Preluam cu bucurie fragmente din articolul lui George Rîpa din Dilema Veche, Noii moguli de presa: spionul KGB şi statul chinez:
Rînd pe rînd, institutii media prestigioase au fost cumparate de oameni de afaceri sau de consortii de firme care provin din tari autoritare, conduse, conform „Reporteri fara Frontiere“, de „pradatori ai presei“, precum Vladimir Putin sau Hu Jintao. State ca Rusia sau China îsi folosesc astazi resursele statale sau mogulii apropiati puterii centrale pentru a cumpara mijloace de presiune si de influenta în Occident.
Asediul acestor „investitori“ asupra mediei occidentale ar putea submina democratia si libertatea presei chiar în spatiul euro-atlantic. Mass-media detinuta de moguli rusi sau de statul chinez ar promova interesele economico-militare ale acestor tari, în paralel cu un proces, început oricum de presa liberala occidentala, de distorsionare a unor notiuni precum „democratie“, „drepturile omului“ sau „libertatea presei“. Scopul nedeclarat al acestor investitii este influentarea deciziilor guvernamentale si a opiniei publice occidentale.
Mai multe amanunte despre amenintarea sistemului democratic de catre raidurile Rusiei si Chinei pe piata media occidentala puteti gasi intr-un raport din 2008-2009, Undermining Democracy-21st Century Authoritarians, realizat de Radio Europa Libera si Freedom House. Ne-am referit la el recent în suplimentul publicat de revista 22:
Astfel, ajutorul extern masiv acordat fara vreo exigenta de catre tari ale acestui grup (China, Rusia, Venezuela, Iran si Pakistan) pericliteaza eforturile lumii civilizate privind buna guvernare si combaterea coruptiei în tarile care depind de sprijin extern. De exemplu, China a devenit cel mai mare creditor al Africii. Raportul subliniaza si „distorsionarea“ notiunii de democratie realizata cu ajutorul unor mari investitii externe facute în media de catre regimurile autoritare moderne. De asemenea, aceste regimuri au reusit în mare masura sa deturneze activitatea unor organizatii internationale precum ONU, OSCE sau Organizatia Statelor Americane creând, în acelasi timp, institutii paralele care reinterpreteaza democratia, drepturile omului, rescriu istoria si educa o noua generatie ostila democratiei si civilizatiei occidentale.
Comunismul nu a disparut. Si-a schimbat doar, conform acelorasi învataturi ale lui Lenin, în mod „dialectic“, starea de agregare, ascunzându-se în prezent sub aparente mai soft sau mai hard. Comunismul e doar o stare de agregare a inamicului fundamental al civilizatiei occidentale – miscarea revolutionara. (Disparitia inamicului comun, o iluzie periculoasa pentru conservatori si libertarieni – Anca Cernea, Gelu Trandafir)
Textul integral al lui George Rîpa îl puteti accesa în Dilema Veche
(…) Rînd pe rînd, institutii media prestigioase au fost cumparate de oameni de afaceri sau de consortii de firme care provin din tari autoritare, conduse, conform „Reporteri fara Frontiere“, de „pradatori ai presei“, precum Vladimir Putin sau Hu Jintao. State ca Rusia sau China îsi folosesc astazi resursele statale sau mogulii apropiati puterii centrale pentru a cumpara mijloace de presiune si de influenta în Occident.
Asediul acestor „investitori“ asupra mediei occidentale ar putea submina democratia si libertatea presei chiar în spatiul euro-atlantic. Mass-media detinuta de moguli rusi sau de statul chinez ar promova interesele economico-militare ale acestor tari, în paralel cu un proces, început oricum de presa liberala occidentala, de distorsionare a unor notiuni precum „democratie“, „drepturile omului“ sau „libertatea presei“. Scopul nedeclarat al acestor investitii este influentarea deciziilor guvernamentale si a opiniei publice occidentale.
Kaghebistul ajuns mogul de presa
În urma cu aproximativ un an, fostul spion KGB, ajuns între timp unul din marii oameni de afaceri rusi, Alexander Lebedev, vizita redactia cotidianului The Guardian. „Fie sînt un spion rus, fie sînt nebun, chiar cred ca pot scoate bani din presa“, le raspundea Lebedev jurnalistilor, care nu întelegeau dorinta omului de afaceri rus de a cumpara un cotidian ce pierdea aproximativ 15 milioane de dolari pe an. În martie 2010, acelasi The Guardian facea un anunt soc: Lebedev a cumparat The Independent si The Independent on Sunday pentru o lira sterlina. Cotidianul – aflat, la Londra, pe locul patru în topul vînzarilor ziarelor quality – se alatura unei alte achizitii facute în 2009 de omul de afaceri rus, Evening Standard.
În mod natural, analistii media britanici se întreaba de ce un om de afaceri este dispus sa investeasca în cotidianul britanic cu cel mai mic tiraj, dintre cele cu distributie nationala. Din punct de vedere economic, a investi într-un cotidian cu vederi de stînga, în cea mai conservatoare tara europeana, si mai ales în contextul în care laburistii au fost maturati de la putere, ascunde fie o viziune de afaceri pe care nimeni altcineva nu o întelege, fie altceva.
