Teodor Baconschi rasist? O gluma proasta si, mai ales, trista. Proasta, pentru ca în spatele acestei acuzatii sablon se afla foarte activa industrie a prostiei militante. Asociatiile care au depistat rasismul lui Baconschi se rasfata declarîndu-si caracterul „civil”. Ignoranta e carcteristica lor mult mai vizibila. Rasismul inflationar pe care îl depisteaza, cu orice prilej, aceste organizatii e o caricatura vesela si nestiutoare. Rasismul real e cu totul altceva: un lucru grav, o suma de pseudo-idei si atacuri concrete care urmaresc eliminarea unui grup plasat de frustrari cumplite în postura de tap ispasitor. Ce înteleg vînatorii de rasism cotidian din acest fenomen istoric profund? Exact cît au aratat în cazul Baconschi. Nimic.
Preluat din Totul in scris
Teodor Baconschi a vorbit de o problema reala, o problema cu pagubiti, vatamati, faptasi si organizatori pe care nici macar corectitudinea politica nu o poate nega, desi poate încerca sa o ascunda: delincventa masiva în rîndul tiganilor. E aceasta observatie, o dovada de rasism? Daca da, atunci mai toata lumea cu bun simt e rasista. Delincventa în rîndul romilor e o realitate masurabila iar justificarea tip care leaga aceasta problema de saracie si de marginalizare nu explica si nu rezolva nimic (în afara faptului ca asigura material de lucru si justificari profesionale industriei producatoare de cartoane civice).
Nu mai putin rasist e, dupa definitia cu care opereaza acuzatorii lui Baconschi, si dl. Pierre Lellouche, Secretar de Stat pentru Afaceri Europene în Ministerul de Externe Francez. Si nu mai putin rasisti sînt cei ce s-au plîns autoritatilor franceze, fara sa fi consultat în prealabil organizatiile anti-rasiste românesti. Dl. Lellouche a facut imprudenta de a veni la Bucuresti pentru a discuta problema infractionalitatii în comunitatile românesti din Franta. Cine era vizat de plîngerea dlui. Lelloche? Nu avem voie sa spunem. ONG-anti-rasisite locale nu ne lasa. Putem spune doar atît: Lellouche e rasist, mai exact raciste.
În sfîrsit, ipoteza unui Teodor Baconschi rasist propune cu subtilitate o alta aberatie: loteria sau, mai degraba, anarhia morala. În limitele acestui sport extrem, oricine e candidat potential la rangul de rasist de ultima ora si asta exact în masura în care acuzatorul îsi revendica titlul de unic director de constiinta al unei societati care e mereu gata sa o ia razna. Daca oricine poate deveni oricînd rasist, daca educatia si performanta publica a personajului acuzat nu mai garanteaza nimic, atunci e limpede ca, în neajutorarea noastra, nu ne ramîne decît un singur gest: sa cedam. Sa acordam dreptul deplin de control si evaluare morala salvatorilor grupati în asociatii anti-rasism. O gluma foarte trista. De fapt, un vis inchizitorial. Autoritarismul secret al ce pozeaza, oficial, în pazitori ai libertatii.
