, pentru o populație nu tocmai numeroasă, să absoarbă un număr așa mare de angajați dintr-o dată. O soluție trebuia găsită. Și s-a găsit – 2000 de medici cubanezi vor fi trimiși anul acesta să muncească în Venezuela. https://uk.reuters.com/article/uk-venezuela-cuba/venezuela-to-receive-2000-cuban-doctors-pulled-from-brazil-maduro-idUKKCN1PC009

Asta sună rău tare – din Venezuela lipsesc toate cele de bază, iar salariul mediu lunar e în jur de doar 6$. Dar probabil medicii cubanezi vor primi dublul sau chiar triplul salariului mediu și rații mărite de alimente, iar statul cubanez, conform declarațiilor oficiale, va primi petrol în schimbul medicilor. Petrol pe care, după toate probabilitățile, va trebui să îl cumpere, lucru pe care l-a mai făcut Venezuela anii trecuti. Oricât de curios ar părea, Venezuela, unul dintre cele mai bogate țări în rezerve de petrol din lume, nu își poate organiza industria extractivă ca să producă și să rafineze cât pentru un petrolier trimis în Cuba. Așadar statul cubanez poate doar să spere că va fi plătit cumva de Venezuela. În schimb e sigur că a scăpat de parte importantă din medicii pe care acum vor trebui să îi plătească autoritățile de la Caracas și nu cele din Havana. Iar medicii trimiși în Venezuela au acum o a doua șansă să se întoarcă în Brazilia, unde știu că sunt bine primiți – granița e ușor de trecut din Venezuela și după ce au revăzut Cuba unde tocmai s-a anunțat o perioada de mare austeritate, e lucru sigur că au regretat revenirea în țara-lagăr comunist. Le fel de sigur e că mulți dintre ei abia așteaptă să ajungă înapoi în Brazilia, dacă au putut să își ia cu ei familiile sau să le pună la adăpost cumva de represiunea comuniștilor, care ar urma evadării lor din Venezuela.

ACP