În politica românească a apărut şi este folosită din ce în ce mai des sintagma “La firul ierbii”. Cine se respectă, cine vrea să fie contemporan, cine vrea să aibă succes, cine se consideră un profesionist în domeniul său, cine vrea să atragă atenţia şi să impresioneze, fie el politician, ziarist, analist politic, sociolog sau moderator, o pomeneşte, o foloseşte, o invocă – ca pe un obstacol decisiv, ca pe un cuţit de tranşat, ca pe o sentinţă definitivă! Cât mai des! Ne induc, astfel, tuturor, certitudinea că cine o rosteşte măcar odată pe zi ştie ce spune, este cineva în domeniu.

Cei care au “inventat-o”, cei care au folosit-o pentru prima oară, comentatorii sportivi (“şut la firul ierbii”, “pase la firul ierbii”) au făcut timoraţi un pas înapoi, înghiţiţi în cele din urmă de propria lor creaţie. Sintagma a evoluat rapid, părăsind maidanul înierbat şi stadionul, cabina lui Tomozină, Graur sau Ilie Dobre şi s-a furisat, după Cristian Ţopescu, în politica românească. A abandonat vestiarul, peluza şi cojile de seminţe, pentru a ocupa biruitoare platourile de televiziune, paginile ziarelor, blogurile şi şedintele de partid, influenţând decisiv rezultatul alegerilor şi destinul politicianului. A simbolizat în campania electorală o adevarată “întâlnire de gradul trei” între pământenii români şi candidaţii partidelor; cei din urmă porniţi, cu mic cu mare, să convingă “România de la firul ierbii” să se lase reprezentată.

“Flutur şi Creţuleac, acţiune de campanie la ‘firul ierbii’ în mijlocul humorenilor”, ne anunţă un ziar local, sau “fanii lui Nicuşor sînt de la firul ierbii, se bat în piaţa Tiananmen”, o zice Costi Rogozanu pe blog, jignind amintirea martirilor chinezi cu convingere revoluţionară, izvorâtă însă din genă bolşevică. Mircea Geoană – această “flacără violetă” ce s-a stins când a dat de “firul ierbii”- spune şi el, cu umilă speranţă, nu de la Washington ci din mijlocul Dăbulenilor: “…deci practic, la firul ierbii, cum s-ar spune, relaţia mea cu partidul în care m-am format şi pe care l-am condus nu a fost întreruptă.”

Se întinde pe iarbă, alături de el, Horia Mocanu de la PP-DD, cel ce constata cu ipocrizie înţeleaptă: “Mi-am dat seama că dacă nu cobori la firul ierbii, nu poţi face nimic”. Mă întreb, cât de mult ar fi coborât dacă n-ar fi fost televiziunea lui DD. Sintagma “ La firul ierbii” a devenit politică, virală şi transpartinică! Ea este, pe rând, etalon şi filtru, podium şi ghilotină! Cei ce reuşesc să se mişte natural “la firul ierbii” devin politicieni respectaţi, ca Vanghelie, Oprişan, Falcă, Pinalti, Olguţa, Robert Negoiţă sau Nicuşor Dan. Celor ce se împiedică, învinşilor, li se pun în cârcă, pe lângă cele reale, defecte şi vinovăţii închipuite.

Vorbele semi-analfabetului învingător intră în vocabular, în timp ce faptele mafiotului triumfător îl transformă pe acesta într-un Robin Hood modern ce nu mai iese la drumul mare din pădure, ci din urnele de vot. Speranţa nu se mai ascunde “sub poală de codru des”, ea răsare de la “firul ierbii”!

Dar ce se întâmplă cu cei care n-au ajuns încă pe tăpşanul electoral, printre adversarii politici şi alegători? Sunt aşteptaţi cu nerăbdare în studiouri de către profesioniştii în domeniu – “guru” ideologici sau “oracole” – slujbaşi ai unor “divinităţi” ce au turnat la Securitate, au furat Statul şi pe particulari şi au negociat “şmenuri” prin parcări. Vor fi primiţi de către făuritorii mentalităţii colective pentru a le fi ascultate vorbele, analizate şansele şi pronosticată victoria sau înfrângerea viitoare; asta nu fără a li se face observatii pertinente, a li se da sfaturi folositoare sau avertismente mai mult sau mai puţin voalate. Tuturor le e deschisă calea, cu o singură excepţie. “Între Diacomatu şi Mihai Răzvan Ungureanu este o diferenţă de la cer la pământ”, rosteşte sentenţios Guşă – Vocea Moscovei – cel care a fost “numit” pe la atâtea partide, dar care n-a caştigat jocul “la firul ierbii” pentru nici unul! Asta nu-l împiedică să-i analizeze doct regulile şi să ridice în slăvi, cu uşurinţă, singura calitate – cea de brăilean – a lui Diacomatu, în timp ce izbeşte analitic de pământ cu “defectele” lui Ungureanu.

