Prin hotărârea din 13 noiembrie 2012, CEDO a condamnat România pentru încălcarea dreptului la viață și încălcarea dreptului la un proces echitabil.  CEDO a constatat și decis că autoritățile române, respectiv organele de anchetă penală, nu au făcut cercetări reale și rapide care să conducă la condamnarea vinovaților. Pentru că nu pot exista crime comise cu violență fără să existe vinovați.

Respectarea unei hotarâri CEDO înseamnă să faci ce ți s-a imputat că nu ai făcut, iar în acest caz asta înseamnă finalizarea anchetei și trimiterea în judecată a celor acuzați.  La un an și jumătate de la Decizia CEDO suntem în aceeași situație:  Parchetul General nu a finalizat anchetele în dosarul  Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

CEDO le-a spus procurorilor din Parchetul General ce nu au făcut și puteau să facă și, deci, ce trebuie să facă acum: “importanţa mizei pentru societatea românească, care consta în dreptul numeroaselor victime de a şti ce s-a întâmplat, ceea ce implică dreptul la o cercetare judiciară efectivă şi dreptul eventual la reparaţii, ar fi trebuit să impulsioneze autorităţile naţionale să se ocupe de dosar imediat şi fără întârzieri inutile, pentru a preveni orice aparenţă de impunitate a anumitor acte”. Cu toate acestea,statul român nu și-a îndeplinit obligațiile, iar „lacunele cercetării au fost constatate de înseşi autorităţile naţionale. Astfel, rezoluţia din 16 septembrie 1998 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie preciza că, până la acel moment, cercetarea nu a permis stabilirea identităţii persoanelor care puseseră efectiv în aplicare decizia executivului de a face apel la ajutorul civililor pentru a restabili ordinea la Bucureşti. Această lacună a cercetării se datora „faptului că nu fusese audiată niciuna din persoanele care exercitaseră funcţii cu responsabilităţi la momentul faptelor”, în special Preşedintele României în exerciţiu la acea vreme, Prim-ministrul şi adjunctul acestuia, ministrul de Interne, şeful poliţiei, şeful SRI şi ministrul Apărării”.

Solicit Procurorului General Tiberiu Nițu să respecte această Decizie CEDO, finalizând credibil și rapid anchetarea crimelor din timpul Mineriadei 13-15 iunie 1990.  Și voi reveni constant asupra acestei cereri până când anchetele vor fi finalizate.

Prin legea pe care am scris-o în 2010, intrată în vigoare pe 20 martie 2012, am eliminat prescripția pentru omor, așa că există baza legală pentru anchetarea sau redeschiderea anchetelor pentru cei care au comis crime direct sau prin instigare ori complicitate.

După 24 de ani de la Mineriada 13-15 iunie din București, cei care au bătut și arestat ilegal oameni au rămas, în marea lor majoritate, nepedepsiți. Au fost și oameni uciși, dar criminalii și complicii lor politici sunt liberi.

Și acum, câteva fapte:

I. 13 iunie1990.

Pe 13 iunie dimineața, în drum spre birou, am trecut prin Piața Universității, care de 52 zile era liberă de comunism. Însă, pe 13 iunie 1990, Piața nu mai era nici a Universității, și nici liberă. Era ocupată de milițieni și de alții, încă nu știm de cine și ce grade aveau. Mulți dintre demonstranți  fuseseră retinuți și duși pe la diverse secții de miliție din București, inclusiv din sectorul 1, iar apoi, unii au fost duși la Unitatea Militară din Măgurele. S-a cerut arestarea lor, și spun “s-a cerut” pentru că nu știu cine a cerut ca demonstranții să fie arestați. Și din acest motiv trebuie finalizată ancheta, ca să știm cu toții cine a dat aceste ordine ilegale. Eu am refuzat să emit vreun mandat de arestare, dar alți procurori au dispus arestarea unora dintre demonstranți.

II. Mai 1991.

Între timp am ajuns procuror șef Birou la Procuratura Municipiului București, iar o parte din procurorii care arestaseră ilegal în iunie 1990 lucrau în Biroul condus de mine. Aceștia erau ocupați să închidă dosarele în care arestaseră oameni nevinovați în iunie 1990 și să aplice amenzi administrative celor închiși între o lună și mai multe luni pentru « fapte grave ». De fapt, cred că voiau să evite răspunderea penală sau disciplinară pentru arestările ilegale – în opinia mea – din  iunie 1990, și atunci procurorii respectivi le aplicau foștilor arestați sancțiuni administrative, ca și cum ar fi fost vinovați de ceva.

Le trebuia însă avizul meu. Nu l-am dat și am oprit multe din aceste dosare cu amenzi administrative, le-am infirmat și am dat alte soluții, de «scoatere de sub urmărire penală» fără nicio sancțiune administrativă, pentru că acești oameni erau nevinovați.  Judecând drept, vinovați erau cei care îi arestaseră. La finalul acestui text, voi da câteva exemple de ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală pe care le-am dat în mai 1991, pentru a ne aminti ce s-a întâmplat cu adevărat în acele vremuri.