În ciuda unor asigurari ca nu va interveni asupra continutului editorial, la doar o luna de la cumpararea cotidianului, Lebedev l-a înlocuit pe fostul sef, Roger Alton. Fostul agent KGB are însa planuri si mai mari de viitor. El vrea sa puna bazele unei organizatii non-profit, Novaya Independent Media Foundation, care sa „finanteze proiecte media la nivel global“.
Magnatii rusi apropiati de Kremlin îsi anuntasera dorinta de a investi si pe piata media franceza, tinta fiind, si în acest caz, cotidianul simbol al stîngii moderate, Le Monde. Jurnalistii, care detineau 90% din actiuni, au refuzat însa oferta rusilor si au preferat sa vînda unui consortiu francez din care face parte si controversatul Xavier Niel, care s-a îmbogatit din pornografie.
Newsweek, povestea unui esec
The Washington Post Company a refuzat oferta unui consortiu de presa chinez, China’s Southern Media Group, care îsi aratase disponibilitatea de a cumpara Newsweek. Publicatia e aproape de faliment, ca urmare a unor decizii editoriale socante. În 1997, vînzarile scazusera deja cu 52 de procente, în comparatie cu 1990. La sfîrsitul anului 1997, Newsweek si-a redus base rate-ul (numarul de cititori garantati publicitarilor), de la 3,1 milioane la 2,6 milioane. În 2010, The Washington Post Company mai are doar doua optiuni: vînzarea sau falimentul. Cauzele esecului sînt multiple, însa acesta nu poate fi explicat decît prin virusarea editorilor cu principalele maladii ale mediei occidentale în secolul al XXI-lea: elitismul si progresismul. Newsweek si-a renegat traditia moderata si a întors spatele cititorilor. A încetat sa mai fie una din marile news magazines americane. Ca urmare, scadererea tirajului a fost invers proportionala cu dublarea sau chiar triplarea numarului editorialelor de orientare ultra-liberala.
Cîteva decizii editoriale au îndepartat publicul, care nu se mai regasea în noua orientare de stînga generata de editorii Jon Meacham si Fareed Zakaria. În 2009, Newsweek a deschis saptamîna Sarbatorilor Pascale cu titlul „The end of Christian America“. Mesajul pascal al Newsweek venea la cîteva luni dupa ce Sarbatorile Craciunului fusesera întîmpinate cu un alt titlu socant pentru piata media americana: „Religious case for gay marriage?“. Mai are rost sa spunem ca, în 2009 în SUA, 173,4 milioane de persoane se declarau crestini, în crestere cu 22 de milioane fata de 1990?
Politica editoriala anti-crestina a devenit tot mai virulenta odata cu schimbarea tonului fata de islamismul radical. „Islamul radical este o realitate. Cum sa învatam sa traim cu el“, ne explica Fareed Zakaria, în aprilie 2009. Discursul elitist si anti-crestin a transformat Newsweek într-o fituica în deriva.
Vînzarea catre chinezi ar fi transformat Newsweek într-o publicatie de PR a statului comunist. De altfel, chinezii anuntasera public ca doresc publicatia pentru a îmbunatati imaginea tarii lor peste hotare. China’s Southern Media Group este considerata una dintre „oazele de libertate“ din presa chineza. Tocmai de aceea, Barack Obama a ales sa acorde un interviu unei publicatii din „trust“. Jurnalistul care a realizat interviul a fost dat afara pentru ca a realizat un „interviu politic“ fara acordul Biroului Propagandei.
„Cumpara influenta cu bani“
Ideea de a cumpara institutii media occidentale a prins contur abia în ultimii ani. Primele încercari de influentare a guvernelor occidentale prin intermediul media au avut loc la mijlocul deceniului trecut, însa indirect, prin finantarea think-tank-urilor americane. Steve Clemons, expert al New American Foundation, a fost unul dintre primii analisti care au atras atentia asupra acestui fenomen. „Intram într-o perioada marcata de un nou tip de coruptie, cînd guvernele si companiile straine finanteaza într-un mod foarte neclar think-tank-urile americane“, explica Clemons, în urma cu cinci ani. Nici macar institutele liberale nu sînt foarte încîntate de perspective influentei rusesti în aceasta zona. „Sînt socat de faptul ca anumiti oameni încearca sa cumpere cu bani influenta la Washington“, afirma Anatol Lieven, expert la New American Foundation. Lieven vorbea chiar si despre conflicte care apar între gruparile straine care finanteaza institutele de cercetari si cercetatori.
Deocamdata asistam la doar primul val de „investitori strategici“ în media occidentala. În curînd, s-ar putea sa vedem ca si alti lideri urmeaza modelul Putin – Hu Jintao si ca finanteaza de la bugetul statului (direct sau prin moguli apropiati puterii) astfel de operatiuni. Putem deja banui ce abordare vor avea anumite institutii media fata de subiecte precum executiile jurnalistilor din Rusia sau respectarea drepturilor omului în China.