Lăsând la o parte miştoul – de care se ocupaseră cu seriozitate până atunci – Şandor, Teodorescu şi Chirieac dau aprobativ din cap. Chirieac deschide gura! Mă aştept să zică ce a mai zis: “Sunt pielea p.lii” sau ”Băi, du-te în p… mea. Ai văzut tu vreodată presa să facă lucruri bune în ţara asta?”. Face însă ce face presa în ţara asta şi spune: “Mihai Răzvan Ungureanu este o idee proastă”.

Moderator jucător, de felul lui, Turcescu respectă consemnul şi tace prudent! B1TV a transmis mesajul: MRU nu-i bun “la firul ierbii”. La “Realitatea” Antenelor nu este nevoie să te uiţi deoarece una din portavoci, Crin Antonescu, spune despre o eventuală formaţiune condusă de Coşmarul lor, dar mai ales al lui: ”Este foarte greu ca o asemenea formaţiune să apară de la firul ierbii, să fie autentică.” Mesaj transmis şi receptat!

“Buldogul” Vasile Blaga, acest viitor “far de la Sulina” al “dreptei” românesti, latră biblic, de pe ruinele PDL-ului, la cei ce rostesc numele lui MRU: ”Mesia nu mai există! Au fost doi şi unul l-am avut noi.” Mesia de la Cotroceni, cel care i-a scos cu forţa din “raiul” Internaţionalei Socialiste pentru a-i trece “deşertul” reformelor şi al necesarelor măsuri de dreapta, nu-şi face auzită vocea; Blaga are dreptate! Mesajul e clar şi aici: Nu, unui Salvator! Da, unuia “de-ai noştri”, de la “firul ierbii”!

Cei doi “granzi” ai presei româneşti, CTP şi Mircea Badea se află, unul lângă altul, zid chinezesc, în faţa pericolului. CTP se înalţă kafkian: “Uitându-mă la domnul Ungureanu, parcă mi se încheagă până la urmă în faţa ochilor, aşa cum Kafka vorbea despre un artist al foamei, imaginea unui artist al moralei: acela care deschide gura mare, dă capul pe spate, înghite un rahat considerabil, după care se şterge fin la gură cu şerveţelul şi ne demonstrează că a fost o băliguţă de înger”. Mircea Badea se ridică laconic: “Îi suge ciorapii filfizonului MRU”. Amândoi au fost decretaţi, unul după altul, în urma unei întreceri dure la “firul ierbii”, “cel mai bun ziarist român”! De frică să nu fie acuzaţi că sug ciorapii învăţatului “şters, ermetic şi aseptic”, unii tac îngroziţi, în timp ce alţii, curajoşi, dau aprobativ din cap. Au învăţat şi ei lecţia pe care au primit-o “pupincuriştii” marinarului “jucător, beţiv şi palavragiu”.

Butonul manipulării a fost apăsat de către “patrioţii de influenţă” care consideră că e de “bon ton” să te baţi pe burtă cu kaghebiştii Moscovei, dar este inadmisibil să zici ceva de bine despre ex-şeful unui serviciu român de informaţii. Guşă, Teodorescu, Chirieac, CTP, Mircea Badea şi ai lui, Crin – Viorel şi ai lor, Blaga şi cei din “dreapta” lui şi-au suflecat mânecile şi au pus mâna pe coasă. Stau în iarbă si o ascut încruntaţi şi convingători. Dau sfaturi folositoare, fac observaţii pertinente şi lansează avertismente mai mult sau mai puţin voalate celor de la “firul ierbii”. Ştiu că nu le-ar ţine strategia asta cu MRU, intelectualul cu “limbaj de mahon lustruit”! Sunt treji cu toţii! Cu ochi holbaţi de groază rememorează un trecut recent, pe care nu vor să-l mai repete. Un trecut întunecat pentru ei, ce era pe cale să se transforme într-un viitor mai bun pentru “Romania de la firul ierbii”.