III. Martie-Iunie 1992.

După un an, am analizat, din proprie initiațivă, legalitatea măsurilor de arestare  preventivă în dosarele finalizate în 1991.  Deci și în dosarele Mineriadei 13-15 iunie 1990.

Accesul meu la aceste dosare fusese între timp limitat, Secretariatul nu îmi mai dădea din arhivă dosare privind mineriada din iunie 1990, asa încât nu am putut verifica decât o parte dintre ele. Concluzia mea a fost că pentru 59 de persoane măsura arestării preventive a fost nelegală, iar alte zeci de persoane au fost reținute fără niciun mandat între 3 și 8 zile.

De aceea, am solicitat Direcției Procuraturilor Militare, de care atunci răspundea generalul Mugurel Florescu, cercetarea persoanelor care au dispus în iunie 1990 reținerea între 3 și 8 zile, fără acte, a unora dintre manifestanții din Piața Universității, aceasta fiind, în opinia mea, infracțiunea de «lipsire ilegală de libertate».

DOCUMENTUL INTEGRAL, AICI

La fel, și pentru procurorii care au arestat persoane fără a avea probe de comitere a unor infracțiuni, am arătat într-oInformare, din 18 iunie 1992, ca 59 de persoane au fost arestate ilegal și că aceste arestări erau imputabile procurorilor respectivi. Procurorii care au dispus arestarea în cele 59 de cazuri au fost:

1.       Alexandru Țuculeanu

2.       Dinu-Emil Dumitru

3.       Buneci Petre

4.       Popescu Cornel

5.       Leanca Valentin

6.       Ghibănescu Horia

7.       Păun Ovidius

Am cerut trimiterea acestei Informari la Procuratura Generală – Direcția I, pentru a fi analizate  cauzele care au determinat această eroare judiciară colectivă și să se ia măsuri. Nu am primit niciodată vreun raspuns și nu s-a întâmplat nimic cu autorii arestărilor ilegale și a lipsirii ilegale de libertate. Sunt sigură că au fost mai mult de 59 de persoane reținute sau arestate ilegal, atât am putut eu să dovedesc atunci.

Acum, în iunie 2014, orice altă dovadă și acțiune stau în pixul și voința lui Tiberiu Nițu, de o vreme procuror general și, înainte de asta, cel care a supravegheat activitatea parchetelor militare. De aceea, solicit finalizarea anchetelor în cazul Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

********

Dramele unor oameni arestați ilegal. Doar 3 exemple din șirul de  ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală (fără sancțiuni administrative) pe care le-am dat în mai 1991.

(a) Dosar nr 2154/P/1991

“Examinând dosarul de urmărire penală privind pe inc. Ș.E, constat: Prin ordonanța nr. 1044/P/1990 din 15 iunie 1990 a Procuraturii Municipiului București (…), s-a dispus arestarea preventivă pe timp de 30 de zile, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice (…).

Situația de fapt reținută de organele de urmărire penală ca motivație a încadrării juridice sus-menționate este următoarea: “în perioada mai-iunie 1990, în Piața Univeristății din București a proferat expresii și a săvârșit acte care au tulburat grav ordinea publică”, text care nu menționează în ce a constat activitatea de ultraj, enunțând doar expresia din legea penală când se definește această infracțiune”.  (…) la data arestării preventive (…) dosarul nu conținea niciun act (…).

Din declarațiile inculpatei rezultă că în perioada mai-iunie 1990 a participat zilnic la manifestația din Piața Universității, noaptea retregându-se în domiciliul său situat în apropiere. (…) În Piața Universității, activitatea inculpatei a constat în aducerea unor produse alimentare unora dintre manifestanți și în exprimarea opiniei politice anticomuniste și antiguvernamentale, conform spiritului manifestației.

(…) În dimineața zilei de 14 iunie 1990, ieșind din sediul PNȚCD, inculpata a fost acostată de mineri, care au dus-o la sediul poliției (….) unde a fost reținută. Nu se cunosc motivele ridicării și predării inculpatei organelor de poliție, întrucât nu s-a întocmit niciun act de sesizare ori constatare.

(…) Revenind la activitatea efectivă a inculpatei, reprezentată prin participarea la manifestația nonviolentă din Piața Universității, constatăm că aceasta nu constituie o faptă de natură penală, întrucât scopul manifestanților a fost de exprimare a unor convingeri referitoare în primul rând la sistemul politic din țară și nu de tulburare a ordinii și liniștii publice, această din urmă consecință fiind de altfel inexistentă: nu există nici un act constatator a unei activități ultragiatoare, nici o reclamație a vreunei persoane”tulburate” de participanții la manifestație.

Participarea sau neparticiparea la manifestația din Piața Universității a constituit o expresie a libertății de opinie, de exprimare, de opțiune politică a locuitorilor Capitalei în principal și nu are nicio tangență cu domeniul dreptului penal.

Față de cele menționate, urmează a se dispune scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei, aceasta nesăvârșind nicio faptă de natră penală.

