Cîteva fragmente din pledoaria dizidentului chinez Liu Xiaobo în faţa curţii în timpul procesului său din decembrie 2009 au fost citite de către actriţa norvegiană Liv Ullmann la ceremonia de la Oslo cu ocazia decernării Premiului Nobel pentru Pace.

„Nu am nici duşmani şi nici ură.
Nici unul dintre poliţiştii care m-au urmărit, m-au arestat, sau m-au interogat, nici unul dintre procurorii care m-au pus sub acuzare, şi nici unul dintre judecătorii care m-au judecat nu-mi sînt duşmani.

Deşi nu pot accepta sub nici o formă urmărirea dumneavoastră, arestarea, punerea sub acuzare şi verdictul, eu respect profesia şi integritatea dumneavoastră, inclusiv a celor doi procurori, Zhang Rongge şi Pan Xueqing, care îmi aduc acum acuzaţii.

În timpul interogatoriului din 3 decembrie am putut simţi respectul şi buna dumneavoastră credinţă.

Ura poate anula inteligenţa şi conştiinţa unei persoane.

Mentalitatea urii otrăveşte spiritul unei naţiuni, provoacă lupte pline de cruzime şi moarte, distruge toleranţa şi umanitatea unei societăţi şi împiedică progresul unei naţiuni către libertate şi democraţie.

De aceea sper să fiu în stare să trec peste experienţele mele personale şi să privesc la dezvoltarea naţiunii noastre şi la schimbările sociale, să răspund ostilităţii regimului cu cea mai mare bunăvoinţă şi să risipesc ura prin dragoste.

Astfel de condamnări şi aceste experienţe personale îmi întăresc încrederea că progresul politic al Chinei nu se va opri, iar eu, plin de optimism, aştept cu nerăbdare apariţia unui viitor al libertăţii în China.

Pentru nu există nici o forţă care să poată pune capăt eforturilor omului de a căuta libertatea, iar China va deveni în cele din urmă un stat de drept în care drepturile omului vor deţine puterea supremă.

De asemenea, sper ca acest progres să fie reflectat şi în acest proces. Aştept decizia imparţială a colegiului judecătorilor – o hotărîre care să reziste testului istoriei.

Dacă îmi este permis, aş spune că experienţa cea mai frumoasă din aceşti ultimi douăzeci de ani a fost dragostea altruistă de care am avut parte din partea soţiei mele, Liu Xia.

Ea nu a putut fi prezentă astăzi ca observator în faţa instanţei; dar eu aş dori să îţi spun, draga mea, cred cu tărie că dragostea ta pentru mine va rămâne la fel ca şi pînă acum.

În toţi aceşti ani pe care i-am trăit fără libertate, dragostea noastră a fost plină de amărăciune impusă de circumstanţe, dar gustul său rămîne nemărginit.

Îmi voi ispăşi pedeapsa într-o închisoare concretă, în timp ce tu mă vei aştepta închisă în închisoarea intangibilă a inimii. Dragostea ta este lumina soarelui care trece peste ziduri oricît de înalte şi pătrunde printre zăbrelele de fier de la fereastra celulei mele; ea atinge cu o mîngîiere fiecare centimetru al pielii mele, încălzeşte fiecare celulă a corpului meu, îmi îngăduie să-mi păstrez în fiecare clipă pacea, deschiderea şi lumina în inima mea, ea umple cu sens fiecare minut petrecut după gratii.

Nu este nimic penal în tot ce am făcut. Dacă voi fi pedepsit din această cauză nu am nici o obiecţie.”