DOCUMENTUL INTEGRAL, AICI

(b) Dosar nr. 1426/P/1991

“Examinând dosarul de urmărire penală privind pe inculpata  V.L.,  cercetată pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și distrugere în paguba avutului public, constat:

La data de 16 iunie 1990, organele de poliție din cadrul I.G.P. – Direcția Cercetări Penale – au început urmărirea penală, iar procuratura Municipiului București (…) a luat măsura arestării preventive pe timp de o lună de zile față de numita V.L, pentru cele două infracțiuni sus-menționate (…).

S-a reținut ca situație de fapt că “în perioada aprilie-iunie 1990 a avut manifestări care au adus atingere gravă liniștii și ordinii publice și a provocat distrugerea unor bunuri aparținând avutului obștesc“.

(…) Pentru infracțiunea de distrugere în paguba avutului public sunt aplicabile  prev. art. (…), întrucât nu rezultă din niciun act probatoriu că inculpata ar fi participat în vreun fel la evenimentele din ziua de 13 iunie care au avut ca urmare distrugerea unor bunuri din sediile instituțiilor (…), dimpotrivă, rezultă clar că nu a avut nicio participare.

(…) Pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice sunt aplicabile prev. art. (…), lipsind latura subiectivă a acestei infracțiuni (în forma intenției) (…).

În mod constant, din declarațiile inculpatei rezultă că în perioada 26 aprilie- 13 iunie 1990 a participat la manifestația din Piața Universității, fiind membră P.N.T.c.d. Timișoara. În această perioadă, ca aspect obiectiv, inculpata a vândut publicația “Timișoara” fiind autorizată în acest sens, iar ca element subiectiv și-a exprimat convingerile politice.

Nu a existat din partea inculpatei ori a celorlalți participanți nonviolenți la manifestație intenția de tulburare a ordinii și liniștii publice, ci numai dorința de exprimare în grup a unor convingeri de natură politică, socială, economică .

(…) De altfel, niciunul din participanții nonviolenți la această manifestație nu a săvârșit intracțiunea susmenționată, fapt dovedit și prin nesancționarea în niciun mod, în timpul celor 52 de zile, a manifestanților.

(…) În raport de cele menționate, se va dispune față de inc. V.L. scoaterea de sub urmărire penală  pentru cele două infracțiuni la care ne-am referit (…).

DOCUMENTUL INTEGRAL,  AICI

(c) Dosar nr 814/P/1991

“La data de 16 iunie 1990 (…) s-a luat măsura arestării preventive pe timp de 30 de zile față de numitul A.A., pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al.2 Cod penal, reținându-se ca situație de fapt că: “în perioada mai-iunie 1990 a participat la manifestația neautorizată din Piața Universității – București, săvârșind acte care au tulburat grav liniștea publică” (….). Dosarul a rămas în lucru la Departamentul Poliției – Direcția Cercetări penale; menționăm că după punerea în libertate a inculpatului nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală. La data de 18 martie 1991, unitatea de poliție susmenționată a înaintat dosarul Procuraturii Municipiului Bucureăti cu propunerea de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului A.A….și aplicarea unei sancțiuni administrative pentru infracțiunea mentionată. (…)

Apreciem această soluție ca nelegală și netemeinică din următoarele considerente:

Inculpatul a participat la manifestația din Piața Universității în calitate de membru al unei organizații politice – GID – , în scopul exprimării unei opinii politice, nu de a produce scandal public, lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, respectiv cel subiectiv în forma intenției. (…)

Astfel, atât din declarațiile inculpatului, cât și ale martorilor (colegi de muncă) care l-au vazut în Piața Universității și au stat apoi de vorbă cu el – acestea fiind singurele probe administrate în cauză, rezultă căparticiparea inculpatului la manifestație a avut un scop exclusiv politic, și anume excluderea comunismului din viața economică, socială, politică a țării, această opțiune reprezentând scopul declarat al manifestației.

Nu se poate reține că manifestanții cu astfel de opinii politice, prin doar simpla lor exprimare au ultragiat, au tulburat liniștea celor cu opinii politice contrarii, pentru că în acest caz s-ar depăși cu mult sfera dreptului penal, intrând în sfera politicului. (….)

În dosar nu există nici o probă contrară, dimpotrivă, există probe în sensul manifestării liniștite, neviolente a inculpatului în exprimarea opiniei sale politice. (…)

În raport de  cele menționate mai sus, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în discuție, vom infirma ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative și vom dispune scoaterea de sub urmărire penală ,,,”.

DOCUMENTUL INTEGRAL, AICI

Am scris aceste rânduri și am decis să public câteva documente ca un omagiu adus celor care s-au dus zi de zi și seară de seară în Piața și au crezut în schimbare și în scoaterea României de sub comunism. Și ca un semn de recunoștință pentru cei care fost reținuți, arestați ilegal, torturați și bătuți. Pentru noi toți. Eu cred că adevarul și dreptatea înving. Cu sacrificii, dar înving.

sursa: monica-macovei.ro